Adrian Năstase susține, într-o postare pe blogul său, că Traian Băsescu încearcă să rescrie rolul pe care l-a avut în crearea sistemului „abuziv și mafiot”. Fostul premier oferă o serie de detalii legate de condamnarea sa în dosarul Zambaccian.
„Aveți grijă când băgati fierul de călcat în priză. S-ar putea ca și de la el să vă vorbească Băsescu. Altfel, puteți să-l ascultați, zilnic, în direct sau pe telefon, la toate televiziunile de știri, explicând cum sistemul pe care el l-a creat (în principal „banda celor sase”) a funcționat moral și legal câtă vreme Băsescu dădea ordine și cum el – sistemul – s-a dereglat după ce el nu a mai fost președinte, funcționând imoral și ilegal.
Guralivul Băsescu încearcă în felul acesta să rescrie rolul pe care l-a avut în crearea unui sistem abuziv și mafiot. Dar cine oare a adus-o pe Monica Macovei, cine a băut cafele cu Livia Stânciu, cine i-a numit pe Daniel Morar sau pe Laura Codruța Kovesi? Cine l-a folosit, cinic, doi ani, pe Radu Timofte, deși știa că acesta circulă cu masina de la ȘOV? Cine l-a inventat pe generalul Coldea, sugerând că acesta era vinovat de executarea politică a adversarilor politici incomozi, inclusiv a mea?
L-ați ascultat vorbind ieri despre faptul că ar trebui asigurată impunitate pentru cei care au luat bani în campaniile sale electorale – inclusiv pentru el, bănuiesc – pentru că banii au fost cheltuiți – nu e așa?- pe geci pentru alegători. Dar oare nu el este cel care a ordonat condamnarea mea, prin Livia Stânciu, pentru afișe electorale? Că doar nu erau bani de la stat și banii nu i-aș fi dus acasă. Nu el a fost cel care consideră condamnarea mea ca fiind „emblematică”? Nu el lăuda justiția din România, în diverse MCV-uri, pentru această condamnare? Nu el era cel care scria Parlamentului, în vacanța de vară, cerând sesiune extraordinară pentru ridicarea imunitătii mele parlamentare, pentru afișe și pixuri? Acum când el este acuzat că a fost beneficiar al unor finanțări electorale ilegale, trebuie schimbate regulile?
Echipa de execuție era deja pregătită – Papici și Mariana Alexandru și celebra procuroare Roșu.
Și, în definitiv, hai să nu lăsăm să se răspândescă legenda cu eventuale denunțuri făcute de colegii de partid împotriva mea. Adevărul este că Daniel Morar s-a sesizat „din oficiu” în 4 noiembrie 2005, ca ofrandă pentru ziua de naștere a noului conducător. Echipa de execuție era deja pregătită – Papici și Mariana Alexandru și celebra procuroare Roșu.
La a două condamnare, pentru că la fond nu există o pedeapsă pentru o infracțiune de corupție, în recurs, au fost scoase din joc Aida Popă, vicepreședintă Tarcea, precum și șefa secției penale, Jijie, prelungindu-se termenele pană la numirea de către Băsescu a lui Ionuț Matei în calitate de vicepreședinte al ÎCCJ, singurii care puțeau conduce completul de cinci fiind președintele și vicepreședintele ÎCCJ. Ca să se poată îndeplini procedura, reprezentanții lui Băsescu de la ÎCCJ „au ascuns-o” pe Doină Popă, martor în proces, vreo patru termene, până a venit Ionuț Matei la conducerea completului. Judecătorul necesar care a „scos” și o infracțiune de corupție – luare de mită constând în faptul că eu aș fi primit ca mită contravaloarea lucrărilor de reparații la o casă care nu era și nu este a mea ci a lui Paul Opris, lăsată de el moștenire copiilor lui!
Cel care a inventat și a comandat timp de zece ani acest sistem a fost Băsescu.
De altfel, Băsescu anunțase încă din campania electorală că așa va proceda. Acum mi se transmit mesaje – nu spun din partea cui – că vinovat pentru condamnările mele ar fi fost generalul Coldea. Nu știu. Eu cred că el ar fi putut fi doar instrumentul prin care, eventual, se transmiteau sugestii către completele de cinci de la ÎCCJ. Așa funcționa sistemul, aflăm din diverse dezvăluiri recente.
Sebastian Ghiță spune că, în formulă restransă de „conducere” a sistemului, a fost decisă și condamnarea mea. Oricum, cel care a inventat și a comandat timp de zece ani (2005-2014) acest sistem a fost Băsescu. Acum el și familia lui au intrat în malaxorul pe care el l-a creat și asta nu-i place. Mai important este însă faptul că se dovedește că „lupta anti-corupție” a fost în cazurile „emblematice”, mai curând, o murdară reglare de conturi”.














































