Adrian Năstase: Obediența a încurajat ambasadorii americani să încalce normele diplomaţiei

Adrian Năstase, fost premier și fost ministru de externe, a reacționat la declarațiile ambasadorului american la București, Hans Klemm. Acesta susținea că „este datoria lui să facă observații în mod public”. Cunoscând normele diplomației, cunoscând rigorile unei astfel de funcții, Adrian Năstase nu ezită să amendeze imixtiunea ambasadorului american în treburile politicii românești ba, mai mult decât atât îi dă și lecții de diplomație  printr-o scrisoare deschisă, adresată președintelui Klaus Iohannis de la care așteaptă cu speranță o reacție demnă. Năstase îi atrage Președintelui  atenția că „prin încălcarea unor norme diplomatice care sunt specifice statelor democratice, caree-şi respectă mutual suveranitatea, ambasadorul Klemm umileşte nu doar autorităţile statului român, ci şi pe fiecare dintre noi”.

Redăm integral textul scrisorii deschise:

„Domnule Preşedinte Iohannis,

Traian Băsescu v-a lăsat o moştenire grea – între altele, acţiunea obedientă faţă de Statele Unite („Licuriciul cel mare”) – Theo Peter, ştergerea datoriilor Irakului şi multe altele. Această acţiune obedientă a încurajat ambasadorii americani la Bucureşti să încalce, începând cu 2005, toate normele acceptate ale diplomaţiei. Nu are rost să revin asupra celor întâmplate în ultimii ani.

Recent însă, răspunzând criticilor unor oameni politici români, ambasadorul Hans Klemm a afirmat: „E datoria mea să fac observaţii în mod public”. Cu alte cuvinte, să continue să se pronunţe public în chestiunile de politică internă românească.

Consider că, în calitate de preşedinte al României, aveţi DATORIA să-l învăţaţi pe ambasadorul Klemm că are datoria de a NU face observaţii în public.

Puteţi, spre exemplu, să-l însărcinaţi pe unul din consilierii dvs. să-i înmâneze textul Convenţiei de la Viena, din 1961, referitoare la relaţiile diplomatice, în care se arată: „Art. 41 – 1. Fără prejudiciul privilegiilor şi imunitailor lor, toate persoanele care beneficiază de aceste privilegii şi imunităţi au datoria de a respectă legile şi regulamentele statului acreditar. Ele au, de asemenea, datoria de a nu se amestecă în treburile interne ale acestui stat.”

Nu cred că ratificând Convenţia, în 1968, România a făcut o excepţie pentru SUA. Şi nu cred că ar există un acord bilateral de reciprocitate prin care ambasadorii român şi american să se pronunţe asupra chestiunilor de politică internă din cele două ţări.

Consider că i se poate atrage atenţia ambasadorului Klemm că, dacă are ceva de comentat, comunicat, sugerat, protestat (personal sau în numele guvernului american) trebuie să facă acest lucru mergând la Ministerul Afacerilor Externe, deoarece este acreditat pe lângă autorităţile române şi nu pe lângă „stradă”, opinie publică, televiziuni, agenţii de presă.

Conform aceluiaşi articol din Convenţia de la Viena, „2. Toate problemele oficiale tratate cu statul acreditar, încredinţate misiunii de către statul acreditant, trebuie să fie tratate cu Ministerul Afacerilor Externe al statului acreditar sau prin intermediul sau, sau cu oricare alt minister asupra căruia se va fi convenit.”

S-ar putea că dl ambasador să nu înţeleagă aceste texte. Există un remediu. Articolul 9 din Convenţie stabileşte: „1. Statul acreditar poate oricînd, şi fără a trebui să motiveze hotărîrea, să informeze statul acreditant că şeful sau orice alt membru al personalului diplomatic al misiunii este persoană non grata sau că orice alt membru al personalului misiunii nu este acceptabil. În acest caz, statul acreditant va rechema persoană în cauza sau va pune capăt funcţiilor sale în cadrul misiunii, după caz. O persoană poate fi declarată non grata sau inacceptabilă înainte de a ajunge pe teritoriul statului acreditar.” Simplu.

Domnule Preşedinte,

prin încălcarea unor norme diplomatice care sunt specifice statelor democratice, care-şi respectă mutual suveranitatea, ambasadorul Klemm umileşte nu doar autorităţile statului român ci şi pe fiecare dintre noi.

Cu speranţa unei reacţii de demnitate

şi cu expresia considerației cuvenite,

Adrian Năstase”