A murit Ion Iliescu si a luat cu el aproape un secol de istorie românească. A fost un om de stat care a cultivat respectul bazat pe dialog. A știut să rezolve cu înțelepciune și cu echilibru multe din problemele complicatei tranziții prin care a trecut România după 1989. A știut să construiască echipe, a știut să stabilească alianțe dar, mai ales, a reușit să genereze consens pe marile provocări ale României post-decembriste. Din acest punct de vedere, Masa de la Snagov rămâne un grandios exemplu.
Am lucrat împreună din 1990. Îi datorez intrarea mea în politică. I-am admirat calitățile politice, dar și calitățile umane, pasiunea pentru cultură, capacitatea de a asculta, capacitatea de a analiza. I-am admirat forța de a comunica direct cu oamenii simpli, dar si prestanța la reuniuni internaționale.
Cel mai adesea, am avut opinii asemănatoare.
Cred că în ultimii douăzeci de ani s-a simțit lipsa unei prezențe mai consistente a sa în viața publică. Probabil că mulți îl vor prețui mai mult după ce nu mai este.
A scris mult, a dat interviuri, a ținut discursuri. Privind în jur, astăzi, mi-aă dori ca cei mai tineri să învețe câte ceva din toate acestea. Deși nu sunt foarte optimist.
Închei aceste câteva gânduri, pline de tristețe, cu răspunsul pe care mi l-a trimis, în 2004, la un mesaj:
„Stimate domnule Adrian Năstase,
Răspund, așadar, afirmativ scrisorilor pe care mi le-ați adresat, din convingerea că noi, oamenii politici, avem o datorie față de viitorul României: aceea de a acționa astfel încât să răspundem permanent interesului național, să construim împreună binele public și o viață mai bună pentru toți românii. Acesta a fost și este angajamentul meu de viață, un act de conștiință de la care nu voi abdica niciodată”.
Condoleanțe Doamnei Nina și să ne rămână în memorie Ion Iliescu ca un Stâlp al Cetății.
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
