Alina Mungiu: Euronews a dat un premiu anual, care a existat într-o singură ediție, băiatului fără pantaloni

Pornind de la ultimul caz de răsunet al DIICOT, cel în care jurnaliștii Cătălin Tolontan și Mihai Toma au fost acuzați de primarul sectorului 4, Daniel Băluță, de constituirea unui grup infracțional organizat și șantaj, politologul Alina Mungiu Pippidi arată cât de falsificat este peisajul presei.

• Au plecat, dar au rămas….
• „Cincisprezece minute — acesta este numărul de aur. De la sirenă până la decolare, indiferent de situație”. În interiorul Unității 669 din IDF care execută operațiuni de salvare a evreilor oriunde în lume
• Când arta are un sens
• Vitrinele din București. Cine le-a făcut și de ce ne urăște?
• Doliu colectiv pentru o speranță politică risipită

Alina Mungiu Pippidi, în editorialul intitulat „Presa o fi coruptă, dar nu e treaba DIICOT”, dezvăluie că articolele care preamăreau mișcarea #Rezist în presa internațională erau plătite din România, iar asta se făcea printr-o unică agenție de Public Relations.

Ea mai spune și că pentru „băiatul fără pantaloni”, Florin Bădiță, s-a inventat un premiu european care, de fapt, a fost acordat într-o singură ediție. Pentru cine nu-și amintește le spunem că în 2018, Euronews l-a desemnat pe Florin Bădiță câștigător al premiului „Personalitatea europeană a anului”.

„O întreagă categorie de presă foarte vocală în lupta pentru justiție a refuzat să își arate beneficiarul net, sau s-a ascuns după administratori ai unor falimente. Foarte notorii au fost ziare.com (unde era atunci Ioana Ene Dogioiu) și Hotnews (la care colegii de la Centrul de jurnalism au făcut eforturi mari să îi convingă). De asta să nu se mire nimeni că în cercurile de inițiați beneficiarul real, a cărui dezvăluire a devenit între timp legal obligatorie, fără că legea să fie pusă în practică, e considerat în cercurile de inițiați SPP, SRI sau SIE la o bună parte din presa centrală, prin firme mascate, dar nu atît de greu de identificat, sau dezvăluirea lor nu ar fi o problemă.

Unele din aceste firme au ca obiect de activitate afacerile cu petrol, altele, pe față, PR: o simplă analiză cantitativă a textelor despre Rezist! în presa străină arată prezența dominantă a unei singure agenții de PR. Aceasta se autocita pe față în articolele de promovare a manifestațiilor anti-PSD plasate în ziare occidentale, care după criza financiară au recurs treptat la acest fel de a deschide conținutul editorial către ceea ce ar trebui de fapt identificat ca și conținut sponsorizat – dar nu e. E vorba chiar de Bloomberg, Financial Times și alte ziare importante, în care zilele astea primesc oferte să scriu nu de la redacții, ca acum 20 de ani, ci de la firme de promoție, care te sună și zic așa: am observat că sunteți un prieten al Ruritaniei și îngrijorată de situația democrației de acolo. Nu scrieți dvs un articol, noi vă plătim onorariul și aranjăm să apară aici sau acolo? Ei nu îți spun ce să scrii: practic au selectat dinainte cine ești. Odată ce mecanismul există, nimic mai ușor pentru firmele noastre acoperite să ocupe spațiul și așa se explică de ce bulgarii au demonstrat un an cu zero articole în timp ce ai noștri au ajuns celebri, Euronews a dat și un premiu anual care a existat într-o singură ediție băiatului fără pantaloni după care s-au ascuns interesele oculte. Așa de falsificat e peisajul presei românești că l-am extins și la cea europeană, deși cînd îl auzi pe Ioan Talpeș povestind cum cumpăra SIE prin firme de PR articole în New York Times în anii nouăzeci vezi că povestea e veche: doar proporția s-a schimbat”, a scris Alina Mungiu Pippidi pe site-ul romaniacurată.ro.