Alina Mungiu Pippidi: Bravo, CCR! Trebuia Hitler oprit de justiție? Evident că trebuia oprit. La fel și în cazul de față

„Opinie separată” de cea a judecătoarei CCR Iulia Scântei-care arată că cei cinci colegi ai ei care au admis contestațiile împotriva candidaturii Dianei Șoșoacă, nu au avut motive constituționale-exprimă astăzi politologul Alina Mungiu Pippidi, într-un editorial publicat de România curată.

• Deschisă, închisă, redeschisă, iar închisă… și bombardată
• Dinescu, această pasăre Phoenix care va renaște din cenușa casei sale
• Arestări după incidentul de la Spitalul „Sf. Pantelimon”
• Planul de criză al UE: Zile fără mașini, munca de acasă, aerul condiționat „mai cald”
• Au plecat, dar au rămas….

„Ce e cu agitația asta în România că, în sfârșit, Curtea Constituțională apără ordinea constituțională, cum a mai fost de câteva ori forțată să facă, în diferite compoziții ale ei, sub Băsescu și sub Iohannis? Cum își permite PNL să alimenteze spațiul public cu teorii ale conspirației care discreditează statul de drept?”, întreabă vehement doamna Pippidi.

„Fără să idealizez justiția, la a cărei subordonare și manipulare ambele partide guvernare își aduc de mult contribuția, din fericire fără mari succese, decizia aceasta este justă. Nu poți avea un candidat care calcă legea pe față, dacă vrei să mai respecte cineva legea. Trebuia Hitler oprit de justiție? Evident că trebuia oprit. La fel și în cazul de față.”, este de părere politologul. Privind post factum la istorie, are dreptate! Doar că, în esență, nimeni nu poate citi în globul politicii pentru a anticipa viitorul și așa cum o lege nu retroactivează, ea nu poate fi aplicată nici în baza unor presupuneri ale viitorului.

„Nu am scris niciodată despre dna Șoșoacă, că nu urmăresc destul televiziunile din România ca să cunosc personajul, dar mi-a fost destul să văd acțiunea – nu opiniile, ci acțiunea – de a a bloca ambulanțele la spitalul Foișor, în timpul pandemiei. Oricât ar fi împins USR și AUR limitele comportamentului politic în anii din urmă, această acțiune ar fi suficientă pentru interzicerea doamnei, și au fost lașe autoritățile care nu au oprit-o și au urmărit-o atunci. Asemenea acțiuni au consecințe directe asupra sănătății oamenilor și sunt argumente publice pentru care o asemenea persoană ar trebui sancționată legal, nu doar oprită de la a candida.”, amintește Alina Mungiu Pippidi.

„Într-un video postat pe YouTube cu Luis Lazarus și alții, Diana Șoșoacă spune la minutul 2.06 că evreii i-au omorât pe Eminescu și pe Isus Hristos. Înțeleg că a sfidat legea și în alte dăți, rușine autorităților care nu pun în execuție legea care nu permite să promovezi idei legionare și antisemite. Dna Șoșoacă are dreptul la opiniile ei pro-Rusia și suveraniste, dar oprirea unor ambulanțe și promovarea de idei rasiste, legionare sunt acte penale.”. Cu excepția unui avertisment dat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru declarații la adresa lui Raed Arafat-confirmat de Înalta Curte de Casație și Justiție-nu există nicio decizie a vreunei instanțe care să condamne vreuna din incitările Dianei Șoșoacă la ură rasială emise de-a lungul timpului.

„Suveranismul e legal, dar antisemitismul nu e”

„Diana Șoșoacă o avea dreptate că alții sunt oamenii serviciilor, iar opoziția la adresa ei, la care s-a aliat inclusiv soțul, arată că e o extremistă autentică, și una de talent.

Pe ea nu au creat-o serviciile! Bravo, dar e calitatea asta suficientă să candidezi la ceva, după ce ai făcut în mod repetat proba iresponsabilității în spațiul public? Nu. Nimic din ce fac alții nu o scuză pe dna Șoșoacă.”, scrie Pippidi.

„Sigur, ar fi bine să fie oprită la vot, nu martirizată, dar CCR nu poate face asemenea considerații de oportunitate. S-a făcut o contestație, asta e ce au avut de judecat! Sunt penibili PNL-iștii care strigă că e dată la o parte ca să i se facă culoar lui Simion și descoperă că are dreptul la opinie. Greșit. Nici legile speciale, nici Constituția nu ne dau în România dreptul la orice opinii. Există opinii excluse. Așa e și în Germania, suveranismul e legal, dar antisemitismul nu e. România are pe conștiință pogromuri la Iași și la Odesa, ca să nu mai vorbim de asasinate legionare. Nu au dreptul să candideze cei care cred că asemenea acțiuni au fost bune, că ne putem trezi că le reproduc.

Democrațiile care nu se apără pier. PNL ar trebui să iasă să explice de ce antisemitismul nu e bun, în loc să discrediteze CCR. Legea a fost trecută sub patronajul lui Klaus Iohannis. Da, o să spuneți că Dan Nica și Bogdan Licu sunt apărători improbabili ai democrației. Corect. Și politica și CCR sunt pline de oameni nevrednici, dar există grade de nevrednicie. Există, sau ar trebui să existe bariere comportamentale.”, arată politologul. Editorialul integral poate fi citit aici.

Remus Pricopie: Cinci judecători ai CCR au făcut istorie!

Rectorul SNSPA, Remus Pricopie, este de altă părere decât Alina Mungiu Pippidi, arătând singurele situații, legale, prin care unui candidat îi poate fi interzis dreptul de a candida.

„C𝐢𝐧𝐜𝐢 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐜𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢 𝐚𝐢 𝐂𝐂𝐑 𝐚𝐮 𝐟𝐚̆𝐜𝐮𝐭 𝐢𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞. 𝐒𝐩𝐞𝐫, 𝐢̂𝐧𝐬𝐚̆, 𝐬𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐟𝐢𝐞 𝐨 𝐢𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞 𝐧𝐞𝐠𝐚𝐭𝐢𝐯𝐚̆ 𝐚 𝐝𝐞𝐦𝐨𝐜𝐫𝐚𝐭̦𝐢𝐞𝐢 𝐫𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐞𝐬̦𝐭𝐢.”, arată rectorul.

„Putem avea două situații care oferă o bază constituțională sau legală pentru a respinge candidatura unei persoane la alegerile prezidențiale:

1. existența unei decizii judecătorești definitive și irevocabile de condamnare, care să specifice în mod expres interzicerea dreptului de a alege și de a fi ales în funcții publice;

2. dosarul de candidatură nu este complet (lipsă semnături, semnături false, lipsă declarație de avere etc.).

Prin urmare, varianta în care cinci judecători se întâlnesc și în două ore decid că o persoană nu împărtășește „valorile Constituției” nu există într-un stat democratic.

De asemenea, cred că trebuie să clarificăm faptul că procedura de „scoatere în afara legii” a unui partid nu are nimic în comun cu decizia CCR de sâmbătă, 5 octombrie. Un partid – și NU o persoană – poate fi desființat, așa cum prevede Constituția României, Art. 30, alin. (7), și Art. 40, alin. (2) și (4), respectiv legislația din România, mai exact legea nr. 14/2003 a partidelor politice, Art. 43 și 45. Acest proces, în cazul în care este declanșat, este unul public, transparent, în care se prezintă probe, care pot fi validate sau invalidate de o instanță judecătorească.

Am văzut zilele acestea confuzii grosolane (involuntare sau nu) pe marginea acestui subiect. Poate ar fi bine să citim legea, înainte de a face afirmații hazardate.

Nu știu cum se va încheia această nouă (posibilă) criză a democrației din România, dar, înainte de a trage concluziile finale, trebuie să așteptăm motivarea Deciziei CCR, pe această speță. Sper să existe o fundamentare solidă.

Adaug și că, după recentele declarații antisemite și prolegionare promovate în spațiul public, autosesizarea instituțiilor abilitate este obligatorie. Încălcarea legii de către o persoană publică, un reprezentant ales în Parlamentul European, este evidentă.”, scrie Remus Pricopie care evocă și textele legale relevante, aplicabile pentru speța Dianei Șoșoacă.

𝟏. 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐭̦𝐢𝐚 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐞𝐢

Art. 30 Libertatea de exprimare

…

(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

Art. 40 Dreptul de asociere

…

(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.

…

(4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.

𝟐. 𝐋𝐞𝐠𝐞𝐚 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐢𝐝𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜𝐞 𝐧𝐫. 𝟏𝟒/𝟐𝟎𝟎𝟑, 𝐫𝐞𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐚𝐭𝐚̆ 𝐥𝐚 𝟏𝟎 𝐢𝐮𝐧𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟏𝟓

Capitolul VII. Încetarea activității partidelor politice

Articolul 43

Un partid politic își încetează activitatea prin:

a) dizolvare, prin hotărâre pronunțată de Curtea Constituțională, pentru încălcarea art. 30 alin. (7) și art. 40 alin. (2) și (4) din Constituția României, republicată;

b) dizolvare, prin hotărâre pronunțată de Tribunalul București;

c) autodizolvare, hotărâtă de organele competente prevăzute în statut;

d) reorganizare, în situațiile prevăzute la art. 38 alin. (3), art. 39 alin. (4) sau art. 41 alin. (2).

Articolul 45

(1) Un partid politic se dizolvă pe cale judecătorească în următoarele condiții:

a) când se constată încălcarea prevederilor art. 30 alin. (7) și ale art. 40 alin. (2) și (4) din Constituția României, republicată, de către Curtea Constituțională, precum și ale art. 3 alin. (3) și (4) din prezenta lege;

b) când scopul sau activitatea partidului politic a devenit ilicită ori contrară ordinii publice;

c) când realizarea scopului partidului politic este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice;

d) când partidul urmărește alt scop decât cel care rezultă din statutul și programul politic ale acestuia;

e) ca urmare a inactivității constatate de Tribunalul București conform art. 46 alin. (1);

f) ca urmare a aplicării art. 26.

(2) Cererea de dizolvare se adresează Tribunalului București de către Ministerul Public și se soluționează potrivit normelor de procedură stabilite la art. 26 alin. (2)-(5).