Anca Ciuciulin. Scrisul pe care vrei să îl dăruiești

De ce scrieți atât de frumos?

Bucuria mea e că scriu frumos și la propriu, și la figurat. La propriu, scriu „frumos” de prin liceu, când m-am prins că pot replica semnătura părinților de „luare la cunoștință” pe carnetul de note. E drept, în copilărie mâzgăleam pe ce apucam – ai mei au avut inspirația să delimiteze o zonă de perete cu un chenar, mi-au zis că acolo mă pot manifesta artistic în voie, că e un tablou al meu, exclusiv… Apoi, în studenție, scrisul și desenul nu aveau cum să nu evolueze împreună.

La figurat, scriu „frumos” pentru că sunt și jurnalist, și autor al unor eseuri de călătorie și al unei cărți-album despre Thailanda. Am făcut mai mereu un melanj de scris, desen și fotografie: la Cosmopolitan și Esquire, unde am fost redactor-șef adjunct, am scris și texte, am caligrafiat și coperte, am publicat foto-reportaje în National Geographic. Acum, ca redactor-șef al revistei Nunta, includ în fiecare ediție și intervențiile mele grafice. Am caligrafiat albumul Costică Acsinte, acea epopee socială în alb-negru recuperată din mii de plăci fotografice.

Scrisul de mână e o reverență făcută comunicării concrete, nevirtuale, pe un suport fizic. E un har, e o plăcere, chiar o cochetărie desuetă – să am degetele mereu cu pete de tuș.

Pasiune izvorâtă din inspirație și încredere. Picătura de Divinitate care ia forma cuvântului venit pe căi necăutate, asta înseamnă Grafemeride. Este iubire pură, gravată acolo unde destinul vrea să lase urme. Și să-ți arate drumul. Mona Nicolici

Pe ce scrieți și ce scrieți?

Pun cuvinte pe orice suprafață – de la hârtie la asfalt sau piatră de râu, de la sticlă la lemn sau pânză. Însă satisfacția majoră a venit odată cu Grafemeride, acest brand cu care mă identific de un an încoace: hainele purtătoare de mesaj scris de mână au o valoare unică – desigur, sunt unicate, nimic nu este replicat industrial – ce vine din semantică. Se naște un raport intim între om și haina lui, dacă este purtătoare de mesaj. Ideea vine din „codurile de comunicare” materializate prin ornamente, din tradițiile limbajului și vocabularului ce ridică la nivel de artă costumul popular.

Caligrafiez mai ales pe cămăși albe, aleg textele după ce mă inspiră piesa respectivă, volumul, croiul, și mai ales destinatarul. O anume cămașă a fost creată special pentru a primi un colind cules de prof. Ioan Apan sau un fragment din proza lui Calistrat Hogaș; o altă bluză poartă versuri de Nichita Stănescu, Voiculescu sau Ion Pillat, o rochie etalează un psalm… Kimonourile au inscripționate sonete de Shakespeare, panourile decorative sunt desenate cu cuvinte din Sadoveanu sau Sorescu.

Prima ieșire la rampă a Grafemeridelor a fost în toamna trecută, la Castelul Pelișor, în cadrul expoziției „Zestrea” semnată de Liliana Țuroiu; am caligrafiat pe costume citate din scrierile Reginei Maria. Apoi, am scris texte în franceză, engleză, spaniolă, latină, ba și chiar în greacă, pentru un client ce-a dorit un text religios. Am scris și cântece de leagăn pe pernuțe și hăinuțe de botez, „Nunta Zamfirei” pe o rochie de mireasă, poemul „Ithaka” pe o perdea din opt straturi de voal. Sunt clienți care doresc un arbore genealogic cu versuri în loc de crengi… Sigur, există limitele estetice – nu am să scriu Voiculescu pe un trening – dar marea provocare este să găsesc și tipul de literă, și amplasarea textului în funcție de ce știu despre destinatar. Aflu, pe căi conspirative, ce preferințe are, ce hobbyuri, ce citește, unde a călătorit. De aici, satisfacția enormă că pot contribui la bucuria unui om, creînd un cadou personalizat.

Am o admirație deosebită pentru grafiile expresive, iar a Ancăi stă la fel de bine pe un carton gros, sub un editorial de revistă, pe prima pagină a unei cărți sau… pe mătase, in și borangic. Marius Constantinescu

Pentru cine ați scris de a lungul timpului?

Am onoarea ca piesele Grafemeride să fie deja în garderoba multor prieteni. Scriitoarea Ana Barton poartă la fiecare lansare a cărților sale câte un obiect vestimentar creat pentru acea ocazie. Maestrului Gheorghe Zamfir i-a fost dăruită o cămașă cu un text folcloric. Alteța Sa Principesa Margareta a primit un șal din borangic cu o poezie de Arghezi, curatorul Cristina Simion mi-a făcut bucuria să poarte la vernisaje eșarfa din voal cu versuri, Marius și Ioana Constantinescu, Mona Nicolici… Alexandra Svet deja e la a treia comandă, bloggeri și editori de modă au etalat piesele unicat, caligrafiate la comandă sau alese din Molecule F Concept Store, locul unde se găsesc Grafemeride.

Cât de bine se poate trăi din scris?

Trăitul bine este un termen relativ J. Sunt extrem de pasionată de scrisul pe haine (site-ul www.grafemeride.com va deveni curând un magazin online), așa cum sunt încântată să public anul acesta o nouă carte despre Asia Extremă, așa cum fac în continuare fotografie, așa cum lucrez la un album legat de emblematica ie românească, așa cum sunt entuziastă să fac în continuare presă scrisă și să conduc revista Nunta – un proiect privat cu un publisher vizionar. La niciunul dintre aceste domenii nu am de gând să renunț. Într-un fel, aș zice că am un profil renascentist, care s-a mulat pe formarea mea ca arhitect și pe instinctul ce ține de rigorile și sevele cuvântului scris.

Vă gândiți să „vă exportați”?

Cu siguranță. Chiar dacă România este piața unde mesajul scris are impact emoțional, firesc – iar românii din diasporă primesc cu și mai multă nostalgie o ie sau o cămașă scrise – am deja proiecte de extindere către alte coordonate geografice cu apetență spre frumusețea proprie și figurativă a literelor și hainelor „cuvântate”. Caligrafia, în orice limbă ar fi, este până la urmă un demers artistic; mai mult decât o tehnică, este un dans dirijat de inimă, prin vârful degetelor.