Apel către bogații României: „Numai intrarea dumneavoastră în sce­nă, stimați bogați, poate schimba cursul lucrurilor, la ora de față.”

Marina Dumitrescu, un fin intelectual și cunoscător al fenomenului religios în același timp, a lansat zilele acestea un apel manifest în numele universalului nostru Brâncuși, prea „plecat” dintre noi pentru a putea să facă turul televiziunilor și a ne cere milă pentru artă.

Publicat în Revista 22, apelul se adresează în primul rând primilor 10 oameni bogați din topul Forbes și îi propune lui Ion Țiriac care declara public la o dezbatere recentă că este gata să ofere 50 de milioane de euro pentru renovarea unei instituții de sport (dacă pune și statul aceeași sumă) să direcționeze măcar un milion către campania de subscripție publică a operei brâncușiene „Cumințenia pământului”, dând astfel exemplu inspirator.

„Stimați bogați, vouă vi se adresează rân­du­rile ce urmează. Campania lansată de Mi­nis­terul Culturii în luna mai 2016 ne-a adus o gură de oxigen, după ce, timp de un an și jumătate, guvernanții bătuseră pa­sul pe loc în negocierea dreptului de pre­empțiune. De atunci însă, situația lasă de do­rit.

Organizarea colectei naționale – ca­re până la 30 septembrie ar urma să adu­ne nu mai puțin de 6 milioane de euro – nu are o strategie eficientă și, mai ales, nu v-a luat în vizor ca entitate socială. Nu și-a propus, din păcate, un minim dialog de sensibilizare, măcar cu unii dintre po­se­so­rii unor averi de sute de milioane.

Lozinca prăfuită Brâncuși e al tău așa cum și țara asta e a ta nu avea cum să-și cro­iască vad spre buzunarele românilor de rând, care, după cum probabil știți, nu au donat până acum decât vreo 360.000 de eu­ro!

Cum să ne închipuim că în cele două luni rămase până la scadență, în toiul verii, națiunea se va mobiliza pentru a duce la bun sfârșit ambițioasa sub­scrip­ție, propusă fără un plan judicios?

O so­cietate grevată de neîncredere și frustrări nu avea cum să fie promptă în aprecierea sau susținerea unei capodopere despre ca­re i s-a vorbit prea puțin consistent. Tim­pul e deci scurt și presează. Donația prin SMS și teledonul preconizat abia pentru septembrie nu vor modifica radical situa­ția.

Numai intrarea dumneavoastră în sce­nă, stimați bogați, poate schimba cursul lucrurilor, la ora de față.

În acest context, devine stringentă mobilizarea celor care ar urma să vă tragă de mânecă, a for­ma­torilor de opinie (din administrație și din cultură) care să vă explice cât de elegant și simplu v-ați putea lega numele de un gest nobil, pentru viitorime.

Primele 10 lo­curi din Topul 2016 al revistei Capital sunt ocupate de domnii: Țiriac, Pavăl, Ni­culae, Teszari, Dascălu, Comănescu, Cris­tes­­cu, Popoviciu, Tudor și Becali.

Dacă fie­care ar contribui cu câte 500.000 de euro, s-ar acoperi dintr-o dată cinci milioane din cele şase.

Ca să nu mai spunem că ur­mă­torii cinci din ierarhie ar completa les­ne diferența. Nu e neapărat o utopie.

Care ar putea fi motivele unui re­fuz din partea dvs.? Argumentul că nu aveți bani destui nu se sus­ține, plaja primilor zece clasați fiind de la 240 de milioane în sus.

Argumentul că nu credeți în valoarea operei de artă pe care ne zbatem să o păstrăm în proprietatea statului nu rezistă nici el, dacă aveți bunăvoința de a con­sul­ta orice monografie Brâncuși sau de a cere opinia oricărui expert român sau străin.

Posibila întrebare „de ce noi, și nu cei­lalți?“ e redundantă, în contextul discre­panțelor sociale enorme, pe care le cu­noaș­­teți.

Iar eventualele dubii privind re­tro­cedarea nu anulează hotărârea ire­vo­ca­bilă a justiției și, implicit, dreptul pro­prie­tarilor de a înstrăina definitiv Cumințenia Pământului.

Dincolo de posibilele motive ale refuzului de a sprijini o situație patri­mo­nială crucială, există argumente care v-ar putea determina să acționați pozitiv.

Un asemenea argument îl reprezintă ga­leria de modele care vă stă la dispoziție. Pe de o parte, memorabilele acte de me­cenat sau filantropie din România mo­der­nă, iar pe de alta, reflexul contemporan tot mai răspândit în rândul marilor deți­nă­tori de averi de a reinvesti nonprofit (ca­ritabil, cultural sau științific), pentru pres­tigiu, pe termen lung.

De ce nu ați comite și dvs. pasul către această nouă filosofie a câștigului? Orice masă rotundă la care ați fi invitați în saptămânile următoare de către responsabili din Ministerul Culturii, guvern sau muzeele naționale v-ar putea detalia în mod edificator acest trend, dacă ar încerca.

Stimate domnule Ion Țiriac, recent, la fo­rumul intitulat Sportul – disciplină che­ie pentru dezvoltarea personală, desfă­șurat la parlament, spuneați așa – citez de pe ziare.com, din 27 iulie: „D-le vice­pre­mier, eu mâine dimineață pun 50 de mi­li­oane de euro pe masă, dați și dvs. 50 de milioane ca să începem împreună ce­ea ce înseamnă marketing sportiv, să fa­cem facultatea aia să nu mai continue în grajd. E facultatea mea de educație fizică și sport, ea m-a ajutat mult, iar acum func­ționează în niște grajduri și nu pu­tem să avansăm deloc“.

Absolut justă pre­o­cuparea pentru starea sportului ro­mâ­nesc, a educației sportive în general, ca­re ne întregește benefic existența, fizic și psi­hic. În fond, putem vorbi de cultură spor­tivă așa cum vorbim de cultură li­vres­că sau plastică.

Nu cred, așadar, că ar fi o exa­gerare să ne imaginăm că într-una din zile ați da tonul, anunțând o donație (mi­nimală, zău!) pentru… Cumințenia Pă­mân­­tului.

Găsiți un moment de răgaz, mer­­geți la BNR unde se află expusă până în octombrie și admirați această sculptură de pionierat, care pune într-o subtilă ecua­ție spiritul și trupul, transfigurând ri­gi­di­tatea pietrei.

Apoi, poate schimbați pla­nul. Propuneți 49 de milioane pentru ne­ce­sara redresare a UNEFS și treceți un mi­lion către Brâncuși. Sigur ați crea un pre­cedent demn de urmat.”, scrie Marina Dumitrescu.

Citiți tot comentariul aici.