Arabia Saudită în Era Salman

Arabia Saudită este zguduită de o aprigă luptă pentru putere, unde „Principele” lui Machiavelli este manualul de lucru, iar metoda cea mai eficientă este lupta anti-corupție, ce determină schimbări ale status-quo-ului înăuntrul familiei regale. Vedem o simbioză a istoriei, dintre Cezar Borgia şi împăratul Meiji, personificată de un tânăr prinţ saudit, fiu şi nepot de regi, stăpânit de ambiție şi aflat la confluența timpurilor şi mentalităților.

Menținut sub sceptrul regal, împletit cu dogma islamică, statul saudit condus de „Tânărul Prinț” anunță începutul unei noi perioade. În prezent, subiectul îmbracă trei aspecte definitorii:

• Religios – pe teritoriul regatului se regăsesc Mecca și Medina, iar Regele Saudit este Custodele/Protectorul celor Două Orașe Sfinte, astfel încât are dreptul de întâietate în lumea islamică, cu precădere în ramură sunnită;
• Rezervele petroliere și apartenența la OPEC că cel mai mare producător de ţiţei;
• Poziția geostrategică și dominantă asupra Consiliului Golfului.

Noua generație de prinți

Pe data de 23 ianuarie 2015, regele Abdullah a murit și a fost urmat de Prințul Încoronat Salman bin Abdulaziz Al Saud în vârstă de 79 ani. Inițial, nu a reprezentat o surpriză, datorită tradiției saudite de preluare a puterii. Prima mișcare politică a noului rege a fost să desemneze un nou Ministru al Apărării, în persoana fiului său, prințul Mohammad bin Salman, care deja servea ca și consilier personal al tatălui sau. Astfel, noul rege caută să-și consolideze puterea, dar reprezintă și începutul de tranziție a puterii către nouă generație de prinți saudiți, așa cum începuse și fostul rege Abdullah prin numirea fiului său, prințul Mutaib bin Abdullah, ca Ministru al Gărzii Naționale.

La momentul respectiv, situaţia regională implică 3 factori de instabilitate şi ameninţare directă către regatul saudit:

1. Războiul civil din Siria, ca urmare a Primăverii Arabe, unde Arabia Saudită, alături de Statele Unite, au susţinut diferite grupări anti-Assad în ideea de a distruge alianţa Siria – Iran;
2. Statul Islamic;
3. Rebelii Houthi din Yemen, susţinuţi de către Iran, ameninţă să preia controlul asupra întregului teritoriu, astfel încât zona yemenită ar putea deveni o bază de operaţiuni a Gărzii Revoluţionare de la Teheran.

Conform geografiei conflictelor și impactului asupra intereselor și securității saudite, tânărul Ministru al Apărării decide să implice militar regatul saudit în conflictul din Yemen. Inițial, intervenția trebuia să fie de scurtă durată, datorită unei posibile victorii într-o perioadă definită și redusă, însă realitatea de pe teren a răsturnat predicția de la Riyadh, astfel încât Arabia Saudită este prinsă în conflictul yemenit de aproximativ 3 ani și nu există semne că o victorie să fie atinsă, ci va fi impus un compromis politic.

Drumul liber către putere

Din punct de vedere politic intern, acțiunea tânărului ministru, având acceptul și suportul tatălui său regal, a însemnat începutul carierei politice de accedere în funcțiile cheie ale regatului și de a schimbă linia politică. În ianuarie 2015, este numit Președinte al noului Consiliu de Afaceri Economice și Dezvoltare, poziție din care va enunța programul de reformă economică a regatului.

2  trilioane USD sub conducerea prințului

Viziunea 2030, așa cum a fost denumită, reprezintă un program ambițios de reducere a dependenței Arabiei Saudite de petrol, de diversificare a economiei și de dezvoltare a sectoarelor serviciilor publice: sănătatea, educația, infrastructură, recreerea și turismul. Obiectivele includ consolidarea activităților economice și investiționale, creșterea comerțului între industria non-petrolieră a țărilor prin bunuri și produse de larg consum, precum și creșterea cheltuielilor guvernamentale pentru armament, echipamente de producție și muniții. Ca element de bază, întregul program se constituie pe conceptul de privatizare pentru a se reduce costurile publice și de a crește calitatea acestora.

Tânărul prinț preia conducerea companiei naționale saudite de petrol și gaze – Aramco, valorând între 2 -10 trilioane USD (fosta Companie de Petrol Arabo – Americană) prin decret regal în aprilie 2015, urmând ca în 2016 să fie anunțată scoaterea la vânzare a 5% din acțiunile companiei pentru atragerea de investitori și acumularea de capital necesar pentru susținerea Viziunii 2030.

Tot în aprilie 2015, tânărul prinț este numit Vice-Prinț Încoronat, conform liniei de succesiune la tronul saudit, în timp ce vărul sau, Muhammad bin Nayef, este Prinț Încoronat, Ministru al Afacerilor Interne și Președinte al Consiliului pentru Afaceri Politice și de Securitate. În acest mod, își consolidează poziția și acumulează o treime din puterea internă prin intermediul reformelor economice și sociale, însă întreagă structura de putere va urmă să se schimbe pe modelul renascentist al familiei Borgia, dar cu urmări diferite.

380 mld $, dintre care 110 mld $ pentru armament.

În martie 2017, Vice-Prințul Mohammad bin Salman este primit la Casă Albă de către noul Președinte al SUA, Donald Trump. Întâlnirea este relevanță și are o încărcătură strategică din două considerente. Primul se referă la factorul istoric prin cei 72 ani de parteneriat strategic saudito-american și al doilea la recunoașterea de către liderul lumii libere a liderului în ascensiune.

Ulterior, prin vizita lui Donald Trump în Arabia Saudită și semnarea contractelor comerciale în valoare de 380 mld $, dintre care 110 mld $ pentru achiziționarea de armament, tânărul Prinț are drumul liber către putere.

Astfel, pe 21 iunie 2017, Regele Salman îl numește că Prinț Încoronat, devenind urmașul la tron al tatălui sau, iar Donald Trump îl sună pentru a-l felicita pentru accederea în nouă poziție de putere. Muhammad bin Nayef este destituit din toate funcțiile, în condițiile în care era interlocutorul intelligence-ului American cu cel saudit, aflat sub comanda sa, fiind apreciat pentru efortul depus în lupta cu Al-Qaeda, având în vedere și tentativa de asasinat asupra sa. Ulterior, este obligat să nu părăsească locuința, iar în locul lui va fi numit Abdulaziz bin Saud Al Saud, nepotul lui în vârstă de 34 ani.

Timpul nu mai are răbdare

Jocul de putere saudit nu este încheiat, iar pe 4 noiembrie 2017 este înființat un comitet de luptă anti-corupție, prin autoritatea Prinţului Încoronat şi aflat sub comanda lui, primind autorizațiile de a emite mandate de arestare, a impune restricții de călătorie şi de a îngheța activele bancare. Ulterior, sunt adăugate alte metode de creștere a eficienţei noii structuri prin autorizarea de a urmări orice transfer de bani, inclusiv de a-l stopa, plus alte măsuri judiciare de tip clasic. Adiţional, pentru a-i creşte legitimitatea, Consiliul Clericilor decretează că în Islam este prezentă şi lupta anti-corupţie. Astfel, comitetul este înarmat corespunzător şi incepe o serie de arestări în rândul oficialilor, fiind vizați o serie de prinți, oameni de afaceri şi o serie de foşti sau actuali oficiali saudiţi:

• Prințul Mutaib bin Abdullah, Ministru al Gărzii Naționale – formațiune militară organizată din rândul triburilor saudite și însărcinată cu paza familiei regale;
• Prințul Al-Waleed bin Talal, miliardar saudit cu investiții globale;
• Prințul Turkin bin Abdullah, fostul guvernator al provinciei Riyadh;
• Alte 200 persoane sunt preconizate a fi sub arest la momentul actual, în timp ce investigatorii cred că prejudiciul adus trezoreriei regale se ridică la 800 mld $.

Q Magazine prezenta AICI cum miliardarul Al-Waleed a ajuns cerșetor

În acest mod, Prințul Încoronat, la 2 ani și 10 luni de la încoronarea tatălui sau, a reușit să câștige întreaga putere din regatul saudit, având sub control întregul sistem militar (Armata, Garda Națională și serviciile de securitate), economic și politic.

Retrospectiv și comparativ, Tânărul Prinț seamănă, din punct de vedere al ambiției politice, cu Cezar Borgia, lider politic renascentist ce a zguduit sistemul de putere princiar Italian, bazându-se pe suportul politic al tatălui său, Papa Alexandru al VI-lea. Diferența, dintre cei doi, fiind evidențiată de faptul că linia de succesiune saudită este în favoarea Prințului, el fiind deja liderul de facto al regatului.

Arabia Saudită, încă de la înființare, a jucat un rol crucial în algoritmul de putere din Orientul Mijlociu, folosindu-se de relația strategică cu Washingtonul, de potențialul comercial cu petrol și de gazdă a Orașelor Sfinte. Însă, din punct de vedere al politicii instituționale interne, a rămas angrenată într-un secol trecut, iar „timpul nu mai are răbdare” și determina Riyadh-ul să înceapă o schimbare de mentalitate pentru a se adapta unei noi ordini internaționale.

Arabia Saudită va intra în propria perioadă Meiji: Era Salman.