Numai când i-am văzut faţa transfigurată a lui Joseph Gordon-Levitt în trailer, am zis ca ceva e în neregulă. Şi timp de jumătate din film am avut regrete că m-am deplasat până la cinematograf, dar după aceea a început de fapt partea interesantă. Subiectul este puțin cam întortocheat, dar dacă te concentrezi, reuşeşti să prinzi ideea. Anul este 2044, Joe este asasin, dar un asasin mai special. Călătoria în timp va fi inventată abia 30 de ani mai târziu şi imediat interzisă, dar mafia se folosește de ea să transporte „nedoriți” înapoi în trecut, unde Joe îi aşteaptă şi îi omoară. Bineînțeles, cum era previzibil, unul dintre oamenii trimiși înapoi şi pe care Joe trebuie să îl omoare este chiar el cu 30 de ani mai bătrân. Ta-daaaaa! Problema devine complicată când Joe cel bătrân refuză să se lase omorât şi pornește într-o misiune personală de răzbunare. Şi acum începe filmul! Care este misiunea, vă las să o descoperiți singuri.
Looper este un film cu mult prea multe împuşcături pentru gustul meu, dar probabil că s-au gândit să facă un fel de Inception pe care să îl înţeleagă şi bărbaţii. Pe lângă faptul că Joe împuşcă mai mulți inamici şi decât Rambo, iar zgomotul în sala de cinematograf era atât de tare încât vibrau scaunele.
Joseph Gordon-Levitt, da, puştiul acela cu părul lung din A treia planetă de la soare, este pe val. Face filme după filme care au succes atât la box-office, cât şi la critici. Şi tot nu înțeleg de ce a trebuit să-şi schimbe faţa în acest film. Doar ca să semene mai mult cu Bruce Willis (Joe cel bătrân)? E ciudat rău! Dar, în ciuda acestui fapt, se achită cu brio de datorie. Bruce este Bruce, amuzant ca-ntotdeauna, iar Emily Blunt, deși nu am putut să o sufăr în Diavolul se îmbracă de la Prada, recunosc că îmi place de ea din ce în ce mai mult. So enjoy!
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
