Bogăția de care ne batem joc. “Avem negustori proști”

Agricultura românească a ajuns un business pierzător, după ce am închis uzinele de utilaje, am înstrăinat mare parte din terenuri și am neglijat cercetarea.

Citește și: Joburile românilor, în pericol

Interes scăzut

Anul 2018. Cumperi roșii de la supermarket. Import Spania, Italia sau Turcia. Tari ca mingea de tenis, aproape imposibil de mâncat. Dar din producția internă nu găsești. Să ne întoarcem în timp.

Anul 1988. România, în plină criză a sistemului comunist. Foame, frig, frică. Tehnologia, cu 30 de ani mai slabă decât azi. Si totuși, la piață mai găsești o roșie din recolta autohtonă, bună, zemoasă. Care e explicația?

Pe vremea lui Ceaușescu, într-adevăr, cumpăram legume ecologice, dar numai în sezon, ne spune profesorul Alexandru Mironov. Astăzi, depozitarea, transportul, distribuția necesită perioade lungi de timp, astfel că produsul se alterează.

Da, dar nu putem folosi ceea ce avem, pentru a câștiga piețe, pentru a vinde mărfurile agroalimentare în țări care nu au un pământ la fel de fertil ca al nostru?

“Trebuie să recunoaștem că avem negustori proști, care nu știu să valorifice produsele pe care le putem scoate la tarabă”, afirmă Mironov.

El invocă și faptul că interesul pentru această activitate a ajuns la cote foarte scăzute.

“În jur de 250 de licee agricole au devenit licee teoretice. A fost o decizie greșită. Acum, țăranilor le e rușine că sunt țărani și nu mai vor să-și trimită copiii la educație în acest domeniu. Pe timpul comunismului, politehnizarea României a dat la o parte agronomii, care formau o categorie importantă în perioada dintre cele două războaie mondiale”, arată Alexandru Mironov.

Profesorul crede că pentru o dezvoltare profitabilă a agriculturii, trebuie să planificăm bine ce avem de făcut și să punem “culturile potrivite în solul potrivit”.

De exemplu, în viitor, “pepenele galben va fi ieftin, iar cireașa – de 20 de ori mai scumpă, pentru că necesită mai multă forță de muncă, nu poate fi culeasă robotizat, robotul nu are gheara necesară”, a menționat Mironov.

Rezervor de viitori șomeri

Din cauza slabei tehnologii, ponderea populației ocupate în agricultură este încă mare în România – peste 25%, față de o medie sub 5% în Uniunea Europeană, după cum indică datele Eurostat.

“Progresul tehnologic va disponibiliza această populație, căreia va trebui să îi dai ceva de făcut. Pălării de paie, ii – e prea puțin. Industrializarea producției agricole este extreme de redusă”, avertizează Cristian Pârvan, președintele Patronatului Investitorilor Autohtoni (PIAROM).

Avem un potențial imens – circa 14 milioane de hectare suprafețe agricole, din care 9 milioane hectare teren arabil. Și totuși, în acest sector mai mult cumpărăm decât vindem, iar prăpastia dintre importuri și exporturi se mărește de la an la an. Deficitul balanței comerciale la produsele alimentare a depășit anul trecut 850 milioane de euro, în creștere cu peste 50% față de 2016, potrivit datelor prezentate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Pârvan crede că ne aflăm în acest impas și din cauză că gestionăm prost recolta. El a dat un exemplu din județul Olt, unde cantități uriașe de roșii timpurii au ajuns să coste “0,50 bani kilogramul la intermediari și nu le lua nimeni”. Pentru sortimentele care nu pot fi valorificate integral în stare proaspătă, trebuie introduse capacități care să prelucreze excedentul de producție, dar acestea lipsesc.

“Roșiile erau aruncate pe câmpuri, te doare inima când vezi cum ne batem joc”, spune șeful PIAROM.

Relații scurtcircuitate

Cum am ajuns la aceste paradoxuri? Gabriel Popescu, profesor de economie agrară la ASE, a făcut o radiografie a perioadei post-decembriste.

“Pe fondul adoptării în economie a relațiilor de tip capitalist, cercetarea agricolă s-a confruntat cu subfinanțarea cronică a sectorului, scurtcircuitarea relațiilor cu piața, agresivitatea crescătoare a concurenței din  partea firmelor străine”, a declarat Popescu.

“După prăbuşirea comunismului, agricultura a intrat cu prioritate faţă de celelalte sectoare din economie, într-un amplu şi profund proces reformator,  în urma căruia, pe un interval de circa un deceniu, reţeaua marilor unităţi producătoare, compuse din circa 3.000 de cooperative şi aproape 420 de unităţi de stat, dispare, iar în locul acestora sunt reactivate mici entităţi de tip familial, în număr de peste 4 milioane, câte erau în anul 2000”, menționează profesorul.

Acesta consideră că firmele noastre nu erau pregătite să intre în competiție cu cele străine.

“În fapt, lupta în piață cu firmele străine a fost inegală, perdanți fiind, în mod constant, actorii autohtoni. Atât infrastructura de cercetare, dar mai ales personalul cu responsabilități decizionale, de regulă și cu rezultate incontestabile în plan științific, cu greu au putut face față ofensivei străine, îndrăznesc să spun, dinainte gândită și planificată, pe baza celor mai cinice reguli de management și marketing concurențial, dar și a îndelungatei experiențe acumulate de acestea”, a explicat Gabriel Popescu.

Am înstrăinat 40% din pământ

Lipsa de pregătire sau pur și simplu nepăsarea față de agricultură a făcut ca o mare parte din terenurile agricole – circa 40% – să fie vândute străinilor, fenomen asupra căruia a tras un semnal de alarmă și Comisia Europeană, pe motiv că afectează mediul și forța de muncă.

“Concentrarea fenomenului de acaparare a terenurilor agricole din Europa de Est este în mod particular alarmantă având în vedere faptul că în tratatele de aderare la UE noile membre state din Europa de Est au obţinut perioade de tranziţie pentru liberalizarea pieţei de fond funciar. Informaţiile sugerează că România, Bulgaria, Ungaria şi Polonia sunt în mod particular puncte fierbinţi ale acestei probleme”, se arată într-un raport dat publicității anul trecut de CE și citat de Economica.net.

În același timp, România acuză mari probleme atât la mecanizarea agriculturii, cât și pe partea de cercetare. “Contrar celor ce i-au dorit dispariția, așa cum s-a întâmplat cu multe dintre capacitățile din amonte de agricultură, producătoare de factori de progres, precum Tractorul Brașov, combinatele chimice, Semănătoarea București și altele, cercetarea agricolă în mod miraculos încă există și încă își face datoria, chiar dacă la cote mult reduse față de ceea ce ar putea da în mod normal”, afirmă profesorul Gabriel Popescu de la ASE.