Campioana olimpică Maricica Puică: Nu cred că, de acum în 20 de ani, România va mai avea aur la atletism

Una dintre sportivele de aur ale României, Maricica Puică vorbește despre suferința ei și a României, în exclusivitate pentru Q Magazine.

Născută la 29 iulie 1950, la Iaşi, Maricica Puică provine dintr-o familie în care sportul era o prioritate. Atât ea cât şi fraţii ei (au fost 13 frați) practicau sporturi ca gimnastica, boxul, tirul sau handbalul.

Prima cursă de alergare în care a fost observată viitoarea campioană olimpică a avul loc în 1965, când adolescenta de 15 ani a participat la un cros pentru elevi organizat de profesorul de educaţie fizică, Ion Puică, remarcabil antrenor federal de atletism, cel care avea să-i devină antrenor şi soţ. Trei ani mai târziu, ea devenea membră a lotului naţional de atletism.

A câştigat prima cursă de 3.000 de metri pentru femei din istoria Jocurilor Olimpice, răsturnând toate pronosticurile şi aşteptările publicului.

Am făcut tot ce am putut în sport, pornind de la 0, am dus culorile drapelui peste tot în lume, am avut oferte să rămân în străinătate și le-am refuzat.

În prezent, familia Puică locuieşte, în cea mai mare parte a anului, în casa de la Câmpulung Muscel. Cei doi soți se dedică nevoilor vârstnicilor și copiilor, pe care îi ajută atât cât pot.

„Am momente când sufăr și mă doare ce se întâmplă cu sportul românesc, în general. Atletismul a involuat mult și nu știu dacă vreodată vom putea ajunge unde am fost. Totul se întâmplă pentru că cei din conducerea sportului sunt numiți politic, nu sunt oameni care au mâncat transpirație pe pâine.

Toată lumea se trezește peste noapte ministru al sportului fără să aibă habar ce înseamnă sportul, fără să cunoască sportivii și performanțele lor, dar nu ei sunt vinovați. Politica nu are ce căuta în sport. Doar foștii campioni ar trebui să antreneze și să conducă sportul românesc. De asemenea, ar trebui înființate centre speciale, cluburi pentru juniori, care trebuie pregătiți să devină campioni. Sufăr, așa cum suferă și România, pentru că nu mai avem sportivi, medalii.”, spune campioana olimpică Maricica Puică pentru Q Magazine.

La Olimpiada de la Los Angeles 1984, când a a câştigat prima cursă de 3.000 de metri pentru femei din istoria Jocurilor Olimpice

Nu vreau să acuz conducerea atletismului, nu vreau să jignesc pe nimeni, dar nu cred că, de acum în 20 de ani, România va mai avea aur.

Copiii de azi au totul de-a gata

„Când am început eu atletismul, în 1968, nu exista internet, nu aveam televizor, nu aveam posibilitatea să plecăm din țară. În plus, am avut șansa să învăț de la soțul meu, care mi-a fost și antrenor. Acum, copiii au acces la toate gadgeturile posibile, au totul de-a gata și nu mai sunt atât de interesați de sport.”

Regretul meu cel mai mare este că nu am putut să am copii, din păcate, nu le poți avea pe toate în viață.