Cancelarul Kurz, între Europa dublelor standarde și „Europa Rezonabilă”

Parlamentul European a adoptat o rezoluție fără caracter obligatoriu, exprimând îngrijorări cu privire la statul de drept în Ungaria și Polonia, cu 446 de voturi pentru, 178 de voturi împotrivă și 41 de abțineri. Acum, cancelarul Austriei vrea să aplaneze conflictul dintre PE și Grupul Visegrad.

Rezoluția, un alt caz flagrant de aplicare a dublelor standarde

În cazul Ungariei, rezoluția a pus sub semnul întrebării independența sistemului judiciar, libertatea de exprimare, corupția, drepturile minorităților și situația imigranților și a refugiaților. De asemenea, rezoluția spune că discuțiile cu Ungaria și Polonia cu privire la respectarea valorilor fundamentale ale Uniunii Europene nu au dat până acum rezultate.

Oficialii maghiari și polonezi susțin însă că forțele pro-migrație, împreună cu diverse persoane și organizații aparținând rețelei lui George Soros sunt în spatele demersului de a discredita țara. Referirile la statul de drept reprezintă „o acoperire”, întrucât ceea ce i se reproșează de fapt Ungariei sau Poloniei este lupta prelungită împotriva forțelor pro-migrație.

Sigur, ar mai fi vorba și despre destructurarea statelor naționale și suprimarea suveranității lor. În Polonia, de exemplu, ca și în România, o problemă insurmontabilă pentru stânga liberală europeană pare să fie Camera Disciplinară a Curții Supreme, menită să pună stavilă derapajelor săvârșite de judecători.

Lui Orban i se impută că guvernul ungar nu vrea să finanțeze din bani publici presa privată antiguvernamentală! Sau că, în baza unei sentințe elucubrante privind condițiile de detenție, o primărie refuză să le plătească pușcăriașilor despăgubiri ce exced bugetul localității pe raza căreia se află închisoarea. Iată marile probleme ale Europei!

Parlamentul European invită statele membre și Comisia să acționeze împotriva Poloniei și Ungariei

UE trebuie să stabilească cerințe și termene concrete pentru Polonia și Ungaria cu privire la statul lor de drept și la situația de independență judiciară, au declarat reprezentanții Parlamentului European într-o dezbatere de la Strasbourg pe marginea articolului 7.

Comisarul UE Vera Jourova, vârful de lance al acuzării Poloniei și Ungariei, consideră că „valorile societății deschise sunt în centrul acțiunilor UE”. În plus, Donald Tusk și Grupul PPE, într-un adevărat concurs de ipocrizie, au susținut la unison rezoluția articolului 7.

Potrivit rezoluției, susținută de cinci grupuri politice, inclusiv Partidul Popular European, din care face parte partidul de guvernământ al Ungariei – Fidesz, solicită Comisiei să ia în considerare „utilizarea instrumentelor sale pentru apărarea tratatelor”, precum și conectarea finanțării UE la întreaga dezbatere. Comisarul pentru Justiție, Didier Reynders, a declarat că „va acorda prioritate” acestor cerințe.

Președinția croată a UE se opune sancțiunilor împotriva Ungariei și Poloniei

La 16 ianuarie 2020, Parlamentul European a adoptat, așadar, o rezoluție prin care se solicită Președinției UE să nu întârzie continuarea procedurii privind aplicarea prevederilor articolului 7 pentru Ungaria și Polonia.

Întrucât Polonia și Ungaria s-au confruntat cu amenințarea de sancțiuni, președinția croată a actualului Consiliu European spune că dialogul și nu sancțiunile sunt calea de urmat.

În ceea ce privește procedurile, acestea vor continuă, doar că, nu s-a decis încă în ce formă, cu ce conținut și care va fi calendarul ce va urma.

Cu alte cuvinte, din punctul de vedere al președinției croate, lucrurile pot să stagneze până la încheierea mandatului de către Croația.

Viktor Orbán: Am fost la un centimetru de a părăsi PPE

În ceea ce privește votul din Parlamentul European privind extinderea procedurii articolului 7 împotriva Ungariei și Poloniei, premierul Orbán a confirmat că Fidesz „a fost la un centimetru distanță de a părăsi PPE”, în condițiile în care majoritatea grupului „a trădat” Fidesz.

Partidele franceze, spaniole și italiene din PPE i-au convins însă pe cei din Fidesz să rămână în bloc – cel puțin pentru moment.

„Este sigur că acest lucru nu poate continua”, a spus premierul Orban. „Dacă PPE nu va susține Ungaria, va trebui să construim o nouă mișcare europeană, creștin-democrată.”

În spatele tuturor acestor mașinațiuni, potrivit premierului Orbán, se află George Soros și rețeaua sa. „Întotdeauna mi s-a părut ciudat că nu vorbim despre această chestiune în mod deschis. George Soros este oligarhul numărul unu din lume, care cumpără influență politică”, a adăugat Orban.

Ce nu a spus Viktor Orban este că dacă la debutul demersurilor împotriva Ungariei, în toamna anului 2018, abia o treime din europarlamentarii PPE au votat pentru Raportul Sargentini, iată acum împotriva Ungariei și Poloniei a votat majoritatea europarlamentarilor PPE, exceptând partidul lui Silvio Berlusconi – Forza Italia, cărora li s-au adăugat conservatorii din Franța și Spania. Membrii familiei germane (CSU-CDU) au întors deja spatele Ungariei și se străduiesc acum să îi convingă și pe alții.

Ca atare, singurele argumente rămase în favoarea menținerii Fidesz în PPE țin mai curând de calcule politice. Orban are 11 din cei 21 de europarlamentari maghiari din PPE (cu un total de 182 de mandate) și, în cazul părăsirii „familiei” populare, nu este sigur că Fidesz ar fi singura formațiunea care pleacă, având în vedere atitudinea ostilă arătată Ungariei. Pe de altă parte, dacă Orban decide să formeze o nouă familie politică – Creștin-Democrată, acesteia i se vor mai alătura și alte formațiuni sau europarlamentari din PPE și nu numai.

De exemplu europarlamentarii lui Berlusconi, în total 11, europarlamentarii altor partide ale minorităților maghiare din țări vecine Ungariei etc.

Aceștia, adăugați europarlamentarilor ECR (Europenii Conservatori și Reformiști) și celor neafiliați sau independenți care ar opta pentru o familie creștin-democrată, ar schimba radical ponderea celor care nu împărtășesc viziunile așa-zis liberale în PE, chiar dacă nu ar deține deocamdată majoritatea.

Și, dacă tot vorbeam despre calcule politice, nu este de neglijat nici faptul că, în Franța, Emmanuel Macron se află pe topogan, „vestele galbene” sunt în a 63-a săptămână de protest, greva se extinde, demisiile magistraților, avocaților, medicilor, asistenților medicali, pompierilor etc. generează noi probleme, astfel că o victorie pentru Marine Le Pen devine tot mai plauzibilă, chiar dacă presa tace mâlc.

La fel, Matteo Salvini și Giorgia Meloni câștigă tot mai mult teren în Italia, cum de altfel și partidul lui Berlusconi, astfel că debaracarea tripletei Conte-Di Maio-Renzi reprezintă de pe acum o certitudine.

În această cheie trebuie analizată disperarea globalistă de a genera mutări ireversibile și tot în această cheie trebuie citită și prudența Austriei.

Kurz, mediator al UE la reuniunea grupului de la Visegrad

Schimbare spectaculoasă a politicii de la Bruxelles față de cele patru țări Visegrad (Polonia, Ungaria, Slovacia, Republica Cehă)? Greu de crezut. Să menționăm pentru început că primul care a realizat necesitatea de a trata cu Grupul Visegrad a fost președintele francez Emmanuel Macron.

Macron a discutat cu reprezentanții V4 și separat și în grup, reușind chiar să ajungă la soluții rezonabile în ceea ce privește alcătuirea Comisiei Europene și înlăturarea lui Manfred Weber din poziția de favorit pentru președinția CE sau dejucarea planurilor lui Frans Timmermans de a accede la putere. Cum însă Macron se luptă cu serioase probleme acasă, dar și cu o reținere din partea Germaniei în plan european, Sebastian Kurz a simțit momentul de a ocupa locul negociatorului, fiind de altfel și preferat de Germania pentru o atare poziție.

Dincolo de aspectul firav și de zâmbetul galant, Sebastian Kurz este însă un animal politic extrem de feroce, cu o imensă foame de putere și cu o sete nemăsurată pentru a conduce. Greu de crezut, așadar, că Sebastian Kurz nu ar fi luat în calcul cucerirea „redutei” Visegrad.

UE, judecând după toate semnele, își dorește o nouă abordare în relația cu Europa Centrală și Estică, iar Sebastian Kurz dorește să își asume rolul de „constructor de punți” în Europa.  

Acum, Comisia Europeană von der Leyen trebuie să facă față moștenirii Comisiei Juncker dar, în același timp, ar dori să aibă și o apropiere față de V4. Exact o atare apropiere ar vrea să își (re)construiască și Austria după demisia vicecancelarului Heinz-Christian Strache, gest care a dus la o strângere a legăturilor între V4 și Partidul Libertății, al fostului vicecancelar, dar și la o răcire a relațiilor cu popularii lui Kurz.

Sosit la Praga, la reuniunea V4, desfășurată sub deviza „O Europă rezonabilă”, cancelarul Kurz a putut simți pe propria piele diferența dintre atomosfera rece de la Bruxelles, cu figuri isterice și constipate, în contrast cu atmosfera amicală de la Praga, cu patru premieri degajați, zâmbitori, dispuși să asculte o glumă ori să ciocnească un pahar de vin.

Discuțiile serioase, pe de altă parte, se poartă cu toată atenția și respectul cuvenit, departe de atmosfera „informală” generată de bunele relații existente. Este, într-un cuvânt, acea Europă îndelung visată de „estici”, în care fiecare este respectat, unde toate problemele se dezbat fără fălci încleștate, fără acuze, fără amenințări, unde țintele comune primează și nu apartenența politică la vreo „familie” sau la vreun curent ideologic.

Nu e de mirare că Sebastian Kurz s-a integrat imediat în grup, abordând și discuții bilaterale cu Ungaria și cu Cehia în chestiuni ce țin de apărare sau de dezvoltarea infrastructurii regionale. Departe, așadar, de agenda oficială cu care sosise la Praga.

Ajunși aici, ar mai fi de făcut o subliniere. Parcurgând declarația comună de după reuniunea de la Praga, aflăm din gura premierului Viktor Orban că Austria și Ungaria au o poziție comună în privința migrației, ceea ce spune deja foarte multe despre politica internă austriacă și despre motivele lui Sebastian Kurz de a face alianță cu Verzii.

Senzația stranie (ce urmează a fi confirmată sau infirmată de evenimentele viitoare) este că șeful guvernului austriac, Sebastian Kurz, a ales să intre într-o coaliție cu Verzii tocmai pentru a conduce singur Austria (adică fără social-democrații din SPO și fără dreapta – Partidul libertății, FPO).

Oricât de dură ar părea această afirmație, Kurz lasă impresia că vrea să-și păstreze cu orice chip linia conservatoare și să lase doar marginile politicii naționale pe seama Verzilor, ca aceștia să se „îngrijoreze” în voie de schimbările climatice ori de alte chestiuni abstracte – car-sharing, e-mobility, reducerea utilizării cărbunelui sau petrolului în viața de toate zilele, în timp ce guvernul va bifa prevederile privind alocările mai generoase pentru familie și copii, femei, asistență medicală, universități, apărare, adică puncte deja convenite cu Verzii.

În rest, toate chestiunile majore ale Austriei, externele, internele, politicile economice, financiare etc. se vor afla sub conducerea cancelarului.

Ce s-a discutat la Praga?

Austria rămâne un partener natural al Ungariei și al grupului Visegrád și vor coopera în domenii cruciale, inclusiv migrația, securitatea, protecția frontierelor, competitivitatea și extinderea. Și, desigur, chestiuni de mediu, ca să se bifeze și agenda europeană. Aceasta a fost una dintre concluziile principale la încheierea reuniunii primilor miniștri ai țărilor Visegrád și cancelarul austriac, la Praga.

Viktor Orbán a mai adăugat că a fost încântat de faptul că Sebastian Kurz și țara sa vor rămâne un partener important în problemele de securitate, în special în ceea ce privește migrația. Primul ministru ungar a declarat că ambele țări se confruntă cu aceleași obstacole în ceea ce privește presiunile migraționiste și intenționează să răspundă în consecință.

Ungaria a anunțat recent planurile de consolidare a frontierei țării prin dublarea numărului de trupe care păzesc granițele, o măsură luată ca răspuns la afluxul de migranți din ultima perioadă.

Premierul ceh, Andrej Babiš, a spus că pentru țările V4 și Austria, cotele pentru redistribuirea migranților nu reprezintă soluția migrației. Potrivit acestuia, nimeni nu poate decide în numele statelor cine vor fi cei care vor locui pe teritoriul lor în afară de liderii aleși ai acestor state.

Kurz a adăugat că este necesară protejarea frontierelor externe ale UE împotriva contrabandistilor și în vederea prevenirii migrației ilegale.

Cei cinci au discutat, de asemenea, cadrului financiar multianual al UE pentru 2021-2027 și au convenit că ar trebui alocați mai puțini bani în administrarea UE și mai mulți în gestionarea statelor naționale. Iar acesta este, de departe, unul din aspectele esențiale discutate.

Dacă rezoluția împotriva Ungariei și Poloniei cerea punerea în discuție a finanțărilor europene, iată că se pot găsi și contramăsuri, la fel de ușor. Faptul că și cancelarul Kurz consideră că statele naționale ar trebui să fie cele care gestionează preponderent fondurile europene și nu Uniunea, este o dovadă a faptului că Austria se află la ceva distanță de conceptele federaliste.

În cadrul întâlnirii, energia a fost un alt subiect major, Republica Cehă, Polonia, Slovacia și Ungaria și-au exprimat – toate – dorința de a spori importanța energiei nucleare, în timp ce Austria tinde să renunțe la aceasta. Kurz pledează pentru utilizarea fondurilor UE pentru implementarea surselor regenerabile de energie, în acord și cu Verzii cu care se află în coaliție, dar și cu Germania vecină.

Summit-ul a fost, de asemenea, un simbol al intenției Grupului Visegrád de a contracara campania de izolare în Europa și de a arăta că cele patru țări – Ungaria, Polonia, Cehia și Slovacia, doresc să încheie alianțe în cadrul regiunii. De altfel, România a fost invitată în repetate rânduri să se alăture grupului, inițial pentru proiecte ce țin de infrastructura regională, cum și Croația, Slovenia sau alte țări din zonă.