Cartea baletului amoros făcut de artista Irinel Liciu între poetul Gheorghe Tomozei și scriitorul Ștefan Augustin Doinaș

Fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu, lansează astăzi, ora 11.00, o carte cutremurătoare despre scrisorile și iubirile necunoscute din viața balerinei Irinel Liciu, publicată la Editura Litera: „Laleaua albă”.

• PSD asigură că moțiunea va trece. Parlamentarii PNL, USR și UDMR vor fi prezenți, dar nu vor vota
• Ana Blandiana și Zbigniew Herbert, între destin și premiu
• „Criminalitatea este în creștere în întreaga UE, iar în multe privințe are chip de copil”
• Proiectul Neptun Deep: încep lucrările de instalare a conductei de gaze în Marea Neagră
• Va fi Chivu al treilea „Mag”, după Herrera și Mourinho?

O prea mare iubire a ucis-o. În inimă avea o dragoste ascunsă

Pentru publicul larg, Prim-balerina Operei din București rămâne una dintre cele mai grațioase artiste europene, dar și cea mai dramatică figură feminină a vieții culturale din ultimele decenii. Gestul lui Irinel Liciu de a se sinucide în ziua în care soțul ei, Ștefan Augustin Doinaș, s-a stins după o îndelungată suferință, a șocat România, care a asistat, în urmă cu 22 de ani, la lecția sublimă a iubirii dincolo de moarte. „Domnul și Dumnezeul meu, iartă‑mă! Doinaș, dulcele meu… O prea mare iubire ucide.”

Biletul de adio al balerinei Irinel Liciu a înduplecat inimile tuturor și a obținut din partea Bisericii Ortodoxe Române, pentru prima dată, excepția canonică prin care balerina a primit o slujbă creștină, alături de soțul ei, când cortina vieții pământești s-a tras definitiv. „O rugăciune, un haiku, un testament”, așa cum descrie Ionuț Vulpescu ultimele rânduri ale balerinei, au făcut din Irinel „un nume pe care îl porți doar atunci când singura artă care are drept de viață și de moarte asupra ta e amorul. De baletul dintre ele nu e capabil oricine”.

Nimeni nu a știut însă, până la apariția volumului Laleaua albă, că Irinel Liciu, cea care a fost doborâtă de o iubire prea mare, a purtat în inimă și o dragoste ascunsă și prea puțin suportabilă, pentru poetul Gheorghe Tomozei, prietenul foarte bun al lui Nicolae Labiș și Nichita Stănescu. După o muncă de documentare fabuloasă, prin care Ionuț Vulpescu a examinat viața de sertar a balerinei Irinel Liciu, compusă din scrisori tulburătoare, poezii nepublicate și desene ludice, păstrate cu o sacră tăcere de poetul Gheorghe Tomozei, marele public primește o carte-monument, un templu paginat al intimității dintre cei doi.

Laleaua albă, una dintre cele mai autentice povești de dragoste din lumea culturală, apare la Editura Litera în condiții grafice extraordinare, reconstituind spre deliciul cititorilor amorul preponderent epistolar dintre „I-tandru, Irinel”, cea care a pus inima lui Tomozei în poante, și „Tom”, prințul poeziei românești. Materialele inedite care au făcut posibilă ancheta literară și istorică semnată de Ionuț Vulpescu fac parte din arhiva personală „Gheorghe Tomozei”, îngrijită de fosta soție a scriitorului, Cleopatra Lorințiu. Incluse în acest volum, notele explicative ale Cleopatrei Lorințiu oferă perspective inedite referitoare la viața publică și privată a protagoniștilor unei iubiri pe care Gheorghe Tomozei a simțit-o ca fiind imposibilă. Fără bunăvoința Cleopatrei Lorințiu, de a deschide aceste documente care recompun cronologia afectivă dintre Irinel Liciu și Gheorghe Tomozei, și fără pasiunea lui Ionuț Vulpescu pentru inima de femeie a primei-balerine, care a bătut inegal pentru dragostea care doare, poetul Gheorghe Tomozei, și iubirea care ucide, scriitorul Ștefan Augustin Doinaș, nimic din experiența umană a acestor genii ale artei și literaturii nu ar fi fost cunoscut.

Dilemele morale  din spatele cărții Laleaua albă

Ionuț Vulpescu, fostul ministru al Culturii, explică în exclusivitate dificultățile din spatele acestei anchete literare și motivele care l-au determinat să prezinte publicului istoria amoroasă dintre Irinel Liciu și Gheorghe Tomozei, un gest delicat în condițiile în care cuplul Liciu-Doinaș a fost mitizat în societatea noastră.

„Nu doar din convingeri morale, ci și culturale, trebuie să vă spun că prin publicarea acestor scrisori, mitul iubirii eterne dintre Ștefan Augustin Doinaș și Irinel Liciu nu va suferi atingere. Iubirea prea mare e Doinaș. Însă iubirea, fără asupra de măsură, este Gheorghe Tomozei. Între biletul ei de adio și scrisorile ei de dragoste se întinde distanța de la iubire la dragoste. Și nu e nimic mai frumos în sufletul unui om decât să fii capabil de amândouă. Dragostea lui Irinel pentru poetul Gheorghe Tomozei nu împuținează iubirea lui Irinel pentru poetul Ștefan Augustin Doinaș. Au produs două crize diferite, a  vârstei și a vieții. Din dragostea pentru Gheorghe Tomozei, Irinel Liciu se desparte de ea: capricioasă, neconsolată, temătoare. Din iubirea pentru Ștefan Augustin Doinaș, Irinel Liciu se desparte de viață: matură, nealinată, curajoasă. Avea dreptate: o iubire prea mare ucide. Oricare altă iubire, oricât ar durea, îți lasă poftă de viață”, a declarat Ionuț Vulpescu.

Publicarea scrisorilor lui Irinel Liciu către Gheorghe Tomozei nu a fost singura dilemă morală pe care Ionuț Vulpescu a întâmpinat-o în pregătirea acestui proiect editorial de excepție. Nici alegerea titlului nu a fost mai puțin problematică.

Fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu, a explicat parcursul care a dus la titlul actual al volumului: „Inițial mi-am dorit ca acest volum să oglindească piruetele afective dintre Irinel Liciu și Gheorghe Tomozei, arătând publicului că există carne și suflet dincolo de grația iconică a marii balerine. Mai simplu spus, că există Irinelul lui Tomozei, de care niciunul dintre noi nu aveam habar, căreia nu îi lipsește grația, ci împlinirea. Când am scris ultimul rând al acestei cărți, am știut că ceea ce aveam în față este un pas de deux între scrisori. Dar era un nume pretențios pentru o iubire simplă și dureroasă, iar soarta acestei formule nu a mers mai departe de un subtitlu, cred, inspirat. Atunci, Cleopatra Lorințiu a avut muzele de partea ei și mi-a sugerat ca titlu alintul tacit al lui Gheorghe Tomozei către Irinel Liciu, laleaua albă, care se repetă cu recurență într-un volum al poetului, Filigran, prezentat elogios pe clapete de Geo Bogza.”

Chiar autorul acestei cărți privește parcursul de la întâlnirea cuplului Irinel-Doinaș la scrierea acestei cărți ca pe un șir de evenimente surprinzătoare. Ionuț Vulpescu a declarat: „Dacă îmi spunea cineva atunci când aveam 24 ani și i-am luat un interviu profund și onorabil lui Ștefan Augustin Doinaș, că peste încă 24 de ani, nici mai mult, nici mai puțin, voi scrie o carte despre subteranele amorului dintre Irinel și Tomozei, aș fi spus că glumește. Astăzi știu că Dumnezeu are umor și că nimic nu e întâmplător. Irinel pe care am cunoscut-o eu era o doamnă a Marii Arte, o femeie suavă, cu pas sublim și inimă blândă. Numai că blândețea se obține tot în timp. Cred că dragostea pentru Tomozei a îmblânzit-o. Citind scrisorile ei către Tomozei, am descoperit femeia nerăbdătoare, care are urgența clipei, nu a anilor, atunci când iubește: Distanța agravează anumite maladii (…) Mâine fac pe dracu’ în patru să te văd. Te sărut, te sărut, te sărut. I.”