Cât rezistă o centrală nucleară?

Încep aceste rânduri prin a-mi exprima solidaritatea cu populaţia Japoniei, afectată de un cutremur de gradul 9 pe scara Richter, urmat de un tsunami de intensitate  distructivă. De câte ori se anunţă un eveniment natural de proporţii cu efecte distructive, tendinţa umană normală este de a escalada percepţia la nivelul care să genereze reacţia instinctuală de supravieţuire.
Unul dintre efectele sistemelor de comunicaţii dezvoltate de azi este şi acela că trăim alături de japonezi tragedia lor, ca şi când am fi acolo.Astfel, evenimentele de la centrala nucleară de la Fukushima – ce au loc la reactoarele nucleare puse în funcţiune în anii ''70 – sunt percepute majoritar de persoane fără o cunoaştere specifică a tehnologiei implicate.Redăm mai jos fapxe şi concluzii văzute din punct de vedere profesional.Dacă v-aţi îndoit vreodată de cât de mult pot rezista centralele nucleare, gândiţi-vă că centrala nuclearăFukushima a fost supusă unui test natural de o intensitate deosebită, care a combinat cutremurul cu valul tsunami, şi că personalul centralei a acţionat cu curaj şi profesionalism, luând măsuri care au evitat o catastrofă nucleară de proporţii, cum a fost cea de la Cernobâl, din 1986.Pentru o bună înţelegere a evenimentelor de la centrala nucleară, prezentăm, pe scurt, secvenţa acestora:Cutremur: sistemele de protecţie ale centralei au acţionat conform normelor de protecţie, oprind reacţia de fisiune.Pompele de răcire a zonei active, cu rol de a elimina căldura reziduală, nu au fost alimentate din reţeaua electrică – aceasta fiind întrerupxă -, ci au fost alimentate din generatoarele diesel cu pornire rapidă.Tsunamiul: a afectat generatoarele şi a lăsat alimentarea pompelor de răcire numai pe bateriile calculate pentru opx ore de funcţionare.
Structura clădirilor centralei nu a fost afectată.Temperatura în zona activă a crescut încet, producând evaporarea apei de răcire şi creşterea presiunii în circuit.Aburii au fost eliberaţi controlat, însoţiţi şi de hidrogenul produs prin radioliza apei, care a produs explozii la contactul cu oxigenul din aer.Este posibil să fi apărut topirea parţială a elementelor combustibile, cu eliberare de produse de fisiune în anvelopa reactorului.Parte din aceste produse s-au regăsit în aburul eliberat în atmosferă.Ulterior, a fost pompată apă de mare pentru răcirea zonei active şi a fost refăcută alimentarea cu energie electrică, în vederea pompării continue pentru răcirea zonelor active.Bazinul cu elemente combustibile, care a avut pentru un timp răcirea întrerupxă, a ajuns la temperaturi mai mari, potenţial periculoase, care au revenit la normal odată cu reluarea acţiunii continue de răcire.Protecţia populaţiei: s-a evacuat populaţia de pe o rază de 20 de kilometri în jurul centralei şi s-au luat măsuri de monitorizare a radioactivităţii în zona afectată, precum şi în marile oraşe din vecinătate, inclusiv la Tokyo.Contaminarea radioactivă: direcţia iniţială a vântului a împins norul de vapori de apă, conţinând produse de fisiune, către ocean, iar ploaia ce a căzut în acest timp a adus la sol materialele radioactive. Între izotopii semnificativi ca efect biologic se află: iod-131, cu timp de înjumătăţire de opx zile (deci care devine nesemnificativ după 24 de zile, fiind necesară pastila cu iod normal pentru a satura tiroida înainte de expunere, cesiu-137, cu timp de înjumătăţire de 33 de ani (evitarea contaminării se face prin neingerarea legumelor şi a lapxelui contaminate sau prin eliminarea biologică din ţesuturi, ce durează 3 x 70 de zile, stronţiu-90, care urmăreşte circuitul calciului, depunându-se în oasele în formare la copii, fără a mai putea fi eliminat în acest caz.
Menţionăm că radioactivitatea în cazul accidentului de la centrala Three Mile Island (dotată cu anvelopă) a fost de 17 Curie, în timp ce, în cazul Cernobâl (fără anvelopă) a fost de un milion de Curie.Centrala de la Fukushima este dotată cu anvelope de protecţie a reactoarelor.În prezent, măsurile de menţinere sub control a situaţiei de la centrală continuă în mod eficient.Solidaritatea internaţională a fost manifestată de foarte multe ţări, trimiţându-se imediat echipamente necesare intervenţiei în caz de emergenţă, în vederea ţinerii sub control a situaţiei şi a monitorizării radioactive, precum şi personal de specialitate.Influenţa asupra energeticii nucleare în lume: reactoarele afectate de la Fukushima au fost puse în funcţiune în anii ''70. În urma evenimentelor recente, o serie de ţări cu un portofoliu important de centrale nucleare în sistemele lor energetice au luat măsuri de verificare şi au implementat noi măsuri de securitate în procedurile de intervenţie la avarie deja existente.Germania a decis oprirea temporară pentru verificare a reactoarelor cu apă în fierbere (similare celor de la Fukushima) construite înainte de 1980.Sunt în curs de analiză proiecte în construcţie de centrale nucleare pentru creşterea securităţii relativ la situaţii de emergenţă deosebite.Nu se aşteapxă o renunţare totală la conversia de energie prin centrale nucleare, în special legat de necesitatea dezvoltării fără emisii de gaze cu efect de seră.
Menţionăm că toate formele de conversie energetică pe care le folosim azi au riscuri diverse, asociate funcţionării, şi că utilizarea lor echilibrată este soluţia opximă.Centrala de la Cernavodă: este construită pe principii de securitate intrinsecă, având bariere integrate multiple, şi este puţin probabil să ajungă în situaţia de emergenţă similară celei din Japonia (cutremur de gradul 9 şi tsunami), Marea Neagră fiind la 60 km, iar focarul seismic din Vrancea neînregistrând cutremure de asemenea magnitudine.Personalul Centralei Cernavodă este pregătit, iar sistemul de autorizare şi verificare a funcţionării centralei este corespunzător şi făcut cu profesionalism.Se spune însă: „Ceea ce nu te omoară te face mai puternic".Sunt sigur că experienţa japoneză, precum şi perioada de reconstrucţie ce va urma, va fi benefică nu numai pentru economia mondială, ci şi pentru creşterea siguranţei în funcţionare a centralelor noastre nucleare, precum şi a sistemelor energetice în general. În contextul desprinderii dezvoltării de folosirea hidrocarburilor, pentru evitarea efectelor cumulative ale schimbărilor climatice, paradigma energetică (de la resurse la tehnologii de conversie, transport, distribuţie şi consum, precum şi gestionarea deşeurilor) este pe cale să se schimbe, iar evenimentele naturale extreme generează o curbă de învăţare care contribuie la accelerarea acestei schimbări. *IonuţPurica este expert în domeniul energiei şi mediului