Cazul fraților Tate. Un fleac: Au ciuruit acuzațiile. Instanța întoarce dosarul

Curtea de Apel București a pronunțat, astăzi, 19.11.2024, încheierea finală de cameră preliminară în celebrul dosar al fraților Tate, care poate fi catalogată de unii drept o lovitură de imagine (și nu numai) pentru DIICOT – Structura Centrală și asta pentru că instanța de control judiciar a statuat definitiv fie că anumite acte de urmărire penală au fost întocmite cu încălcarea (flagrantă) a legii, fie că acuzațiile sunt atât de vagi și ambigue încât judecata pe fond nu poate nici măcar să înceapă.

• „Legături primejdioase”: Axa Călin Georgescu-Simion-PSD
• Deschisă, închisă, redeschisă, iar închisă… și bombardată
• Dinescu, această pasăre Phoenix care va renaște din cenușa casei sale
• Arestări după incidentul de la Spitalul „Sf. Pantelimon”
• Planul de criză al UE: Zile fără mașini, munca de acasă, aerul condiționat „mai cald”

Procurorii DIICOT au la dispoziție 5 zile să remedieze nelegalitățile constatate în rechizitoriu și să comunice instanței dacă mențin dispoziția de trimitere în judecată sau solicită restituirea cauzei la parchet. Într-o exprimare mai prozaică, procurorii au la dispoziție 5 zile să repare toate nelegalitățile, iar dacă nu reușesc, li se va restitui dosarul pentru a mai băga o fisă, adică pentru a reface cu totul acele părți ale acestuia care au fost obținute cu încălcarea legii.

În august, procurorii au declarat că au demarat o a doua anchetă penală împotriva fraților Tate și a altor patru suspecți sub acuzația de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane, trafic de minori, relații sexuale cu un minor și spălare de bani.

Iată minuta instanței:
„Complet: S1 C17 CONTESTAŢII
Tip solutie: Încheiere
Solutia pe scurt: În temeiul art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 2 lit. a C. pr. pen. raportat la art. 347 C. pr. pen. admite contestatiile formulate de contestatorii inculpati TATE III EMORY ANDREW, TATE TRISTAN, NAGHEL GEORGIANA-MANUELA şi RADU ALEXANDRA-LUANA împotriva încheierii din data de 26.04.2024 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti – Secţia I Penală pronunţate în dosarul nr. 18906/3/2023/a1.

Desființează, în parte, încheierea contestată şi rejudecând: Admite excepția invocată din oficiu de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curtii de Apel Bucuresti.

Admite, în parte, cererile si excepțiile formulate de contestatorii inculpați TATE III EMORY ANDREW, TATE TRISTAN, NAGHEL GEORGIANA-MANUELA şi RADU ALEXANDRA-LUANA.

Constată neregularitatea rechizitoriului rechizitoriul nr. 1305/D/P/2022 din data de 15.06.2023 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie – DIICOT – Structura Centrală prin care contestatorii-inculpati TATE III EMORY ANDREW, TATE TRISTAN, NAGHEL GEORGIANA-MANUELA şi RADU ALEXANDRA-LUANA au fost trimisi în judecată sub următoarele aspecte: – modalitatea de prezentare a situatiei de fapt si de descriere a elementelor constitutive în cazul infractiunii de trafic de persoane comisă de contestatoarele Radu Luana si Naghel Georgiana- Manuela – încălcarea dreptului la apărare al inculpatului TATE III EMORY ANDREW raportat modalitatea de aducere la cunostintă a acuzatiei de trafic de persoane cu privire la persoana vătămată xxxx- neindicarea sumelor cu privire la care se impune a se dispune confiscarea specială.

Constată nulitatea relativă a încheierii de sedintă din 14.04.2022 a judecătorului de drepturi si libertăti din cadrul Tribunalului Bucuresti în dosarul nr. 9651/3/2022 si dispune excluderea declara?iilor date de persoanele vătămate Anonimizat 1 si yyyyy în procedura audierii anticipate.

În temeiul Deciziei nr. 236/2020 a Curtii Constitutionale dispune excluderea declaratiilor date în calitate de martori de contestatorii inculpati TATE III EMORY ANDREW, TATE TRISTAN.

În conformitate cu Decizia nr. 22 din 18 ianuarie 2018 a Curții Constituționale, dispune îndepărtarea de la dosarul cauzei a acestor mijloace de probă precum si eliminarea referirilor la aceste mijloace de probă și eliminarea redării conținutului acestor mijloace de probă din actele procedurale existente la dosarul de urmărire penală.

Măsura va fi dusă la îndeplinire de către Parchetul Înalta Curte de Casaţie – DIICOT – Structura Centrală, căruia i se trimite dosarul de urmărire penală ulterior finalizării procedurii de cameră preliminară.

În baza art. 345 alin. 3 C.proc.pen. dispune comunicarea prezentei încheieri Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie- D.I.I.C.O.T. pentru a îndrepta neregularitatea rechizitoriului si pentru a preciza, în termen de 5 zile, dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată a inculpatilor sau solicită restituirea cauzei.

Stabilește termen la 10 decembrie 2024 ora 13: 00 pentru când se vor cita inculpați, intimatele- părti civile si intimatele-persoane interesate si se vor încunostinta apărătorii alesi si apărătorii din oficiu. Definitivă. Pronunţată în camera de consiliu, azi 19.11.2024. Document: Încheiere de şedinţă    19.11.2024″

Cei doi judecători ai Curții de Apel care au pronunțat decizia sunt Andrei Iugan și Mihaela Andraș.

Deocamdată, motivarea încheierii nu este disponibilă, dar minuta relevă faptul că instanța a constatat neregularitatea rechizitoriului prin prisma mai multor aspecte, inclusiv prin maniera în care au fost descrise acuzațiile din respectivul dosar. În procedura de cameră preliminară, judecătorul verifică dacă acuzațiile sunt descrise clar și comprehensibil, astfel încât să fie trasate clar limitele și obiectul judecății.

Bunăoară, parchetul trebuie să descrie amănunțit fiecare act material pentru care dispune trimiterea în judecată, să indice împrejurări de timp, loc și modalitate de comitere a fiecărui act material, să facă trimitere la probele pe care se întemeiază acuzația și să demonstreze că fapta astfel descrisă întrunește condițiile de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunii pe care o impută acuzatului.

Dacă unul (sau mai multe) dintre aceste elemente lipsește sau este descris superficial, instanța constată neregularitatea actului de sesizare.

Faptul că în cauza fraților Tate s-a constatat neregularitatea actului de sesizare înseamnă că procurorii fie au descris superficial acuzațiile, fie chiar au omis cu totul vreunul dintre elementele de mai sus.

Tot din minută aflăm că lui Andrew Tate i-a fost încălcat cu totul dreptul la apărare în legătură cu acuzația vizând-o pe o anume Christiana Bourne. După cum și cei doi au mai arătat de-a lungul vremii în luările publice de poziție, situația cu această acuzație aduce aminte de vremuri de tristă amintire.

Pe scurt, după ce frații Tate au fost arestați (devenind inculpați în dosar) procurorul era obligat să îi anunțe pe avocați despre orice activitate de urmărire penală, astfel încât și apărătorii să poată participa. După ce o persoană devine suspect (deci parte) în dosar, dosarul nu mai este secret, și procurorul este obligat, dacă există o cerere în acest sens, să permită apărării să participe la activitatea de urmărire penală care devine o procedură contradictorie (inculpatul trebuie să se poată apăra, să adreseze întrebări martorilor, să propună probe în apărare etc).

O astfel de cerere au făcut și avocații fraților Tate, care s-au trezit că după arestare nu mai are loc nicio audiere. Cu toate acestea, procurorul de caz lucra de zor în dosar, făcea zilnic audieri, cerea autorizații de interceptare și administra diverse probe, fără să anunțe și apărarea inculpaților în acest sens.

Poate vă întrebați cum e posibil așa ceva dacă, cum spuneam mai sus, procurorul era obligat să anunțe apărarea. Răspunsul este că procurorii din dosarul fraților Tate au găsit o soluție inginerească să ocolească legea și să încalce dreptul la apărare: audierile nu s-au făcut în dosarul în care frații Tate erau arestați si deja inculpați, ci într-un dosar paralel in rem (în care nimeni nu avea nicio calitate), dar care îi viza direct pe frații Tate.

Cu doar câteva zile înainte de trimiterea în judecată, procurorul reunește cele două dosare, extinde acțiunea penală cu privire la faptele cercetate in rem, și îi aduce la cunoștința lui Andrew Tate și a avocaților săi că este acuzat de o infracțiune nouă. Noul dosar avea câteva zeci de volume, iar ca urmare a reunirii, dosarul DIICOT aproape își dublase volumul peste noapte.

Această inventivă manieră de a eluda drepturile persoanei acuzate a fost sancționată de Curtea de Apel București, statuând, în mod corect, că ea încalcă flagrant dreptul la apărare al acuzatului.

La doar câteva zile după reunire rechizitoriul a fost întocmit, iar parchetul nu a permis nici participarea la activitățile de urmărire penală și nici nu a asigurat apărării măcar o perioadă rezonabilă de timp pentru a studia noul dosar.

O altă nelegalitate constatată de Curte a fost procedeul audierii anticipate, procedeu foarte rar folosit în procesele noastre (dacă nu chiar niciodată). Această audiere anticipată presupune că procurorul cere ca audierea unei persoane să se facă în fața instanței de judecată, iar nu la parchet. Instituția este menită pentru situația persoanelor foarte în etate sau grav bolnave cu privire la care există un risc ca ele să nu mai poată fi reaudiate niciodată în fața instanței de judecată (din cauza decesului sau a unei boli grave).

Așadar, pentru a da greutate declarației, legiuitorul s-a gândit că audierea unei astfel de persoane în fața unui judecător, încă din faza urmăririi penale, conferă garanții suplimentare de fiabilitate a declarației martorului. Desigur că, la momentul la care DIICOT a cerut instanței audierea anticipată a martorelor, dosarul era încă in rem, deci la audiere aceasta, deși efectuată în fața unui judecător, tot nu putea participa apărarea fraților Tate sau a celorlalte co-inculpate.

La fel de inventivi, procurorii au ales să folosească acest procedeu probator (aproape niciodată folosit, după cum spuneam) cu privire la două tinere domnișoare care nu au nici probleme de sănătate și nici vreo venerabilă vârstă, aspect care ridică serioase semne de întrebare.

Spuneam mai sus că audierea anticipată vine să complinească eventuala imposibilitate de audiere din faza de judecată pentru motive de boală sau vârstă a martorului. Faptul că această tactică a fost folosită cu privire la două tinere domnișoare ar permite unor rău-intenționați să lanseze o singură explicație: pentru că audierea anticipată complinește/ înlocuiește audierea din faza de judecată, la momentul în care apărarea ar fi cerut audierea domnișoarelor, procurorii s-ar fi putut opune arătând că acestea au fost deja audiate anticipat și nu mai pot/ trebuie audiate la instanță.

Rămâne, desigur, întrebarea: de ce s-ar feri parchetul de reaudierea unor martore/ persoane vătămate pe declarațiile cărora își întemeiază acuzațiile împotriva fraților Tate? Asta mai ales când tocmai parchetul ar trebui să defileze în instanță cu probele forte ce dovedesc vinovăția celor trimiși în judecată, și nu să se teamă de declarațiile pe care martorii ar urma să le dea în instanță.

În fine, o altă chestiune demnă de menționat în legătură cu dosarul fraților Tate, cel care a pus România pe harta interesului media pentru ultimii doi ani, constă într-o altă anomalie demnă de perioada anilor ’50.

Deși dosarul are sute de volume, fiind probabil unul dintre cele mai complexe lucrări din istoria DIICOT, deși au fost audiați sute de martori și pretinse persoane vătămate, deși s-au efectuat nenumărate acte de procedură, au fost angrenați zeci de polițiști etc., prin tertipuri precum cele descrise mai sus, avocații inculpaților nu au participat la nicio audiere. Este probabil un caz unic în istoria României, acest dosar constituind un fel de culegere de ilegalități care de care mai inventive, toate menite să calce în picioare drepturile acuzaților din procesul penal.

Toate cele de mai sus poate nu ar fi așa o mare problemă dacă cei doi frați Tate, împreună cu celelate coinculpate din dosar, nu ar fi fost arestați luni de zile iar apoi peste un an de zile plasați în arest la domiciliu și apoi în control judiciar.

Într-o exprimare la fel de prozaică, cei vizați de acest dosar au stat arestați pe probe nelegale și pe acuzații neclare, fiindu-le în tot acest timp încălcat cel mai sacru dintre drepturile procesului penal modern: dreptul la apărare.

Această soluție, chiar dacă este una absolut normală într-un stat ce pretinde că are o justiție funcțională și echilibrată, reprezintă și un semnal de alarmă cu privire la modul de funcționare a instituțiilor de forță, în special în cazuri de tip high profile.  

Rămâne să așteptăm reacția DIICOT, care are inclusiv posibilitatea de a cere dosarul înapoi, pentru a reface urmărirea penală. Probabil că dimensiunea mizei în joc nu va permite la un astfel de pas în spate, dar asta rămâne de văzut.

Ce putem spera este ca anumiți funcționari din cadrul parchetelor din România să fi învățat o lecție pentru viitorul carierei lor: că nici măcar în dosarele în care tot eșafodajul mainstream media (național sau internațional) te susține, nu-ți este permisă încălcarea legii, iar faptul că toată media pictează un personaj ca fiind bun sau rău nu poate pune o unitate de parchet la adăpost de abuzurile la care s-au dedat.

Ca la Radio Erevan, decizia Curții de Apel București e și bună și rea. E rea pentru că scoate la lumină niște încălcări inimaginabile (și cel mai important pentru demersul nostru, niște încălcări repetabile) ale legii, dar bună pentru că dovedește că justiția nu se ferește chiar întotdeauna să nu sancționeze derapajele acuzării pentru binele mai mare (care, nedefinit de lege fiind, variază de la persoană la persoană).

„Salutăm decizia magistraților de la Curtea de Apel București. Oricât de radicală ar părea în ochii opiniei publice, este o soluție firească, perfect legală, și care vine să pună capăt calvarului prin care au trecut cei doi frați TATE, care au fost supuşi la nenumărate abuzuri și idei preconcepute despre persoana lor, îndeosebi prin prisma manierei în care au fost tratați de către autoritățile române, până la momentul contestației. Dostoevsky spunea că nivelul de cultură și de civilizație a unui stat reiese din maniera în care societatea respectivă își tratează inculpații, ori decizia de azi nu poate decât să ne bucure și să ne reîntărească încrederea în sistemul nostru judiciar. Personal, cred că s-a confirmat atât în fața participanților la acest proces penal cât și a lumii întregi care îi urmărește îndeaproape, că suntem un stat civilizat în care justiția funcționează.”, a comentat avocatul Alexandru Râșniță, apărătorul fraților Tate, pentru Clujust.