CCR a admis sesizarea Camerei Deputaților referitoare la existența unui conflict între Parlament și Ministerul Public care prevede, printre altele, că efectele protocoalelor continuă să se producă, chiar şi după denunţarea lor.
Citește și: Sfatul lui Iohannis: Nu căutați vinovații!
Deși Curtea Constituțională a admis faptul că protocoalele dintre parchete și Serviciul Român de Informații sunt ilegale, lasă la latitudinea fiecărei instanțe să aprecieze dacă acestea au produs efecte.
CCR a amânat de mai multe ori, la sfârşitul anului trecut, pronunţarea unei decizii cu privire la această sesizare.
Cum era de așteptat, decizia nu a fost luată în unanimitate, judecătorii Daniel Morar, Livia Stanciu și Mircea Ștefan Minea votând împotrivă.
Pentru două articole ale protocolului încheiat în 2016, s-a constatat că exista ca bază OUG 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, pe care Parlamentul a considerat-o legală până azi. Ca atare, judecătorii CCR au constatat că și Parlamentul este parte în conflict.
Sesizarea Camerei Deputaţilor cu privire la existenţa unui conflict între Parlament şi Ministerul Public, care prevede, printre altele, că efectele protocoalelor continuă să se producă, chiar şi după denunţarea lor trebuia să se dezbătă în urmă cu două săptămâni, însă a fost amânată deoarece Florin Iordache, cel care a semnat sesizarea la CCR, nu a putut participa la şedinţă pentru a susţine punctul de vedere al Parlamentului. Sesizarea a fost semnată de vicepreşedintele Camerei Deputaţilor deoarece în ziua respectivă preşedintele forului inferior al Legislativului, Liviu Dragnea, i-a delegat acestuia atribuţiile funcţiei.
Sesizarea conţine istoricul celor două protocoale încheiate între Parchetul General şi SRI (2009 şi 2012). Legat de cel din 2009, în sesizarea transmisă la CCR se arată că: “legea nu defineşte categoria “infracţiunilor ce au corespondent în ameninţările la adresa siguranţei naţionale, distinct de «infracţiuni împotriva siguranţei naţionale», iar definiţia dată noţiunii de siguranţă naţională a fost la rândul său extinsă prin decizii secrete ale CSAT. (…) Cu alte cuvinte, PÎCCJ a reinviat o normă comunistă abrogata, repunând SRI în competenţele vechii Securităţi comuniste, contrar voinţei Parlamentului, care a legiferat în sensul repunerii justiţiei de vechile practici staliniste”.
Protocoalele secrete încheiate între instituțiile din Justiție și Serviciul Român de Informații au fost considerate drept „un instrument tradițional” de punere în practică.
„Ce sunt aceste protocoale? Așa cum am explicat și la Comisia SRI, pe 28 februarie 2017, încă de la început am întrebat instituția dacă aceste protocoale erau necesare. Nu puteam să punem în practică legea fără protocoale?
Mi s-a răspuns că da, se putea, conform legii – dar acesta a fost instrumentul tradițional și acesta a fost cadrul prin care am pus în practică ceea ce scrie în lege”, declara Eduard Hellvig, șeful SRI, în august 2018 .
Protocoalele secrete din 2009 au fost semnate de procurorul șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, de procuroarea Gabriela Scutea în locul procurorului general Tiberiu Nițu, de directorul SRI, George Maior, și de prim adjunctul acestuia, Florian Coldea.
Semnatarii protocolului din 2016 sunt procurorul general Augustin Lazăr și șeful SRI, Eduard Hellvig.
La fel de importantă ca neconstituționalitatea protocoalelor, și poate chiar mai mult, este nu numai faptul că prin existența lor s-au legalizat practicile – împotriva oricăror norme în cercetarea penală – cu privire la modul de administrare al probelor, ci denaturarea lor, intervenția în înregistrări, simularea vocilor, transcrierile neconforme.
Toate aceste aspecte nu aveau cum să fie avute în vedere de Curtea Constituțională.
Aceste aspecte trebuie evidențiate pentru pentru că aceste practici sunt de natură penală, că se face acest lucru cu ușurință, că oricine poate să facă acest lucru.
Fosta șefă a DNA, Laura Codruța Kovesi a declarat că vocile pot fi cu ușurință transfigurate de oricine.
Unul dintre cele mai cunoscute cazuri de transcriere greșită, manipulatoare, a interceptărilor este cazul Paltin Sturdza. Este deja cunoscut cum sintagma „faza a doua” a devenit în transcriere „șpaga a doua”.
Acest gen de alterări ale sensurilor, prin manipularea foneticii, prin schimbarea ordinii cuvintelor a devenit pentru practică pentru organele responsabile cu interceptările.
Iar falsificarea probelor nu constă doar în transcrieri greșite.













































