CCR limitează prerogativele președintelui. Ce riscă șeful statului să piardă?

Curtea Constituțională a României (CCR) s-a pronunțat recent în legătură cu modificările aduse Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. În consecință, drepturile președintelui de a numi persoane în funcțiile de conducere din parchete ar putea fi limitate. 

Ce pierde președintele?

Astfel, președintele României își pierde dreptul de a putea refuza motivat numirea unui magistrat DNA sau DIICOT, se arată în motivarea Curții Constituționale. Eliminarea acestui drept, în viziunea organelor juridice, nu ridică probleme de constituționalitate.

Citește și: CCR: Controlul judiciar, neconstituțional

„Cu privire la criticile de neconstituţionalitate privind art. I pct. 44 din lege, prin care se abrogă art. 31 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 303/2004, Curtea constată că acestea abrogă dispoziţiile legale referitoare la competenţa Preşedintelui României de a refuza o singură dată numirea în funcţia de judecător/procuror a judecătorilor/procurorilor stagiari care au promovat examenul de capacitate. 

Dacă Preşedintele României nu ar avea niciun drept de examinare şi de apreciere asupra propunerilor făcute de Consiliul Superior al Magistraturii pentru numirea judecătorilor şi procurorilor sau în anumite funcţii de conducere ori dacă nu ar putea refuza numirea nici motivat şi nici măcar o singură dată, atribuţiile Preşedintelui României (…) ar fi golite de conţinut şi importanţă”, se precizează în motivarea publicată marţi (n.r. 27 februarie) pe site-ul CCR.

CSM mai puternic

Această eliminare a atribuțiilor președintelui ar duce, în viziunea CCR, la o consolidare a rolului Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independenţei justiţiei, fiind instituția care gestionează, prin intermediul Institutului Naţional al Magistraturii, selecţia judecătorilor şi procurorilor.

Citește și: Ce a făcut George Maior la conducerea SRI?

„Prin urmare, Curtea constată că ‘refuzul’ Preşedintelui României nu avea şi nu putea avea caracter definitiv, fiind mai degrabă expresia unei consultări între autorităţi, astfel încât eliminarea sa nu aduce atingere atribuţiilor Preşedintelui”, se arată în motivarea CCR.

Totodată, în motivare se arată că procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al impațialității și al controlului ierarhic, fiind sub autoritatea Ministerului Justiției.

Opinii contrare

În același timp, judecătorii Livia Stanciu şi Simona-Maya Teodoroiu au formulat opinii separate la decizia Curţii Constituţionale a României (CCR), cu privire la modificările aduse Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

De exemplu, Lavia Stanciu a menționat că președintele ar trebui lăsat să refuze motivat o singură dată numirea în funcţiile de conducere de rang înalt de la nivelul Parchetului General, DNA şi DIICOT.

Citește și: „Niciun politician nu poate să combată avizul CSM”. Interviu exclusiv cu judecătorul Cristi Danileț

În același timp, Simona-Maya Teodoroiu este de părere că „textele constituţionale nu exclud (…) exercitarea de către judecători/procurori, magistraţi asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat acestora a altor activităţi (spre exemplu, cele din sfera largă a administrării justiţiei, circumscrisă asigurării bunei funcţionări a autorităţii judecătoreşti), câtă vreme aceste activităţi nu presupun exercitarea concomitentă şi a activităţii jurisdicţionale. 

Nu demnitatea publică, ataşată unei anumite funcţii, trebuie să fie criteriul după care se interzice sau se permite detaşarea magistraţilor în funcţia respectivă, ci conţinutul şi atribuţiile funcţiei respective”.

Ce s-a întâmplat în ultima lună?

Pe 30 ianuarie, plenul CCR a respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată. CCR a constatat că dispoziţiile mai multor articole din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004, precum şi legea, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Citește și: Decizie crucială pentru procurorul șef al DNA. CSM dă avizul!

Curtea a respins, de asemenea, ca inadmisibilă, obiecţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art.I pct.77 (cu referire la art.52 alin.(3)), pct.108 (cu referire la art.62 alin.(12) şi (13)) şi pct.112 (cu referire la art.623) din acelaşi act normativ.