Ce șanse avem în fața noii crize?

În acest context, posibilităţile pentru măsuri fiscale locale de sprijinire a economiei sunt foarte limitate, scrie publicația.

Nu ar trebui să constituie o surpriză pentru nimeni constatarea că România ca şi alte ţări din Europa Centrală şi de Est rămân foarte fragile din punct de vedere economic. Aceste ţări pornesc de la un nivel de dezvoltare scăzut, au trecut printr-o perioadă de creştere mult peste ritmurile normale, mulţumită fluxurilor de capital străin care au fost atrase de perspectiva unor câştiguri ridicate, în condiţiile în care riscurile de ţară scădeau. Aceşti factori au creat dezechilibre macroeconomice în balanţa de plăţi, în întărirea artificială a monedei, în buget şi fiscalitate, elemente care şi-au spus cuvântul la începutul crizei mondiale. Aceste ţări au fost lovite de reducerea fluxurilor de capital străin, de scăderea exporturilor şi de excesele în materie de creditare”, a declarat analistul economic Aurelian Dochia, membru în Consiliul de Administraţie al Centrului Român pentru Politici Economice (CEROPE), pentru Q Magazine.

Îngrijorarea tot mai mare privind încetinirea economiei în Europa de Vest, cea mai mare piaţă de export a statelor din regiune, a accentuat riscul de scădere a exporturilor regiunii. Cu excepţia Poloniei, ţările UE din Europa Centrală şi de Est sunt prea mici pentru a avea un consum intern semnificativ şi depind de cererea din Vest. În acest context, posibilităţile pentru măsuri fiscale locale de sprijinire a economiei sunt foarte limitate, notează publicaţia.

În zona de pericol

„Ungaria este deja împovărată de datorii şi de nevoia unei consolidări fiscale. Situaţia României este atât de fragilă, că a încheiat recent (în mod prudent) un nou acord cu Fondul Monetar Internaţional. Alte ţări dispun, de asemenea, de un arsenal limitat. Polonia, unde statul a accelerat împrumuturile în 2009, are un spaţiu redus de manevră, întrucât îndatorarea se apropie de nivelul maxim permis prin lege”, se arată în articolul postat pe blogul FT.

Într-adevăr, România a suferit o contracţie a PIB de 9% timp de doi ani, lucru care a pus presiune pe echilibrul bugetar, explică Dochia. Acordul cu FMI a permis menţinerea sub control a situaţiei, iar după doi ani de eforturi, care au inclus reduceri de cheltuieli publice şi creşteri de taxe, au apărut primele tendinţe de reluare a creşterii. Scăzute, ceea ce ne menţine în zona de pericol.

„Noul acord cu FMI ne oferă o plasă de siguranţă, dar nu se ştie dacă aceasta va fi suficientă în cazul în care recesiunea va reveni în economiile dezvoltate sau criza sistemului financiar european se va adânci. Posibilităţile de manevră ale autorităților române au fost şi rămân foarte limitate. În ţările dezvoltate, stimularea economiei s-a bazat pe programe de sprijin a consumului sau a producţiei prin creşterea cheltuielilor guvernamentale şi reducerea fiscalităţii în contul creşterii deficitelor bugetelor publice. România nu poate face prea mult în niciuna din aceste direcţii, pentru simplul motiv că nu poate finanţa un deficit public prea mare, costurile la care se împrumută Ministerul Finanțelor sunt deja ridicate iar nivelul datoriei publice s-a dublat, deşi rămâne mai scăzut decât cel din alte ţări europene”, ne-a explicat Dochia.

Măsurile pe care le-ar putea lua România sunt eficiente doar pe termen mediu și lung, a explicat, pentru Q Magazine, consultantul economic Matei Păun, managing partner la BAC Investment Bank. „Creșterea competitivității, a productivității, o susținere mai puternică din partea politicii monetare, o viziune economică în sectorul energetic și în infrastructură, o absorbție mai bună a fondurilor europene. Este nevoie de voință politică, nu economică în România”, ne-a spus Păun.

Financial Times, se pot face multe!

O viziune mai optimistă vine din partea Melaniei Hăncilă, economist șef la Volksbank România. Ea consideră că acordul preventiv de finanţare al României cu FMI şi CE nu reprezintă un element de fragilitate, ci doar o garanţie suplimentară că România este decisă să-şi îmbunătăţească fundamentele economice. Astfel, avem acces la finanţare la dobânzi „decente”,  limitând riscul unor eventuale derapaje ale reformelor structurale sau ale politicii fiscale şi de salarii.

„România are la dispoziţie destule resurse pentru a contracara efectele scăderii cererii de export asupra creşterii economice: diversificarea pieţelor de export, cu focus asupra ţărilor cu rate înalte de creştere (ţările BRIC); sprijinirea sectorului agricol, care beneficiază de o cerere crescândă la nivel global, maximizarea redevențelor şi avantajelor statului din exploatarea resurselor minerale ale ţării; reducerea evaziunii fiscale, eficientizarea aparatului administrativ; atragerea de investiţii străine directe prin îmbunătăţirea relaţiilor diplomatice cu alte state; urgentarea privatizărilor şi eficientizării întreprinderilor de stat pentru reducerea arieratelor, demararea parteneriatelor public-private pentru lucrările de infrastructură, agricultură şi creşterea productivității”, a enumerat reprezentantul Volksbank România.

România are la dispoziţie suficient spaţiu de manevră şi în privinţa politicii monetare, mai spune Hăncilă. „BNR este una dintre puţinele bănci centrale care au o dobândă cheie real pozitivă (cu peste 2 puncte procentuale peste rata inflaţiei). Economia românească a fost sever afectată de criză şi înregistrează doar creşteri anemice, ceea ce întăreşte premisa că BNR ar putea să scadă rata de politică monetară şi astfel să sprijine creşterea economică”, a
precizat Hăncilă.

Ea avertizează, totuşi, că autorităţile trebuie să fie conştiente că ne mişcăm pe un „teren minat” şi că orice nesăbuinţă electorală ar putea fi aspru penalizată de investitori prin reducerea surselor de finanţare.