Devenită o sărbătoare anuală, Ziua internaţională a ceaiului, a băuturii care în anotimpul rece devine cea mai căutată şi binevenită licoare, se marchează din 2005, la data de 15 decembrie.

Iniţial sărbătorită pe 9 decembrie, a fost mutată pe 15 decembrie. După 2008, în ţările producătoare de ceai din întreaga lume, precum Bangladesh, India, Indonezia, Kenya, Malaezia, Malawi, Nepal, Sri Lanka, Tanzania, Uganda şi Vietnam marile sindicate au colaborat în organizarea de acţiuni pentru a face cunoscute problemele legate de producţia de ceai şi modul în care cultivatorii mici ai plantaţiilor de ceai şi consumatorii sunt afectaţi de politicile comerţul mondial cu ceai.

Este știut faptul că fără lichide, omul nu poate supravieţui mai mult de câteva zile. Apa a fost întotdeauna un catalizator în dezvoltarea omenirii, lipsa de apă a împiedicat în mod sistematic progresul. În istoria omenirii, băuturile au marcat istoria politică şi culturală a omenirii. Iar ceaiul nu face excepție. Potrivit specialiștilor în domeniu, ceaiul este cea mai consumată băutură din lume, după apă.

Ceaiul este o băutură străveche, consumată de mii de ani, proprietăţile sale terapeutice fiind descoperite în secolul al IV-lea î.H., când acesta făcea parte din consumul zilnic al locuitorilor din Birmania şi Thailanda.

Produs de origine vegetală, ceaiul se obţine din mugurii, florile şi frunzele tinere ale arborelui de ceai, Camellia sinensis, cu toate varietăţile sale, care au fost supuse răsucirii, fermentării şi uscării. Datorită calităţilor sale stimulatoare, ceaiul a fost adus în Japonia în anul 800, de către un călugar budist şi mult mai târziu, în 1610, o corabie olandeză a adus pentru prima oară ceaiul în Europa, dar costurile de livrare şi profiturile agenţilor intermediari erau atât de ridicate, încât ceaiul a devenit „băutura oamenilor bogaţi”.

În 1890, Sir Thomas Lipton i-a scăzut preţul, prin înlăturarea intermediarilor şi a făcut din ceai o băutură accesibilă tuturor categoriilor sociale.

Germanii susţin că adăugarea de lapte în ceai poate distruge calitatea acestuia de a ne proteja împotriva bolilor cardiovasculare.

Americanii au adus două mari contribuţii modului de a savura un ceai. Prima a avut loc în 1904, când Richard Blechynden, proprietar al unei plantaţii de ceai, participant la primul Târg Internaţional al Americii de la St. Louis, a dorit să le ofere vizitatorilor un ceai fierbinte. Însă, datorită căldurii, nimeni nu era interesat. Pentru a-şi salva investiţia, a mai făcut o încercare de a capta „atenţia” publicului, aruncând în ceaiul preparat şi servit vizitatorilor câte un cub de gheaţă. Aşa a fost inventat „Ice Tea”-ul, care în scurt timp a devenit una dintre cele mai profitabile afaceri.

În 1908, Thomas Sullivan, din New York, a dezvoltat conceptul de pliculeţ de ceai (tea bag). Fiind comerciant de ceai, el ambala cu mare grijă mostrele de ceai pe care le trimitea beneficiarilor. A realizat oportunitatea afacerii, când a văzut că restaurantele prepară ceaiul cu tot cu ambalaj, pentru a nu împrăştia frunzele de ceai prin bucătărie.

Ce nu știați despre ceai

Mai mult de trei miliarde de cești de ceai sunt consumate zilnic în întreaga lume. Ceaiul este a doua cea mai consumată băutură din lume, după apă. În prezent, producția de ceai a ajuns la peste 4,3 milioane de tone anual.

Există aproximativ 1500 de tipuri de ceai, toate obținute din Camellia Sinensis. Planta de ceai – Camellia Sinensis are frunzele verzi tot timpul anului și poate atinge înălțimea de nouă metri dacă este lăsată să crească în voie. Camellia Sinensis poate produce ceai timp de 50 de ani. O plantă de ceai obișnuită produce în jur de 3000 de frunze în fiecare an.

Cei mai mari producători de ceai din lume sunt: China, India, Kenya, Sri Lanka, Turcia, Vietnam, Iran, Indonezia, Argentina, Japonia.

„Inventatorul” ceaiului este, potrivit legendei, împăratul chinez Shen Nung. În timpul unei călătorii, o întâmplare fericită a făcut ca o frunza a unui copac sa ajungă în bolul cu apă fierbinte al împăratului care a apreciat imediat gustul și calitatea noii băuturi rezultate.

În Japonia, samuraii își lăsau sabia la intrarea în Casa Ceaiului, deoarece Casa Ceaiului a fost, este și va rămâne Casa Păcii.

Ceaiul a ajuns în Anglia în 1652, fiind consumat la început de nobili datorită prețurilor ridicate. Elizabeth I a înființat John Company, o companie care avea monopol asupra comerțului cu Asia și dreptul de a cuceri teritorii și de a guverna, de a bate moneda, de a purta războaie atunci când ea considera necesar. Acesta a fost cel mai mare monopol din istoria omenirii. El a ținut prețul ceaiului nejustificat de mare, ceea ce a creat în timp multe problem imperiului britanic. Pentru ceaiul luat de la chinezi, englezii ofereau opiu, pe care îl plantau în coloniile din India.

În Franța ceaiul ajunge în jurul anului 1636 iar în Rusia după anul 1638.

Irlanda este țara cu cel mai mare consum de ceai pe cap de locuitor, fiecare irlandez având o medie de patru pahare pe zi. Ceaiul se bea frecvent în loc de cafea. Obiceiurile și stilurile de ceai sunt similare cu cele din Regatul Unit.