CSM a hotărat sesizarea lui Crin Bologa pentru analizarea revocării procurorului DNA în cazul „Colectiv”

Judecătorilor Adina Pretoria Dumitrache și Andrei Iugan, învestiți cu soluționarea dosarului „Colectiv”, le-a fost încălcată independența. Mai mult decât atât, o parte a ziariștilor din presa română a pus presiune pe aceștia pentru a obține o hotărâre de condamnare a celor trimiși în judecată, indiferent de adevărul juridic. Sunt concluziile la care au ajuns judecătorii din CSM care au analizat un Raport al Inspecției Judiciare în acest caz. Aceștia au decis inclusiv sesizarea procurorului șef al DNA pentru analizarea revocării procurorului de ședință care a cerut recuzarea celor doi judecători, nemulțumit că aceștia au pus în vedere părților schimbarea încadrării juridice, prerogativă perfect legală a instanței.

• Funeraliile lui Ali Khamenei, amânate din nou
• Cum a reușit România să transforme internetul într-un succes și energia într-o criză permanentă
• Pantagonul, evacuat parțial
• SUA salvează copiii României. Țara noastră este una dintre principalele surse de minori exploatați din Uniunea Europeană
• Dronele complet autonome au ucis soldați umani pentru prima dată

În urma mai multor articole apărute în presă și a faptului că un procuror DNA a ridicat problema „suspiciunii” asupra judecătorilor care trebuie să pronunțe sentința finală în dosarul Colectiv, sens în care a și formulat o cerere de recuzare, respinsă însă, președintele Consiliului Superior al Magistraturii, Bogdan Mateescu, a cerut Inspecției Judiciare să cerceteze atât acuzațiile ziariștilor, cât și pe cele ale procurorului și să constate în ce măsură acestea sunt reale sau reprezintă o formă de presiune asupra judecătorilor pentru a pronunța o anumită sentință.

În urma raportului întocmit de Inspecția Judiciară, judecătorii din CSM au constatat că „a fost afectată independenţa şi imparţialitatea judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Bucureşti învestiţi cu soluţionarea dosarului Colectiv şi a judecătorilor învestiţi cu soluţionarea cererii de recuzare formulate de Direcţia Naţională Anticorupţie în cauză.” Totodată, s-a decis „Sesizarea procurorului șef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru a evalua posibilitatea revocării procurorului, titular al cererii de recuzare, în temeiul art. 87 alin. (8) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările si completările ulterioare.”

În dosarul Colectiv sunt judecați primarul Cristian Popescu Piedone, alături de alți funcționari din cadrul Primăriei Sectorului 4, patronii clubului în care a avut loc incendiul în urma căruia 65 de persoane și-au pierdut viața, reprezentanți ai unor firme de artificii și angajați ai ISU.

„Secţia pentru judecători apreciază că procesele publice, în mass-media, pot fi de natură a pune presiune asupra magistraţilor, atunci când persoanele aflate în curs de judecare primesc deja verdictul de vinovăţie din partea presei, astfel cum reiese din titrări precum „BOMBA din dosarul Colectiv: Toţi vinovaţii pot scăpa liberi sau cu pedepse mult mai uşoare. Instanţa discuta schimbarea încadrării juridice”, „Cum se pregătesc judecătorii sa-i spele lui Cristian Popescu Piedone pedeapsa uriaşa încasata în dosarul “Colectiv”, „Procesul Colectiv. Curtea de Apel Bucureşti se pregăteşte să schimbe acuzaţiile lui Piedone, în infracţiuni cu pedepse mai mici”, „Justiţia PSD pregăteşte salvarea lui Piedone în dosarul Colectiv. Dezvăluirile incredibile ale unui fost jurnalist din culisele tenebroase ale instanţelor” sau „Artificiul scandalos prin care Popescu Piedone ar putea scapă de pedeapsa uriaşă încasată în dosarul “Colectiv”.

Atunci când jurnaliştii formulează acuzaţii critice la adresa membrilor completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei, arătând că „(…) Este revoltător ce se întâmplă ta Curtea de Apel Bucureşti”; „DNA a vrut schimbarea judecătorilor din dosarul „Colectiv” (…), „Procurorii DNA au cerut recuzarea celor doi judecători din procesul Colectiv, după ce aceştia din urmă au anunţat, la termenul trecut, că pun în discuţie schimbarea încadrării juridice în infracţiuni cu pedepse mai mici pentru şase din cei 13 inculpaţi, între care şi Cristian Popescu Piedone”; arătându-se în continuare că „Un alt complet de judecată, tot de la Curtea de Apel, a respins însă cererea procurorilor”‘, astfel de afirmaţii pot apărea ca o formă de presiune asupra judecătorilor, cărora, ţinuţi fiind de obligaţia de rezervă, nu le este permis să reacţioneze în mod direct la atacurile venite din partea presei.

Pe de altă parte, fiind vorba de o cauză aflată în curs de soluţionare pe rolul instanţei, măsurile dispuse de instanţă şi soluţionarea cererilor formulate pe parcursul judecării acesteia pot fi cenzurate numai pe calea controlului judiciar, judecătorii trebuind să fie lăsaţi să ia deciziile în acord cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) şi ale art. 4 din Legea nr. 303/2004, anterior evocate. Prin urmare, orice afirmaţii făcute cu referire la instanţele de judecată, acreditând ideea că membrii completurilor îşi desfăşoară activitatea în afara legii, apar ca având intenţia de a influenţa actul de justiţie, fiind astfel de natură a afecta independenţa şi imparţialitatea judecătorilor.

…Articolele de presă analizate, acreditând ideea că prin problematica pusă în discuţie, magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarului nr.17008/3/2016, cunoscut opiniei publice ca dosarul „Colectiv“, urmăresc modificarea soluţiei fondului, în sens favorabil persoanelor trimise în judecată, se circumscriu unui factor de presiune asupra acestora, în condiţiile în care, aşa cum rezultă din verificările efectuate, dosarul se află în curs de judecată.”, se arată în Hotărârea Secției pentru judecători a CSM, publicată pe siteul instituției.

…Totodată, Secția pentru judecători apreciază că, „prin cererea de recuzare formulată, procurorul de ședință din cadrul Direcției Naționale Anticorupție a nesocotit flagrant limitele fireşti ale unui astfel de demers procedural. Afirmaţiile subiective şi fără niciun fel de suport faptic din cuprinsul cererii de recuzare, potrivit cărora comportamentul judecătorilor „este vădit subiectiv, iar atitudinea vădit lipsită de imparţialitate”, au pus la îndoială independenţa şi imparţialitatea judecătorilor cauzei, constituind unul dintre factorii declanşatori ai campaniei de presă împotriva acestora şi contribuind în mod decisiv la denigrarea lor.”

„Cererea de recuzare a fost redactată pe o întindere de 72 de pagini, pentru a crea aparenţa unui demers substanţial, fundamentat şi cu o bază factuală solidă, deşi, în fapt, doar câteva pagini cuprindeau susţineri propriu-zise referitoare la un pretins motiv de incompatibilitate. Totodată, în cuprinsul acesteia se regăsesc afirmaţii tendenţioase care pot crea percepţii false, complet denaturate, cu privire la modalitatea de înfăptuire a actului de justiţie.

Toate aceste împrejurări avute în vedere în contextul generat de un dosar intens mediatizat, în care sunt supuse judecăţii fapte cu un puternic impact asupra opiniei publice, dovedesc că procurorul a acţionat conştient pentru a genera sau a augmenta campania de presă care, de altfel, s-a şi concretizat ulterior şi prin intermediul căreia judecătorii au fost puşi într-o lumină defavorabilă şi li s-a încălcat independenţa şi imparţialitatea.”, se mai arată în Hotărâre.

Vă prezentăm mai jos Hotărârea integral.

„CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII

SECŢIA PENTRU JUDECĂTORI

HOTĂRÂREA nr. 825

Prin Raportul nr. 21-1812/24.05.2021, Inspecţia Judiciară a înaintat Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii rezultatul verificărilor efectuate cu privire la articolele de presă referitoare la activitatea de judecată desfăşurată în cadrul dosarului nr. 17008/3/2016, cunoscut opiniei publice drept dosarul “Colectiv”.

Analizând Raportul Inspecţiei Judiciare nr. 21-1812/IJ/11650/ST/2021 şi văzând înscrisurile ataşate, Secţia pentru judecători reţine următoarele:

La data de 07.05.2021 a fost înregistrată la Inspecţia Judiciară adresa nr. 9050/07.05.2021, formulată în temeiul art. 30 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin care preşedintele Consiliului a solicitat efectuarea de verificări cu privire la articolele de presă referitoare la activitatea de judecată desfăşurată în cadrul dosarului nr. 17008/3/2016 (cunoscut opiniei publice drept dosarul “Colectiv”) de către membrii completului de judecată din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, învestiţi cu soluţionarea acestuia, respectiv domnii judecători Adina Pretoria Dumitrache şi Andrei Viorel – lugan, precum şi a judecătorilor care au soluţionat, în data de 21.04.2021, cererea de recuzare formulată în cadrul aceluiaşi dosar, pentru a se stabili dacă, în raport de cele difuzate în mass-media, a fost adusă atingere independenţei şi imparţialităţii acestora.

De asemenea, s-a solicitat a se stabili dacă, în raport de conţinutul concret şi de motivele aduse în sprijinul cererii de recuzare formulată de procurorul de şedinţă, cerere respinsă ca neîntemeiată de completul învestit cu soluţionarea ei, demersul judiciar astfel concretizat este de natură a afecta independenţa şi imparţialitatea judecătorilor, respectiv dacă este de natură a reprezenta un factor de presiune, cu toate consecinţele acestuia, în activitatea magistraţilor membri ai celor două complete de judecată, în contextul în care, în motivarea hotărârii prin care s-a soluţionat cererea de recuzare, s-a reţinut că judecătorii învestiţi cu soluţionarea cauzei au procedat în conformitate cu dispoziţiile Deciziei nr. 250/2019 a Curţii Constituţionale.

Verificările prealabile au fost finalizate la data de 24.05.2021, fiind avute în vedere, în conformitate cu dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 317/2004, republicată şi modificată şi cu dispoziţiile art. 6 din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie, aprobat prin Ordinul inspectorului şef nr. 136/2018, înscrisurile anexate de preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, informaţii din sistemul Ecris al Curţii de Apel Bucureşti privind dosarul menţionat, respectiv înscrisurile şi informaţiile comunicate de conducerea instanţei la solicitarea inspectorului judiciar.

Prin adresa nr. 11650/14.06.2021 a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, Raportul nr. 21-1812/2021 a fost restituit Inspecţiei Judiciare, ca urmare a hotărârii Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii din şedinţa din data de 10.06.2021, care a decis în acest sens cu 7 voturi pentru şi 2 voturi nule, avându-se în vedere faptul că în cuprinsul acestuia nu s-a regăsit o analiză cu privire la aspectele menţionate în a doua parte a cererii, respectiv „dacă, în raport de conţinutul concret şi de motivele aduse în sprijinul cererii de recuzare a membrilor completului de judecată, formulate de procurorul de şedinţă şi respinsă ca neîntemeiată de completul învestit cu soluţionarea acesteia, demersul judiciar astfel concretizat este de natură a afecta independenţa şi imparţialitatea judecătorilor, respectiv dacă este de natură a reprezenta un factor de presiune, cu toate consecinţele acestuia, în activitatea membrilor completului de judecată învestiţi cu soluţionarea dosarului „Colectiv”, cât şi a membrilor completului de judecată învestiţi cu soluţionarea cererii de recuzare.”

Sub nr. 13179/24.06.2021, a fost înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii completarea raportului Inspecţiei Judiciare, cu privire la aspectele evidenţiate în adresa mai sus menţionată.

În urma verificărilor Inspecţiei Judiciare, s-a reţinut că Dosarul nr. 17008/3/2016, având ca obiect infracţiunea de ucidere din culpă, cu stadiul procesual apel, a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 21.05.2020.

La termenul de judecată din 14.04.2021, instanţa a învederat reprezentanţilor Ministerului Public şi tuturor părţilor faptul că la termenul următor vor fi puse în discuţie, din oficiu, schimbări ale încadrărilor juridice, după cum urmează:

• pentru inculpaţii Popescu Cristian Victor Piedone, lofciu Aurelia, Ganea Luminiţa Larisa, Radu Antonina şi Matei George Petrică, punerea în discuţie a înlăturării art. 309 Cod penal, respectiv consecinţele deosebit de grave;
• de asemenea, pentru inculpaţii Popescu Cristian Victor Piedone, lofciu Aurelia, Ganea Luminiţa Larisa şi Moţoc Sandra Ramona punerea în discuţie a formei de vinovăţie, intenţia sau culpa, mai exact dacă este vorba de abuz în serviciu sau neglijenţă în serviciu, iar în situaţia stabilirii abuzului în serviciu, punerea în discuţie ca pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpaţilor Popescu Cristian Victor Piedone şi Iofciu Aurelia să se aibă în vedere forma continuată, iar nu concursul de infracţiuni.

În ceea ce priveşte înlăturarea art. 309 Cod penal, Curtea a pus în vedere ca dezbaterile de la termenul următor să vizeze şi împrejurarea dacă infracţiunile de abuz în serviciu sau neglijenţă în serviciu pot produce, ca şi consecinţe, vătămarea corporală sau moartea unor persoane, sau care sunt consecinţele pe care le pot produce acest tip de infracţiuni, ca urmare imediată.

Pentru Niţă Daniela Ioana, în legătură cu infracţiunea de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri, prevăzută de art. 275 alin. (1) Cod penal, pentru acurateţe juridică, raportat la modul în care este descrisă această infracţiune, Curtea a pus în discuţie reţinerea formei de participaţie a instigării, în locul autoratului.

De asemenea, în virtutea dreptului judecătorului naţional de a aplica direct Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în baza art. 2 şi art. 3 din CEDO, Curtea a pus în discuţie existenţa posibilităţii ca Primăria Sectorului 4 Bucureşti şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Dealul Spirii” Bucureşti-llfov, în calitate de autorităţi ale statului, să poată fi obligate direct la despăgubiri către părţile civile, pentru infracţiunile de vătămare corporală din culpă şi ucidere din culpă, deci pentru nerespectarea obligaţiei pozitive a statului vizavi de art. 2 şi art. 3 din CEDO, independent de obligarea inculpaţilor pentru care au fost chemate ca părţi responsabile civilmente în cauză.

În vederea pregătirii apărării pentru dezbaterile asupra schimbării încadrărilor juridice antamate, cauza a fost amânată pentru data de 12.05.2021.

La data de 21.04.2021, reprezentantul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a formulat cerere de recuzare a completului de judecată format din doamna judecător Dumitrache Adina Pretoria şi domnul judecător lugan Andrei Viorel, în dosarul anterior menţionat, invocând ca temei al cererii prevederile „art. 64 alin. (1) lit. f), în sensul că există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorului ar putea fi afectată”, apreciind că, prin cele dispuse, domnii judecători „s-au antepronunţat”, comportamentul acestora fiind „vădit subiectiv, iar atitudinea vădit lipsită de imparţialitate”.

În concret, după cum s-a reţinut şi de către completul învestit cu soluţionarea acestei cereri, s-au invocat şi prevederile art. 6 paragraful 1 din CEDO, în sensul că există împrejurări care aduc ştirbire aparenţei de imparţialitate, împrejurări ce afectează negativ actul de justiţie, considerându-se, în esenţă, că aspectele puse în discuţie la termenul de judecată din data de 14.04.2021 nu fac obiectul unei analize a schimbării încadrării juridice a faptei, ci sunt aspecte care fac obiectul unei analize a fondului cauzei, în urma activităţii de deliberare şi că discuţiile care fac obiectul schimbării încadrării juridice nu vizează soluţionarea acţiunii civile alăturate acţiunii penale şi nici cele referitoare la răspunderea penală a inculpaţilor.

De asemenea, s-a arătat că aspectele puse în discuţie de instanţă, raportat la discutarea schimbării încadrării juridice a faptelor, implică analiza incidenţei art. 16 lit. a)-d) Cod procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) Cod procedură penală, întrucât o discuţie referitoare la soluţionarea acţiunii civile în procesul penal nu poate avea loc decât prin raportare la soluţionarea acţiunii penale.

S-a apreciat că doamna judecător Dumitrache Adina Pretoria şi domnul judecător lugan Andrei Viorel şi-au exprimat părerea chiar în cadrul procesului penal, imparţialitatea fiind afectată atât în sens subiectiv, cât şi obiectiv.

Prin încheierea din data de 21.04.2021, pronunţată de completul de judecată constituit din judecătorii Mihaela Niţă şi Cristina-Carmen Craiu, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de recuzare ca nefondată, instanţa reţinând, în esenţă, că motivele invocate în cererea de recuzare formulată de reprezentantul Direcţiei Naţionale Anticorupţie nu sunt în măsură să conducă la concluzia că sunt întemeiate, neexistând dubii legitime cu privire la imparţialitatea judecătorilor Dumitrache Adina Pretoria şi lugan Andrei Viorel.

Contrar susţinerilor din cuprinsul cererii de recuzare, Curtea a apreciat că aspectele menţionate în încheierea de şedinţă din data de 14.04.2021 nu ridică suspiciuni în accepţiunea art. 64 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală raportat la art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, fiind evident că instanţa de apelaprocedat conform considerentelor şi dispoziţiilor deciziei nr. 250/2019 a Curţii Constituţionale şi a prevederilor legale în materie.

Ulterior, la data de 26.04.2021, pe site-ul AGERPRES MONITORIZARE DE PRESĂ a apărut articolul „Dosarul Colectiv. DNA a vrut schimbarea judecătorilor care propun pedepse mai mici, dar cererea a fost respinsă”, în care se arată că „Nu există dubii întemeiate cu privire la imparţialitatea judecătorilor, au motivat magistraţii care au respins cererea procurorilor DNA, conform unei încheieri intrate în posesia Luju.ro.

Solicitarea DNA a venit după ce, aşa cum scrisese şi Libertatea, acum două săptămâni, judecătorii Curţii de Apel Bucureşti se pregătesc să schimbe acuzaţiile lui Piedone în infracţiuni cu pedepse mai mici.

Procurorii au cerut recuzarea celor doi judecători, Pretoria Dumitrache si
Andrei Viorel lugan, dar cererea a fost respinsă de un alt complet de la Curtea de Apel Bucureşti, miercuri, pe 21 aprilie (…).

De ce s-a respins cererea. Conform unei încheieri obţinute de site-ul Luju.ro, DNA a invocat că există împrejurări care aduc ştirbire aparenţei de imparţialitate, împrejurări ce afectează negativ actul de justiţie.

S-a argumentat, în esenţă, că aspectele puse în discuţie la termenul de
judecată din data de 14.04.2021 nu fac obiectul unei analize a schimbării încadrării juridice a faptei, ci sunt aspecte care fac obiectul unei analize a fondului cauzei (…)

Cele două judecătoare de la Curtea de Apel, colege cu completul acuzat, au refuzat cererea DNA. Cum motivează, însă, Mihaela Niţă şi Cristina-Carmen Craiu?

Ele susţin că nu se poate pune în discuţie recuzarea judecătorilor din următoarele motive (…)

Aşadar, Pretoria Dumitrescu si Viorel lugan vor judeca şi următorul termen, în care problema schimbării de încadrare va fi dezbătută – 12 mai 2021″.

În aceeaşi dată, pe acelaşi site, în articolul intitulat „O nouă lovitură pentru DNA. Surpriza dintr-un dosar celebru” se afirmă următoarele „DNA a solicitat recuzarea judecătorilor din dosarul Colectiv, Adina Dumitrache si Andrei lugan de la Curtea de Apel Bucureşti (CAB), pe motiv că vor să schimbe încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor din celebrul dosar.

Cererea DNA a fost respinsă cu motivaţia că instanţa de apel a procedat conform considerentelor şi dispoziţiilor deciziei nr. 250/2019 a CCR.

Disputa pe schimbarea încadrărilor. La termenul din 14 aprilie 2021 judecătorii Dumitrache şi lugan au pus în vedere procurorilor şi părţilor din dosarul Colectiv că la proximul termen se va pune în discuţie, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a unor infracţiuni reţinute în sarcina inculpaţilor.

Numai că procurorul de caz a apreciat că prin punerea în discuţie, din oficiu, a schimbării încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor se ştirbeşte aparenţa de imparţialitate şi se afectează negativ actul de justiţie în dosarul Colectiv, motiv pentru care a formulat, la o săptămână de la decizia instanţei, o cerere de recuzare a completului, scrie Lumea Justiţiei.

În opinia procurorului de şedinţă al DNA – în dosarul Colectiv asistă doi procurori, unul din partea DNA, unul din partea PÎCCJ – aspectele puse în discuţie la termenul de judecată din data de 14 aprilie 2021 de judecătorii Dumitrache si lugan nu fac obiectul unei analize a schimbării încadrării juridice a faptei, ci sunt aspecte care fac obiectul unei analize a fondului cauzei, în urma activităţii de deliberare şi că discuţiile care fac obiectul schimbării încadrării juridice nu vizează soluţionarea acţiunii civile alăturate acţiunii penale si nici cele referitoare la răspunderea penală a inculpaţilor.

Toate susţinerile procurorului DNA au fost însă respinse de completul care a soluţionat cererea de recuzare, în 21 aprilie 2021, cu motivaţia că membrii completului care judecă dosarul Colectiv au aplicat dispoziţiile Deciziei CCR nr. 250/2019 si prevederile legale în materie; Motivele invocate în cererea de recuzare formulată de reprezentantul Direcţiei Naţionale Anticorupţie nu sunt în măsură să conducă la concluzia că sunt întemeiate, neexistând dubii legitime cu privire la imparţialitatea judecătorilor Dumitrache Adina Pretoria si lugan Andrei Viorel, reţine completul care a soluţionat cererea de recuzare.”

Tot în ziua de 26.04.2021, pe site-ul AGERPRES MONITORIZARE DE PRESĂ se titrează „Inculpaţii din dosarul Colectiv ar putea scăpa cu pedepse ridicole. Supravieţuitorii sunt revoltaţi: Este tragedia care ne-a distrus vieţile”, arătându-se că „Supravieţuitorii incendiului din Clubul Colectiv si familiile victimelor reclamă, într-o scrisoare deschisă schimbarea încadrarii juridice a faptelor inculpaţilor, ceea ce ar duce la pedepse mici şi nesemnificative (…)”.

Aspecte similare au fost reiterate sub titlurile „Supravieţuitorii si aparţinătorii victimelor de la Colectiv trag un semnal de alarmă asupra schimbării încadrării…”, „Inculpaţii din dosarul Colectiv ar putea scăpa cu pedepse mai mici, atrag atenţia supravieţuitorii si rudele victimelor”, „Pedepse mai MICI în dosarul Colectiv. Semnalul de alarmă tras de zeci de supravieţuitori. Ne-a mutilat trupurile si sufletele”, „Semnal de alarmă tras de supravieţuitori ai tragediei din Colectiv, într-un protest în faţa Curţii de Apel”.

La data de 27.04.2021, pe site-ul AGERPRES MONITORIZARE DE PRESĂ, în articolul “DNA a vrut schimbarea judecătorilor din dosarul ‘Colectiv'” se afirmă că “Procurorii DNA au cerut recuzarea celor doi judecători din procesul Colectiv, după ce aceştia din urmă au anunţat, la termenul trecut, că pun în discuţie schimbarea încadrării juridice în infracţiuni cu pedepse mai mici pentru şase din cei 13 inculpaţi, între care şi Cristian Popescu Piedone.

Un alt complet de judecată, tot de la Curtea de Apel, a respins însă cererea procurorilor”, în continuare reluându-se aspecte similare cu cele din articoluI anterior.

În data de 03.05.2021, pe acelaşi site, sub titlul „Cum se pregătesc judecătorii să-i spele lui Cristian Popescu Piedone pedeapsa uriaşă încasată în dosarul “Colectiv”. În primă instanţă a primit 8 ani si 6 luni de închisoare” se arată următoarele: „La mai bine de cinci ani de când s-a deschis dosarul Colectiv, procesul este aproape de decizia definitivă. Cu toate astea, o parte dintre pedepsele unora dintre inculpaţi ar putea fi relaxate sau chiar anulate. Concret, pe 14 aprilie, completul de la Curtea de Apel Bucureşti format din judecătorii Adina Pretoria Dumitrache si Andrei Viorel lugan a pus în vedere procurorilor si părţilor din dosar ca la termenul din 12 mai se va pune în discuţie, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a unor infracţiuni reţinute în sarcina inculpaţilor condamnaţi în faza de fond. Artificiul juridic a fost sesizat si de către jurnalistul Ionel Stoica, care notează că judecătorii vor să schimbe încadrarea inculpaţilor din abuz în serviciu în neglijenţă în serviciu în forma continuată şi nu în concurs. Astfel, pedepsele inculpaţilor ar ajunge să fie îndulcite, iar o parte din sentinţe ar putea duce în derizoriu. Totodată, funcţionarii Statului Român implicat în proces ar putea scăpa de problemele penale daca se va ajunge la schimbarea încadrării. Ba mai mult, victimele ar putea rămâne fără despăgubiri, întrucât infracţiunile ar putea fi catalogate drept infracţiuni de serviciu, nu contra vieţii. Neavând condamnaţi, nu se mai plătesc daunele materiale si morale (…).”

La 04.05.2021, AGERPRES MONITORIZARE DE PRESĂ titrează „Procesul Colectiv. Curtea de Apel Bucureşti se pregăteşte să schimbe acuzaţiile lui Piedone, în infracţiuni cu pedepse mai mici”.

La data de 06.05.2021, pe site-ul AGERPRES MONITORIZARE DE PRESĂ au apărut mai multe articole, după cum urmează: „BOMBA din dosarul Colectiv: Toţi vinovaţii pot scăpa liberi sau cu pedepse mult mai uşoare. Instanţa discută schimbarea încadrării juridice”, „Bombă în dosarul celei mai mari tragedii naţionale”.

În data de 28.04.2021, pe www.podul.ro, sub titulatura „Justiţia PSD pregăteşte salvarea lui Piedone în dosarul Colectiv. Dezvăluirile incredibile ale unui fost jurnalist din culisele tenebroase ale instanţelor” se publică următoarele „Ionel Stoica, până de curând unul dintre cei mai buni jurnalişti de pe Justiţie, profesie şi statut la care a renunţat pentru a se alătura echipei lui Clotilde Armand, dezvăluie public, pe pagina sa de Facebook, o informaţie năucitoare, de natură să bulverseze întreaga societate şi indică faptul că felul în care se împarte dreptatea în România depinde de cu totul alţi factori decât de lege, vinovăţie sau de corecta cumpănire a unor magistraţi pentru independenţa cărora mii de oameni au stat cu anii în stradă.

Fostul jurnalist spune că în culisele Curţii de Apel Bucureşti s-ar pregăti „scăparea” lui Cristian Popescu Piedone în dosarul „Colectiv”, speţă în care acesta a fost condamnat la opt ani şi jumătate de închisoare. (…) „Urmăresc în continuare ce se întâmplă (n.red), nu am timp să scriu despre toate. Cum ar fi că se pregăteşte terenul pentru ca Piedone, condamnat la opt ani şi jumătate în faza de fond, să scape de dosarul “Colectiv”, în zilele următoare o să explic detaliat îţi promit Este revoltător ce se întâmplă la Curtea de Apel Bucureşti. (…)”.

De asemenea, pe site-ul www.aktual.24.ro, sub titulatura „Cum este scăpat Piedone de pedeapsă. Intervine prescripţia, faptele sale ar urma să fie încadrate la „neglijenţă în serviciu” se prezintă următoarele susţineri: „Jurnalistul Ionel Stoica, specializat pe justiţie, dezvăluie modul în care primarul Sectorului 5, Cristian Popescu Piedone, ar putea scăpa cu o pedeapsă derizorie sau chiar fără nicio pedeapsă după ce judecătorii din procesul Colectiv au iniţiat demersuri pentru schimbarea încadrării juridice a inculpaţilor. Dacă faptele lui Piedone vor fi încadrate la „neglijenţă în serviciu, acesta ar putea scăpa fără nicio pedeapsă, întrucât a intervenit prescrierea.

 „Se pregăteşte terenul pentru ca inculpaţii din dosarul Colectiv să scape de acuzaţii sau să primească pedepse derizorii. Şi vă explic îndată cum s-ar putea face asta. În fond, primarul Piedone a fost condamnat la 8 ani si 6 luni închisoare, patronii clubului Colectiv pedepse de câte 11 ani si 8 luni închisoare, patroana firmei de artificii 12 ani si 8 luni de închisoare cu executare etc.

După aproape 5 ani si 6 luni procesul este aproape de decizia definitivă, s-au readministrat o parte din probe în faza de apel. Doar că pe 14 aprilie, completul format din judecătorii Adina Pretoria Dumitrache si Andrei Viorel lugan a pus în vedere procurorilor şi părţilor din dosar că la termenul din 12 mai se va pune în discuţie, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a unor infracţiuni reţinute în sarcina inculpaţilor condamnaţi în faza de fond.

Am lăsat pasajele relevante din încheierea Curţii de Apel Bucureşti, din 14 aprilie, în facsimil, impresia este că într-un mod total atipic judecătorii vor să schimbe încadrarea inculpaţilor din abuz în serviciu în neglijenţă în serviciu, în formă continuată şi nu în concurs. Cu alte cuvinte, o ‘îndulcire’ a pedepselor, sentinţele s-ar duce în derizoriu. După unele calcule, în cazul în care se schimbă încadrarea, neglijenţa în serviciu în acest dosar este deja prescrisă. Funcţionarii Statului Roman implicaţi în acest proces ar scăpa de problemele penale.

Apoi, pentru aceste infracţiuni nu se acordă despăgubiri în cazul victimelor pentru ca sunt infracţiuni de serviciu, nu contra vieţii. Neavând condamnaţi, nu se mai plătesc daunele materiale si morale. Aşa că s-a găsit o metodă inedită pentru a rezolva acest aspect.(…) Oricum, DNA i-a recuzat pe cei doi judecători, Adina Pretoria Dumitrache şi Andrei Viorel lugan, şi a motivat ca temei al incompatibilităţii faptul că prin punerea în discuţie a încadrărilor juridice a faptelor se aduce o ştirbire a aparenţei de imparţialitate, împrejurare ce afectează negativ actul de justiţie în prezentul dosar. Cererea de recuzare a celor doi magistraţi a fost respinsă, pe 21 aprilie, de judecătoarele Mihaela Niţă şi Cristina Carmen Craiu”, a informat Ionel Stoica.”

Aspecte similare sunt prezentate şi pe site-ul www.stareapresei.ro sub titlul „Piedone ar putea scăpa de pedeapsa din Dosarul Colectiv, prin prescripţie”.

Judecătorii vizaţi nu au dorit să formuleze un punct de vedere cu privire la aspectele sesizate.

Procurorul Florin Deac și președintele CSM, judecătorul Bogdan Mateescu

Faţă de sesizarea preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, Secţia pentru judecători reţine următoarele:

I. În calitatea sa fundamentală de garant al independenţei justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii apără corpul magistraţilor împotriva actelor de natură să aducă atingere independenţei, imparţialităţii sau reputaţiei profesionale a acestora.

Conform dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, în exercitarea atribuţiilor sale, „Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul şi obligaţia de a se sesiza şi din oficiu pentru a apăra judecătorii şi procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea. De asemenea, Consiliul Superior al Magistraturii apără reputaţia profesională a judecătorilor şi procurorilor”.

Principiile independenţei şi imparţialităţii judecătorilor sunt consfinţite de art. 124 alin. (3) din Constituţie, precum şi de art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căruia „Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Judecătorii trebuie să fie imparţiali, având libertate deplină în soluţionarea cauzelor deduse judecăţii, în conformitate cu legea şi în mod imparţial, cu respectarea egalităţii de arme şi a drepturilor procesuale ale părţilor. Judecătorii trebuie să ia decizii fără niciun fel de restricţii, influenţe, presiuni, ameninţări sau intervenţii, directe sau indirecte, din partea oricărei autorităţi, fie chiar autorităţi judiciare. (…) Scopul independenţei judecătorilor constă inclusiv în a garanta fiecărei persoane dreptul fundamental de a fi examinat cazul său în mod echitabil, având la bază doar aplicarea legii”.

De asemenea, potrivit art. 2 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, orice persoană, organizaţie, autoritate sau instituţie este datoare să respecte independenţa judecătorilor.

Totodată, şi alte standarde internaţionale (cum ar fi cele ale Comisiei pentru Democraţie prin Drept, Comisiei de la Veneţia sau ale Reţelei Europene a Consiliilor Judiciare) impun ca judecătorii să nu poată fi supuşi în activitatea judiciară niciunui fel de presiune directă sau indirectă, publică sau nepublică, raportat la cauzele cu care sunt sesizaţi şi pe care le au în soluţionare în diferite etape procesuale.

Reiese astfel că independenţa judiciară este o cerinţă de bază pentru aplicarea legii şi o garanţie fundamentală a unui proces corect, ea semnificând în fapt o responsabilitate impusă fiecărui judecător pentru a-i permite acestuia să soluţioneze cauzele cu care este învestit în mod onest şi imparţial în baza legilor şi a probelor, fără presiune sau influenţă externă şi fără teamă de intervenţie din partea nimănui.

Prin raportare la factorii de presiune ce o pot influenţa, independenţa a fost definită ca fiind capacitatea magistratului de a decide măsuri, conform legii, fără nicio intervenţie/influenţă externă, capacitatea de a conştientiza factorii externi ce influenţează sau creează aparenţa unei influenţe, precum şi capacitatea de a respinge factorii de natură externă, ce influenţează sau creează aparenţa unei influenţe.

Independenţa judecătorului este o condiţie obligatorie pentru existenţa statului de drept şi garanţia fundamentală a unui proces echitabil.

Independenţa externă a judecătorilor nu este o prerogativă sau un privilegiu acordat în interesul personal al judecătorului, ci în interesul statului de drept şi al persoanelor care solicită sau aşteaptă o justiţie imparţială. Independenţa judecătorilor trebuie să fie considerată ca o garanţie a libertăţii, a respectării drepturilor omului şi a aplicării imparţiale a legii. Independenţa şi imparţialitatea judecătorului sunt esenţiale pentru garantarea egalităţii părţilor în faţa instanţelor şi asigurarea unui tratament nediscriminatoriu al acestora.  

Strâns legat de conceptul de independenţă, cel de imparţialitate se referă la starea de spirit sau atitudinea instanţei în raport cu problemele şi părţile din dosar, imparţialitatea fiind calitatea fundamentală esenţială cerută unui judecător pentru îndeplinirea corectă a actului de justiţie.

Pe de altă parte, atât în norme interne, cât și în norme internaționale, ratificate sau adoptate de statul român, a fost reglementată libertatea de exprimare și condițiile de exercitare a acesteia.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) şi (6) din Constituţia României, „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile însă, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine”, iar potrivit prevederilor art. 31 alin. (4) din legea fundamentală, „mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice”.  

Art. 10 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prevede, în esenţă, că orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare, drept care cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere, iar alin. 2 al normei convenţionale stipulează că exercitarea acestor libertăţi, ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi, poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru (…) protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora.

Aşadar, sub limita rezervelor prevăzute de paragraful 2 al art. 10 din Convenţie, libertatea de comunicare a informaţiilor trebuie să poată fi exercitată în mod liber, dar aşa cum nicio libertate nu este absolută (ea sfârşind acolo unde începe libertatea altuia), pentru a preveni arbitrariul, sunt prevăzute şi limite ale exerciţiului libertăţii de exprimare, limite ce decurg din necesitatea asumării unei responsabilităţi pentru orice activitate ce ar avea potenţialul de a aduce atingere drepturilor altora.

În ceea ce priveşte relaţia cu mass-media, este funcţia şi dreptul presei de a colecta şi transmite informaţii publicului şi de a comenta cu privire la administrarea justiţiei, inclusiv situaţii anterioare, din timpul sau ulterioare procesului, fără a încălca prezumţia de nevinovăţie.

Astfel, deşi presa are un rol central în prevenirea sau descoperirea eventualelor abuzuri, jurnaliştii trebuie să îşi exercite misiunea cu bună-credinţă, în mod onest, prezentând informaţii exacte, respectând întru totul deontologia profesională.

Secţia pentru judecători apreciază că procesele publice, în mass-media, pot fi de natură a pune presiune asupra magistraţilor, atunci când persoanele aflate în curs de judecare primesc deja verdictul de vinovăţie din partea presei, astfel cum reiese din titrări precum „BOMBA din dosarul Colectiv: Toţi vinovaţii pot scăpa liberi sau cu pedepse mult mai uşoare. Instanţa discuta schimbarea încadrării juridice”, „Cum se pregătesc judecătorii sa-i spele lui Cristian Popescu Piedone pedeapsa uriaşa încasata în dosarul “Colectiv”, „Procesul Colectiv. Curtea de Apel Bucureşti se pregăteşte să schimbe acuzaţiile lui Piedone, în infracţiuni cu pedepse mai mici”, „Justiţia PSD pregăteşte salvarea lui Piedone în dosarul Colectiv. Dezvăluirile incredibile ale unui fost jurnalist din culisele tenebroase ale instanţelor” sau „Artificiul scandalos prin care Popescu Piedone ar putea scapă de pedeapsa uriaşă încasată în dosarul “Colectiv”.

Atunci când jurnaliştii formulează acuzaţii critice la adresa membrilor completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei, arătând că „(…) Este revoltător ce se întâmplă ta Curtea de Apel Bucureşti”; „DNA a vrut schimbarea judecătorilor din dosarul „Colectiv” (…), „Procurorii DNA au cerut recuzarea celor doi judecători din procesul Colectiv, după ce aceştia din urmă au anunţat, la termenul trecut, că pun în discuţie schimbarea încadrării juridice în infracţiuni cu pedepse mai mici pentru şase din cei 13 inculpaţi, între care şi Cristian Popescu Piedone”; arătându-se în continuare că „Un alt complet de judecată, tot de la Curtea de Apel, a respins însă cererea procurorilor”‘, astfel de afirmaţii pot apărea ca o formă de presiune asupra judecătorilor, cărora, ţinuţi fiind de obligaţia de rezervă, nu le este permis să reacţioneze în mod direct la atacurile venite din partea presei.

Cu referire la acest aspect, Secţia pentru judecători reţine că schimbarea încadrării juridice a faptei reprezintă un remediu procedural reglementat de Codul de procedură penală, care, în art. 386 alin. (1), statuează că „Dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea”.

Pe de altă parte, fiind vorba de o cauză aflată în curs de soluţionare pe rolul instanţei, măsurile dispuse de instanţă şi soluţionarea cererilor formulate pe parcursul judecării acesteia pot fi cenzurate numai pe calea controlului judiciar, judecătorii trebuind să fie lăsaţi să ia deciziile în acord cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) şi ale art. 4 din Legea nr. 303/2004, anterior evocate. Prin urmare, orice afirmaţii făcute cu referire la instanţele de judecată, acreditând ideea că membrii completurilor îşi desfăşoară activitatea în afara legii, apar ca având intenţia de a influenţa actul de justiţie, fiind astfel de natură a afecta independenţa şi imparţialitatea judecătorilor.

Faptul că aspectele ce urmau a fi puse în discuţie de instanţă nu erau favorabile unora dintre părţi nu înseamnă că aceasta a acţionat în afara legii sau că au fost săvârşite abuzuri. Prezumţia instituită de art. 4 din Legea nr. 303/2004 trebuie să funcţioneze în favoarea oricărui judecător, cu atât mai mult cu cât instanţa ce a soluţionat cererea de recuzare nu a constatat elemente care să nască dubii legitime cu privire la imparţialitatea judecătorilor Dumitrache Adina Pretoria şi lugan Andrei Viorel.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că presa are îndatorirea de a informa opinia publică asupra tuturor problemelor de interes general, printre acestea aflându-se şi cele care privesc modul de funcţionare a justiţiei, instituţie esenţială într-o societate democratică.

Articolele de presă analizate, acreditând ideea că prin problematica pusă în discuţie, magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarului nr.17008/3/2016, cunoscut opiniei publice ca dosarul „Colectiv“, urmăresc modificarea soluţiei fondului, în sens favorabil persoanelor trimise în judecată, se circumscriu unui factor de presiune asupra acestora, în condiţiile în care, aşa cum rezultă din verificările efectuate, dosarul se află în curs de judecată.

Exercitarea presiunii, în sensul adoptării unei soluţii anume, rezultă din conţinutul acestora, aşa cum a fost redat mai sus.

Puterea judecătorească are nevoie de încrederea cetăţenilor, motiv pentru care magistraţii trebuie protejaţi de acţiunile al căror scop este unul nociv, lipsit de o bază factuală şi care conduce doar la distrugerea încrederii pe care cetăţenii trebuie să o aibă în justiţie.

În conformitate cu regulile eticii jurnalistice, principiul de bază al oricărei evaluări etice este că se impune a se face distincţie clară între ştiri şi păreri, evitându-se orice confuzie între aceste noţiuni. Astfel, în timp ce ştirile sunt informaţii, respectiv fapte şi date, părerile exprimă convingeri sau judecăţi de valoare.

În acest context, este evident că articolele analizate nu reprezintă doar informaţii generale, ci opinii care, deşi este de acceptat că pot fi inevitabil subiective, trebuie exprimate    într-o manieră onestă şi etică.

În practica Consiliului Superior al Magistraturii, dar şi în documentele referitoare la standardele internaţionale în materie de independenţă a justiţiei şi a judecătorilor, s-a arătat că pentru a se reţine o afectare a independenţei nu este necesar a se demonstra că acţiunea de presiune era de natură a produce un rezultat concret, fiind suficient să se creeze o părere publică defavorabilă, pe baza unor afirmaţii tendenţioase, făcute în scopul discreditării justiţiei.

Or, afirmaţiile făcute, respectiv că „se pregăteşte terenul pentru ca inculpaţii din dosarul Colectiv să scape de acuzaţii sau să primească pedepse derizorii” deoarece instanţa a decis a pune „în discuţie, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a unor infracţiuni reţinute în sarcina inculpaţilor condamnaţi în faza de fond”, susţinându-se „că într-un mod total atipic judecătorii vor să schimbe încadrarea inculpaţilor din abuz în serviciu (…) Funcţionarii Statului Român implicaţi în acest proces ar scăpa de problemele penale (…)” şi că „pentru aceste infracţiuni nu se acordă despăgubiri în cazul victimelor (…)  nu se mai plătesc daunele materiale şi morale” pot fi de natură a crea suspiciuni justiţiabililor cu privire la modul în care judecătorii îşi desfăşoară activitatea.

Cele susţinute, titlurile folosite şi modalitatea de prezentare depăşesc limitele unor critici admisibile si sunt de natură a exercita presiuni asupra judecătorilor, respectiv de a le afecta modul în care aceştia îşi exercită activitatea, independenţa şi imparţialitatea pe care aceştia trebuie să le manifeste în exercitarea profesiei.

Concluzionând, Secţia pentru judecători constată că a fost afectată independenţa şi imparţialitatea judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Bucureşti învestiţi cu soluţionarea dosarului „Colectiv” şi a judecătorilor învestiţi cu soluţionarea cererii de recuzare formulate de Direcţia Naţională Anticorupţie, în raport de modalitatea în care s-au reflectat în mass-media măsurile dispuse de aceștia.

II. Totodată, Secția pentru judecători apreciază că, prin cererea de recuzare formulată, procurorul de ședință din cadrul Direcției Naționale Anticorupție a nesocotit flagrant limitele fireşti ale unui astfel de demers procedural. Afirmaţiile subiective şi fără niciun fel de suport faptic din cuprinsul cererii de recuzare, potrivit cărora comportamentul judecătorilor „este vădit subiectiv, iar atitudinea vădit lipsită de imparţialitate”, au pus la îndoială independenţa şi imparţialitatea judecătorilor cauzei, constituind unul dintre factorii declanşatori ai campaniei de presă împotriva acestora şi contribuind în mod decisiv la denigrarea lor.

Deşi dispoziţiile procedurale prevăd posibilitatea instanţei de judecată de a dispune schimbarea încadrării juridice, fapt care implică şi punerea în discuţie a acestei măsuri pentru asigurarea respectării dreptului la apărare şi a contradictorialităţii specifice procesului penal, prin cererea de recuzare formulată, în temeiul art. 64 alin. (1) lit. f) din  Codul de procedură penală, raportat la art. 6 paragraful 1 din CEDO, reprezentantul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a considerat că judecătorii Adina Pretoria şi Andrei Viorel lugan s-au antepronunţat, argumentând, în esenţă, că aspectele puse în discuţie la termenul de judecată din data de 14 aprilie 2021, nu fac obiectul unei analize a schimbării încadrării juridice a faptei, ci al unei analize a fondului cauzei, în urma activităţii de deliberare şi că discuţiile care fac obiectul schimbării încadrării juridice nu vizează soluţionarea acţiunii civile alăturate acţiunii penale şi nici cele referitoare la răspunderea penală a inculpaţilor.

S-a mai susţinut în cuprinsul cererii de recuzare, astfel cum rezultă din verificările Inspecţiei Judiciare, că aspectele puse în discuţie de instanţă, raportat la discutarea schimbării încadrării juridice a faptelor, implică analiza incidenţei art. 16 lit. a)-d) Cod procedură penală precum şi a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) Cod procedură penală, întrucât o discuţie referitoare la soluţionarea acţiunii civile în procesul penal nu poate avea loc decât prin raportare la soluţionarea acţiunii penale.

Toate aspectele invocate au fost analizate de completul de judecată format din judecătorii Mihaela Niţă şi Cristina-Carmen Craiu, care prin încheierea din 21.04.2021 a respins cererea de recuzare, considerând că dispoziţiile legale invocate nu sunt incidente, iar motivele cererii formulate de reprezentantul Direcţiei Naţionale Anticorupţie nu sunt în măsură să conducă la concluzia că sunt întemeiate, neexistând dubii legitime cu privire la imparţialitatea judecătorilor Dumitrache Adina Pretoria şi lugan Andrei Viorel.

A mai reţinut instanţa că aspectele menţionate în încheierea de şedinţă din data de 14 aprilie 2021 nu ridică suspiciuni în accepţiunea art. 64 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală raportat la art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, fiind evident că instanţa de apel a procedat conform considerentelor Deciziei nr. 250/2019 a Curţii Constituţionale şi a prevederilor legale în materie.

1. În primul rând, demersul procurorului de şedinţă ignoră o realitate juridică incontestabilă conturată de reglementarea procesual penală şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume obligaţia instanţei ca, în măsura în care apreciază că se impune schimbarea încadrării juridice, să pună în discuţie această măsură, fapt care implică fără îndoială şi prezentarea aspectelor avute în vedere, astfel încât persoanele vătămate, părţile şi procurorul să poată, în cunoştinţă de cauză, să-şi prezinte punctul de vedere.

Este de necontestat faptul că, în virtutea dispoziţiilor art. 67 din Codul de procedură penală, procurorul poate formula o cerere de recuzare a judecătorului/judecătorilor cauzei în privinţa cărora apreciază că există un motiv de incompatibilitate.

Cu toate acestea, un astfel de demers trebuie exercitat în limitele prevăzute de lege, iar nu în afara acestora, prin deturnarea scopului pentru care a fost instituit respectivul drept.

Deşi procurorul, ca orice parte ori alt subiect procesual principal în procesul penal, poate formula o cerere de recuzare atunci când are suspiciuni cu privire la lipsa de imparţialitate a judecătorului cauzei, este absolut necesar ca exerciţiul acestui drept să se circumscrie coordonatelor procedurale stabilite de lege.

În concret, din cuprinsul cererii de recuzare formulate de procurorul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție reiese că motivul de incompatibilitate s-a raportat la împrejurarea că, la termenul din 14.04.2021, completul de judecată a învederat că urmează a fi puse în discuţie unele schimbări de încadrare juridică.

Or, s-a apreciat de către procurorul Direcției Naționale Anticorupție că, prin cele dispuse anterior, judecătorii s-au antepronunţat, comportamentul acestora fiind considerat ca „vădit subiectiv”, iar atitudinea „vădit lipsită de imparţialitate”.

Se constată, astfel, că incompatibilitatea a fost invocată în raport de o măsură dispusă de instanţă în conformitate cu dispoziţiile legale, precum şi cu cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 250 din 16 aprilie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 500 din 20 iunie 2019, aşa cum, de altfel, a reţinut şi instanţa care a soluţionat cererea de recuzare.

În acest sens, dispoziţiile art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală instituie în mod expres obligaţia instanţei ca, atunci când, în cursul judecăţii, consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, să pună în discuţie noua încadrare.

Aşa cum s-a reţinut la par. 44 din Decizia nr. 250/2019 a Curţii Constituţionale, „schimbarea încadrării juridice a faptei nu constituie o modalitate de exprimare anticipată a părerii cu privire la soluţia susceptibilă de a fi adoptată într-o anumită cauză, astfel că judecătorul care participă la pronunţarea ei, prin încheiere, nu devine incompatibil cu a lua parte, în continuare, la soluţionarea acelei cauze în fond. Coroborând prevederile art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală cu dispoziţiile art. 387 din Codul de procedură penală, prin care este reglementată rezolvarea de către instanţă a chestiunilor incidente, Curtea reţine că, potrivit voinţei legiuitorului, schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare este o problemă procedurală, ce nu priveşte soluţionarea nemijlocită a cauzei. […] Totodată Curtea constată că schimbarea încadrării juridice, dispusă prin încheiere anterioară soluţionării pe fond a cauzei, nu atrage incompatibilitatea judecătorului care a făcut parte din completul de judecată, având în vedere, astfel cum s-a arătat, şi dispoziţiile art. 386 alin. (2) din Codul de procedură penală, privind procedura de schimbare a încadrării juridice, în faţa instanţei, în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. De altfel, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în Decizia nr. I din 16 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 31 martie 2006, privind recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 47 alin. 2 din Codul de procedură penală [s.n. din 1968] referitoare la compatibilitatea judecătorului de a participa la judecarea cauzei în care a dispus prin încheiere, pronunţată înainte de soluţionarea acesteia în fond, schimbarea încadrării juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instanţei, a reţinut că “ar fi de neconceput ca judecătorii care au schimbat încadrarea juridică a faptei [s.n. prin încheiere] într-o altă infracţiune, pentru care este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, să nu mai poată face parte din completul care, în raport cu poziţia adoptată de persoana vătămată, să procedeze la continuarea judecăţii ori să înceteze procesul penal”. […] De asemenea, în Decizia nr. I din 16 ianuarie 2006, precitată, instanţa supremă a mai reţinut că schimbarea încadrării juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instanţei, prin încheiere pronunţată de judecător înainte de soluţionarea cauzei, nu poate presupune, prin ea însăşi, exprimarea părerii sale cu privire la soluţia ce ar putea fi dată în acea cauză,astfel încât a decis că “Schimbarea încadrării juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instanţei, prin încheiere pronunţată înainte de soluţionarea cauzei, nu atrage incompatibilitatea judecătorului care a făcut parte din completul de judecată”. Ţinând cont că dispoziţiile art. 386 din Codul de procedură penală în vigoare îşi au corespondent în cele ale art. 286 alin. 2 şi art. 334 din Codul de procedură penală din 1968, având în vedere prevederile art. 474¹ din Codul de procedură penală, raţiunile care au justificat pronunţarea Deciziei nr. I din 16 ianuarie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite se menţin şi în prezent.”

PROCURORUL A INTENȚIONAT SĂ ÎMPIEDICE JUDECĂTORII SĂ-ȘI EXERCITE ÎN MODE LEGAL ATRIBUȚIILE

În condiţiile în care, aşa cum a statuat Curtea Constituţională, schimbarea încadrării juridice nu atrage incompatibilitatea judecătorului, cu atât mai mult punerea în discuţie sau anunţarea intenţiei de a pune în discuţie o astfel de măsură nu poate genera o atare consecinţă.

Din perspectiva realităţii juridice prezentate, apare evident că formularea unei cereri de recuzare în raport de faptul că instanţa de judecată a arătat că la următorul termen vor fi puse în discuţie anumite schimbări de încadrare juridică, în lipsa oricăror alte elemente de natură a contura o eventuală incompatibilitate a judecătorilor, în sensul antepronunţării acestora, nu se mai poate înscrie în limitele exercitării cu bună-credinţă a dreptului prevăzut de art. 67 din Codul de procedură penală şi contravine scopului pentru care a fost instituit acest drept.

Prin urmare, fără a antama în niciun fel aspecte care ţin strict de actul de judecată, Secţia pentru judecători reţine că, în demersul său, procurorul de şedinţă a făcut abstracţie în mod voit de împrejurarea că o astfel de măsură, dacă este apreciată de instanţă ca fiind necesară, se dispune întotdeauna înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, tocmai în scopul asigurării tuturor garanţiilor pentru exercitarea deplină a drepturilor participanţilor la procesul penal.

Aprecierea că o astfel de abordare procesuală a instanţei de judecată echivalează cu o antepronunţare, deşi chestiunea incompatibilităţii judecătorului în această situaţie a fost tranşată explicit în Decizia anterior menţionată a Curţii Constituţionale, nu poate fi interpretată decât în sensul că, în realitate, procurorul nu a intenţionat să-şi exercite un drept prevăzut de lege, ci să împiedice judecătorii să-şi exercite în mod legal atribuţiile.

Această împrejurare este confirmată de soluţia de respingere a cererii de recuzare pronunţată în cauză, fapt care îndreptăţeşte concluzia că actul exercitat de către procuror a fost vădit neîntemeiat.

2. Faptul că acest drept, de a recuza judecătorii cauzei, nu a fost exercitat cu bună-credinţă de către procurorul de şedinţă, reiese şi din maniera concretă în care a fost formulată această cerere, urmărindu-se crearea aparenţei unui demers consistent, amplu, care se întinde pe 72 de pagini, împrejurare care poate genera, la nivelul opiniei publice, percepţia că ar exista o fundamentare serioasă a cererii de recuzare, cu o bază factuală reală.

Cu toate acestea, se observă că într-o proporţie covârşitoare – 68 de pagini, cererea de recuzare se rezumă la a reda soluţia primei instanţe, argumentele propriu-zise referitoare la pretinsa stare de incompatibilitate fiind prezentate în cuprinsul a doar câteva pagini.

Mai mult, toată motivarea cererii de recuzare este circumscrisă ideii că prin punerea în discuţie, din oficiu, a schimbării încadrării juridice, s-ar ştirbi aparenţa de imparţialitate şi s-ar afecta negativ actul de justiţie. O astfel de susţinere este în mod vădit contrară legii şi jurisprudenței Curţii Constituţionale, astfel cum a fost amintită anterior.

Faptul că procurorul de şedinţă nu şi-a exercitat cu bună-credinţă dreptul de a formula o cerere de recuzare se reţine şi în raport de afirmaţiile tendenţioase folosite în cuprinsul cererii de recuzare, în sensul că din analiza aspectelor invocate care stau la baza schimbării încadrării juridice rezultă că „se încearcă în mod voalat o mediere între inculpaţi şi părțile civile, urmând ca părţile civile să accepte soluţia deja pronunțată de instanţă.”

Asemenea alegaţii generează percepţii false, complet denaturate, cu privire la modalitatea de înfăptuire a actului de justiţie, aspect cu atât mai grav cu cât, în cauză, este vorba despre un dosar extrem de mediatizat, care a antrenat de-a lungul timpului reacţii intense ale opiniei publice.

3. Aspectele mai sus reţinute conduc la concluzia că, dat fiind modul şi contextul în care s-a realizat demersul procurorului de şedinţă, acesta a avut reprezentarea consecinţelor pe care le-ar putea antrena cererea de recuzare, în sensul afectării independenţei şi imparţialităţii judecătorilor, subsecvent acesteia fiind declanşată o campanie agresivă mass-media împotriva judecătorilor, în antiteză cu poziţia procurorului apreciată în presă în sens pozitiv. Or, justiţia se înfăptuieşte în numele legii, fiind străină ideii de popularitate, atragerea simpatiei publice neputând fi un scop în sine al actului de justiţie, indiferent de situaţie.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, aşa cum s-a reţinut şi în încheierea de respingere a cererii de recuzare, măsurile dispuse de judecătorii cauzei erau conforme considerentelor şi dispoziţiilor Deciziei nr. 250/2019 a Curţii Constituţionale şi prevederilor legale în materie.

Formularea unei cereri de recuzare în pofida acestor aspecte denotă fie necunoaşterea dispoziţiilor legale şi a jurisprudenţei Curţii Constituţionale, fie o atitudine deliberată, de natură să creeze o presiune nepermisă asupra completului învestit cu soluţionarea cauzei, cât şi asupra celui învestit cu soluţionarea cererii de recuzare, cu atât mai mult cu cât, în contextul specific al mediatizării intense a acestui dosar, era previzibil că demersul va fi reflectat în presă.

Un comportament de natură a evita orice presiune asupra judecătorilor se impune în egală măsură şi autorităţilor judiciare, astfel cum se arată expres în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care statuează că „Judecătorii trebuie să ia decizii fără niciun fel de restricţii, influenţe, presiuni, ameninţări sau intervenţii, directe sau indirecte, din partea oricărei autorităţi, fie chiar autorităţi judiciare.(…)”.

Mai mult chiar, statutul de procuror reclamă un standard mai ridicat de conduită şi o atenţie sporită în acele demersuri care au potenţialul de a afecta independenţa şi imparţialitatea judecătorilor, fiind inacceptabil un act al procurorului care conduce la denigrarea membrilor completului de judecată şi totodată la antagonizarea, în ochii opiniei publice, a judecătorilor faţă de procurori.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, prin comparaţie cu afirmaţiile unui alt participant la procesul penal implicat în acesta în calitate de justiţiabil, demersul procurorului nu trebuie să releve niciun fel de abordare subiectivă, ci, dimpotrivă, să reprezinte o manifestare din care să reiasă în orice situaţie echilibrul specific calităţii de magistrat, echilibru care este dat şi de cunoaşterea legii.

4. În fapt, chiar conținutul concret al cererii de recuzare a determinat amplificarea reacţiei mass-media, de natură să pună la îndoială independenţa şi imparţialitatea judecătorilor, atât a celor care au făcut parte din completul de apel, cât şi a celor care au soluţionat cererea de recuzare, şi să creeze presiune asupra acestora, astfel cum reiese din conţinutul articolelor de presă („Este revoltător ce se întâmplă la Curtea de Apel Bucureşti”; „DNA a vrut schimbarea judecătorilor din dosarul „Colectiv” (…), „Procurorii DNA au cerut recuzarea celor doi judecători din procesul Colectiv, după ce aceştia din urmă au anunţat, la termenul trecut, că pun în discuţie schimbarea încadrării juridice în infracţiuni cu pedepse mai mici pentru şase din cei 13 inculpaţi, între care şi Cristian Popescu Piedone”; „Un alt complet de judecată, tot de la Curtea de Apel, a respins însă cererea procurorilor”, „o nouă lovitură pentru DNA” care, potrivit postării din data de 26.04.2021 de pe site-ul AGERPRES MONITORIZARE DE PRESA, „a vrut schimbarea judecătorilor care propun pedepse mai mici, dar cererea a fost respinsă”.)

Exercitarea presiunii, în sensul adoptării unei soluţii, rezultă din conţinutul articolelor de presă amintite, din susţinerea faptului că inclusiv cererea de recuzare formulată de reprezentantul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a fost respinsă, aspect prezentat ca o „nouă lovitură pentru DNA” care potrivit postării din data de 26.04.2021, de pe site-ul AGERPRES MONITORIZARE DE PRESĂ „a vrut schimbarea judecătorilor care propun pedepse mai mici, dar cererea a fost respinsă”.

Atât prin modalitatea de concepere a cererii de recuzare, care are ca unic motiv criticarea exercitării de către instanţa de judecată a unei atribuţii expres prevăzute de lege şi de decizia Curţii Constituţionale antereferită, cât şi prin mediatizarea amplă a situaţiei generate de aceasta, se deturnează scopul şi sensul unor instituţii juridice, aspecte de natură să creeze o presiune nepermisă asupra judecătorilor învestiţi cu soluţionarea cauzei şi să le afecteze independenţa şi imparţialitatea.

Concluzionând, Secţia pentru judecători constată că, deşi formularea unei cereri de recuzare constituie un demers prevăzut de lege care, privit singular, nu poate atrage consecinţe cu privire la afectarea independenţei şi imparţialităţii judecătorilor, conţinutul şi împrejurările concrete ale formulării unei asemenea cereri pot conduce la astfel de urmări.

Or, în cauză, aşa cum s-a arătat pe larg anterior, contextul în care s-a formulat cererea de recuzare şi conţinutul acesteia constituie în mod cert asemenea împrejurări.

Astfel, cererea de recuzare a fost formulată exclusiv ca urmare a adoptării de completul de judecată a unor măsuri în conformitate cu dispoziţiile legale în materie şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume anunţarea faptului că la termenul viitor se vor pune în discuţie anumite schimbări de încadrare juridică.

Cererea de recuzare a fost redactată pe o întindere de 72 de pagini, pentru a crea aparenţa unui demers substanţial, fundamentat şi cu o bază factuală solidă, deşi, în fapt, doar câteva pagini cuprindeau susţineri propriu-zise referitoare la un pretins motiv de incompatibilitate. Totodată, în cuprinsul acesteia se regăsesc afirmaţii tendenţioase care pot crea percepţii false, complet denaturate, cu privire la modalitatea de înfăptuire a actului de justiţie.

Toate aceste împrejurări avute în vedere în contextul generat de un dosar intens mediatizat, în care sunt supuse judecăţii fapte cu un puternic impact asupra opiniei publice, dovedesc că procurorul a acţionat conştient pentru a genera sau a augmenta campania de presă care, de altfel, s-a şi concretizat ulterior şi prin intermediul căreia judecătorii au fost puşi într-o lumină defavorabilă şi li s-a încălcat independenţa şi imparţialitatea.

Este fără îndoială că judecătorii nu pot avea imunitate în faţa legii atunci când, în activitatea lor, depăşesc exerciţiul legal al funcţiei. Însă, cu privire la posibilitatea instanţei de judecată de a dispune într-o cauză schimbarea încadrării juridice, fapt care implică în mod obligatoriu şi punerea în discuţie a acestei măsuri, tocmai pentru asigurarea exercitării în mod efectiv a dreptului la apărare şi pentru menţinerea caracterului echitabil al procedurii, apare evident că judecătorii cauzei au acţionat exclusiv în limitele procedurale stabilite de lege şi de decizia Curţii Constituţionale, formularea unei cereri de recuzare pentru acest motiv fiind abuzivă, străină cadrului procedural pe care şi procurorul de şedinţă are îndatorirea de a îl respecta.

Prin urmare, este necesar să fie apărate independenţa şi imparţialitatea judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Bucureşti învestiţi cu soluţionarea dosarului “Colectiv” şi a judecătorilor învestiţi cu soluţionarea cererii de recuzare formulate de Direcţia Naţională Anticorupţie în cauză, numai astfel putându-se asigura părţilor şi tuturor participanţilor la proces, indiferent despre cine ar fi vorba, dreptul la un proces echitabil, aşa cum acesta este prevăzut de art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Faţă de modalitatea în care procurorul de şedinţă din cadrul Direcției Naționale Anticorupție a înţeles să îşi exercite atribuţiile specifice funcţiei, situaţie care a antrenat consecinţele mai sus reţinute, Secţia pentru judecători va dispune sesizarea procurorului șef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în vederea evaluării comportamentului procurorului titular al cererii de recuzare, singura procedură în cadrul căreia se poate realiza această evaluare fiind cea a revocării din funcţia de procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prevăzută de art. 87 alin. (8) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, dispoziţiile art. 87 alin. (8) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd că „Procurorii numiţi în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie pot fi revocaţi prin ordin al procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cu avizul secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării uneia dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 100 lit. b) – e) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”

Faţă de cele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin vot direct şi secret, cu unanimitatea voturilor valabil exprimate (5 Da, 4 Nule);

SECŢIA PENTRU JUDECĂTORI A

CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

HOTĂRĂŞTE

Art.1 – Constată că a fost afectată independenţa şi imparţialitatea judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Bucureşti învestiţi cu soluţionarea dosarului “Colectiv” şi a judecătorilor învestiţi cu soluţionarea cererii de recuzare formulate de Direcţia Naţională Anticorupţie în cauză.

Art.2 – Sesizarea procurorului șef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru a evalua posibilitatea revocării procurorului, titular al cererii de recuzare, în temeiul art. 87 alin. (8) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Art.3 – Prezenta hotărâre se comunică Inspecţiei Judiciare.

Dată în Bucureşti, la data de 29 iunie 2021

Preşedinte,

Judecător Mihai-Bogdan MATEESCU”

*sublinierile aparțin redacției