Cea mai așteptată întâlnire, denumită deja Întâlnirea Secolului, între președintele SUA Donald Trump și cel al Coreii de Nord, Kim Jong-un, este subiectului unui adevărat tumult și al războaielor de poziționare de culise în perspectiva consumării întâlnirii ce va avea loc la 12 iunie în Singapore.
De la bătălii simbolice, cine plătește cazarea nord-coreenilor, supuși sancțiunilor internaționale, până la ambiții și lipsa de încredere a părților, toate afectează această perspectivă care stârnește în Singapore temeri majore de securitate legate de prezența celor doi lideri de stat.
The Washington Post a publicat cel mai recent argument care a deblocat negocierile americano-nord-coreene, după această adevărată joacă de-a v-ați ascunselea între președintele Donald Trump și Kim Jong un – ne vedem, ba nu ne vedem, ba să vedem dacă avem succes, ba parcă ne-am vedea, ba din nou mai stăm și vedem dacă ne mai întâlnim.
În fapt, toată această manifestare orală arată cursul negocierilor și diferitele presiuni exercitate în paralel cu negocierile. Argumentul și arma supremă este Mc Donald’s. Donald Trump nu-și permite să meargă la întâlnire pentru a ieși fără un acord sau măcar o declarație fermă, asumată, privind denuclearizarea Coreii de Nord. Mai ales că pe la Phenian s-a insinuat între timp și ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, iar președintele Putin a anunțat că și el se va întâlni cu Kim Jong-un, după ce Rusia a fost lăsată în afara acestui dosar ce implică SUA, China și Coreea de Sud.
Ori tocmai ingerința de dată recentă a Rusiei ar putea să fie o cheie în acest tangaj al respingerii întâlnirii, care părea compromisă la un moment dat. Într-adevăr, geloasă pe absența sa cvasideplină de la aceste negocieri, Rusia a încercat probabil niște bune oficii și, respectiv, să-și creeze un avantaj dând niște argumente și încercând nuanțarea pozițiilor Coreii de Nord, fapt ce a deranjat profund Casa Albă prin depărtarea de propunerile și așteptările americane în negocieri.
Donald Trump a ridicat tonul, a anunțat cu anularea negocierilor, Phenianul a făcut pasul înapoi, iar Rusia și-a pierdut oportunitatea de a se insinua și ea, cumva, pe un colț la masa negocierilor, urmând să valorifice un avantaj strategic și pentru orgoliul lui Putin. Nu a fost să fie. Pentru a debloca negocierile, marele argument pare să fi fost, de această dată, deschiderea la Phenian și în întreaga Coree de Nord a francizei de fast food-uri Mc Donald’s.

Donald Trump a ridicat tonul, iar Rusia și-a pierdut oportunitatea de a se insinua la masa negocierilor cu Phenianul
ÎMPĂTIMIT DE JUNK FOOD
O propunere care, probabil, s-a aflat în pachetul american, care a fost respinsă, dar care a fost considerată mai puțin delicată și distrugătoare pentru regimul nord-coreean al lui Kim decât orice alt pas spre deschidere sau liberalizare a regimului ce ar fi fost cerut. O fi chiar așa? Este Mc Donald’s un instrument de democratizare, promovare a capitalismului și instalare a globalizării care ar putea avea un impact relevant asupra viitorului societății nord-coreene? A ales corect Kim Jong-un răul cel mai mic sau a greșit fundamental introducând în societatea sa germenii deschiderii sale și distrugerii dictaturii sale absolute?
Kim pare un împătimit de junk food. Probabil când s-a aflat la studii în Elveția, sub un nume de acoperire, a jinduit la Mc Donald’s și a apreciat mâncarea de acolo. De altfel postura sa fizică actuală pare să îndreptățească o asemenea ipoteză. Pare un gurmand, un personaj înclinat spre toate deliciile vieții. Și ar da și o marcă de distincție, culoare și atractivitate pentru clasa de top din Coreea de Nord, oferindu-le, cum a fost și prin China și Rusia la deschiderea lanțului de fast-food-uri, un punct de atracție și marcă a notabilității locale, alta decât ternul și griul actual.
Pe de altă parte, trebuie spus clar că rețeaua Mc Donald’s funcționează bine, mersi, în toate statele și mai dictatoriale, și mai autoritare și existența rețelei pe teritoriul a două state nu le-a oprit să se confrunte atunci când au avut ceva de disputat. Însă e adevărat că e vorba despre o marcă puternică a soft-power-ului american, un punct de atracție și influență cu capacitate enormă de transformare a mentalității. Intrarea într-un curs de distribuție și producție a unor produse alimentare cu carne este o schimbare majoră în regimul din Coreea de Nord.
BREŞĂ ÎN ZIDURILE PHENIANULUI
Primirea unui gigant al globalizării pe care-l poți găsi peste tot în lume e o altă marcă a integrării în economia globală și de atragere în economia de piață. Aici e și piatra de temelie, atunci când, prin extindere la întreaga piață, Mc Donald’s ar deveni un mare angajator bazat pe profit și ar antrena investitori locali care ar intra în spațiul unei clase locale de mijloc, de proprietari, fără a mai vorbi despre situația lucrătorilor în cadrul companiei, implicați în varianta corporatistă cea mai de jos, dar cu salarii mulțumitoare, ca și celelalte companii, fie ele și de stat, care vor livra ingredientele pentru gigantul global.
Și cum Mc Donald’s face profituri peste tot în lume, modelul acesta de business poate crea probleme majore, în timp, regimului nord-coreean și, da, îl poate schimba și transforma pas cu pas. E o primă breșă în zidurile care înconjoară regimul de la Phenian și care blochează orizontul cetățenilor nord-coreeni în a vedea lumea de dincolo de propria existență de zi cu zi. Și chiar dacă nu înseamnă neapărat o revoluție, chiar și o înclinație spre un regim de tip chinez este un pas uriaș înainte pentru societatea nord-coreeană în direcția deschiderii, libertății, economiei de piață și, de ce nu, în final, a unei forme minimale de democrație.












































