Cutremurele, frica și ecologia. Radu Văcăreanu, rectorul UTCB: În România nu se poate face o evaluare a infrastructurii, în caz de cutremur, pentru că sunt date secrete

Pe fondul cutremurelor devastatoare din Turcia și Siria, dar și al celor 800 (până la închiderea ediției) din România, Q Magazine l-a întrebat pe Radu Văcăreanu, rectorul Universității Tehnice de Construcții București, cât de sigure sunt construcțiile din România.

• AFT, companie românească, arată cum putea fi interceptată drona care a explodat în Portul Constanța. MApN are sistemul care ne-ar putea apăra aici, dar îl ignoră, preferând să dea banii altor state
• Guvernul României: Ucrainenii au pierdut controlul asupra a patru drone. Una dintre ele este cea care a explodat în Portul Constanța
• În România, contrabanda cu țigări și produsele contrafăcute ajung la 6,9% și generează pierderi de 324 milioane euro
• Primul vaccin creat de inteligența artificială
• SANADOR: Ordinul pentru completarea Normelor tehnice de realizare a programelor naționale de sănătate curative poate restrânge accesul pacienților la servicii medicale esențiale

CLĂDIRILE PUBLICE MAI SIGURE

Apariția unui cutremur într-o zonă pe care românii o credeau sigură – Oltenia –, pe lângă seismele din Turcia și Siria, a indus o stare de panică în rândul nostru…

În primul rând trebuie să vă spun că acea zonă din județul Gorj nu era considerată o zonă ne-seismică. Pe de o parte, cutremurele din Vrancea se resimt și acolo, iar pe de alta, în zona aceea au mai fost înregistrate cutremure. Problema este că intervalele noastre de observație sunt foarte scurte, de câteva sute de ani, ori fenomenele geologice se întâmplă de mult mai mult timp. Ne putem baza doar pe informația observată sau pe cea scrisă, care vine din izvoare istorice.

În zona Gorjului, cel mai mare cutremur documentat a fost de 5,2 pe scara Richter. Din cauza aceasta, surpriza a fost mare pentru noi, dar nu e ceva incredibil. Momentul poate fi asemuit cu seismul de la Galați, de acum câțiva ani (n.r. 2013). În plus, panica a intervenit mai ales după tragedia din Turcia. Din această cauză, emoțiile au fost mai mari.

Cutremurul din 6 februarie, care a avut o magnitudine de 7,8 pe scara Richter, și care a afectat Turcia și Siria, a avut peste 6 000 de replici. Decese: Peste 50 000 persoane Răniți: peste 115 000 persoane Strămutați: 2,4 mil. persoane Persoane afectate: 24 mil. persoane Clădiri distruse: peste 6 500 Persoane rămase fără adăpost: Aprox. 2 milioane Daune: 50 – 85 mld. USD Arestați responsabili pentru prăbușirea clădirilor: 184 Foto: Facebook

Chiar și în condițiile acestea, fondul construit din Oltenia s-a comportat bine, în sensul că nu a omorât oameni, apărând doar avarii. Era de așteptat la un cutremur de suprafață să cadă coșuri de fum, țigle, să crape niște pereți de zidărie, care, se știe foarte bine, nu se împacă cu seismele dacă nu e armată sau dacă nu are niște elemente de beton armat pe lângă ea. Lumea este într-o panică permanentă, pentru că apar foarte multe replici, absolut normale la cutremure de suprafață.

Sunt foarte multe. Am înțeles că s-a ajuns la peste 800.(n.r. la data realizării acestui interviu. Între timp, s-au înregistrat peste 1000 de replici).

Deocamdată. Este o lege, așa numita lege a lui Moore, care spune că după un cutremur de suprafață mai mărișor, cum a fost cel despre care vorbim, vei avea o replică cu o energie de 10 ori mai mică, 10 replici cu o energie de 100 de ori mai mică, și tot așa. Dar nu vor mai contribui semnificativ la avarierea construcțiilor.

Ca președinte al Asociației Europene de Inginerie Seismică, aveți o privire de ansamblu asupra problematicii: s-a făcut ceva concret și consistent în privința reducerii riscului seismic sau am rămas, ca aproape întodeauna, la mâna hazardului naturii?

Din punctul meu de vedere, este o comunicare insuficientă din cauza lipsei de centralizare a informațiilor. Vă dau un exemplu: au fost consolidate școli de autoritățile publice locale prin diverse programe ale Băncii Mondiale, ale Băncii Europene de Investiții. Numai în București au fost 110 școli consolidate prin programul derulat prin Banca Europeană de Investiții. Acum e în desfășurare un proiect al Băncii Mondiale cu 70 de școli. Aceste date ar trebui să fie agregate și să avem o informație oficială clară.

Bine ar fi să știm și câte spitale au fost consolidate !

La spitale lucrurile sunt foarte complicate. Ca să poți să consolidezi ceva, o școală, un spital, orice, trebuie întâi să le golești. Eu știu că lumea se așteaptă să fie doar o intervenție pe exterior, să poți continua activitatea acolo, dar nu se prea poate. E o tehnică foarte invazivă, care în cazul spitalelor presupune mutarea pacienților și a întregului personal, a aparaturii. Ar trebui să ai un spital disponibil, să muți pacienți acolo și să continui activitatea. Multe dintre spitale au o vechime de 50, 60, 100 de ani. Standardele s-au schimbat, au evoluat, au fost ajustări în codurile de proiectare. Dintr-un anumit punct de vedere, mai bine construiești un spital de la zero, decât să faci lucrări de consolidare. Dar să știți, situația pentru clădirile publice este mult mai bună decât cea a clădirilor rezidențiale.

Vă rog să explicați!

În cazul clădirilor rezidențiale este vorba despre fărâmițarea proprietății. În general, partenerul de dialog este Asociația de proprietari. În cazul unor lucrări de intervenție la astfel de clădiri, trebuie să ai acceptul partenerului de dialog, adică Asociația de proprietari. Dacă unul dintre proprietari nu-și dă acordul pentru începerea lucrărilor, totul se termină înainte de a începe. Vă mai spun ceva. Un constructor nu e interesat în mod deosebit de o lucrare de consolidare, care e migăloasă, anevoioasă, de cele mai multe ori cu depășiri de cantități, pentru că atunci când desfaci, decopertezi, vezi că tot ceea ce ai presupus la faza de proiect nu mai corespunde.

Mai bine construiești un spital de la zero, decât să faci lucrări de consolidare.

Deci sunt depășiri de buget, depășiri de termene. Constructorul preferă întodeauna o lucrare nouă decât să intre pe ceva existent.

PRIMA ANALIZĂ DE RISC SEISMIC

Ați fost implicat în proiectul Risk-ro, realizat în urmă cu 7 ani. Care sunt concluziile la care s-a ajuns atunci? Mai sunt ele valabile și acum?

Da, universitatea noastră a fost implicată în acest proiect foarte important, în care au fost luate în calcul nouă categorii de riscuri și pentru toate au fost constituite echipe care au lucrat pe o metodologie unitară. Apoi s a făcut o matrice a riscurilor în care aveai, pe de o parte, probabilitatea riscului respectiv și, pe de altă parte, impactul riscului respectiv. De acolo a reieșit clar: cutremurul este cel mai mare risc pe care îl are România.

Risk-ro a fost un angajament pe care România și l-a luat în momentul în care a aderat la UE. Toate țările au avut abordări similare, pentru că erau necesare pentru calibrarea mecanismului european pentru salvatorii care merg în orice țară din Uniunea Europeană care are un eveniment catastrofal: cutremur, inundații, alunecări de teren etc. De aceea au trebuit evaluate și clasificate toate riscurile și, în felul acesta, fiecare țară știe care este cel mai mare risc al ei, care sunt resursele naționale pentru a răspunde unei catastrofe generate de acel risc. Acesta a fost scopul proiectului. Pentru noi, cel mai interesant este că am putut să facem pentru prima dată la nivel național o analiză de risc seismic.

Din datele pe care le-am văzut, reiese că Bucureștiul ar fi cel mai afectat în cazul unui cutremur de magnitudine mare.

E de așteptat, pentru că aici sunt cele mai multe elemente expuse la risc. Bucureștiul are cel mai mare număr de locuitori și, firesc, cel mai mare număr de clădiri. În aceeași situație se află și Iașiul, ca toate orașele mari care sunt în drumul Vrancei.

Să înțeleg că Bucureștiul este acum la mijloc, între Vrancea și Oltenia?

Pentru București, Oltenia nu reprezintă niciun fel de amenințare. Explicația este că acolo sunt cutremure de suprafață, care se atenuează repede, spre deosebire de Vrancea, unde cutremurele sunt de adâncime. Să nu uităm că la marile cutremure s-a întâmplat ca unda să călătorească până pe Coasta de Azur sau până la Sankt Petersburg. Am să vă spun ceva, ce poate o să vă mire. În București, în 1977, nu cutremurul a omorât, ci clădirile prost făcute. Problema lor a fost că nu erau pregătite în niciun fel pentru un seism.

STĂM MAI BINE DECÂT SUA

România s-a confruntat în secolul XX cu două mari cutremure: 1940 și 1977…

Da, acestea au fost. Ritmul Vrancei este de două, maxim trei, cutremure pe secol. În istoria consemnată pentru Vrancea, care începe de pe la anul 1000, cel din 1802 este considerat a fi cel mai mare. Nu suntem în situația Chinei, care în urmă cu 5000 de ani scria și documenta. China își știe istoria seismică foarte bine. Oricum, suntem într-o situație mult mai bună decât Statele Unite, de exemplu, care doar de vreo 300 de ani au păstrat documente despre cutremure.

Cutremurul din 1977 a avut magnitudinea de 7,4 pe scara Richter. La nivelul întregii țări au fost circa 11.300 de răniți și aproximativ 35.000 de locuințe s-au prăbușit. Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat in București unde peste 33 de clădiri s-au prăbușit. Cutremurul s-a simțit în aproape toată Europa de Sud-Est, iar în nord, s-a simțit până în Moscova și Sankt Petersburg. Foto: Mihai Alexe/Agerpres

S-a vorbit în ultimele zile că atât blocurile de 4 etaje, cât și cele foarte înalte ar fi cele mai supuse riscului. De ce și unele și altele?

Un bloc cu parter și patru etaje poate să fie la fel de bun sau la fel de prost ca un bloc cu parter și 15 etaje. Depinde cum a fost făcut și depinde de perioada în care a fost făcut, pentru că până în 1963 n-am avut o reglementare tehnică pentru proiectarea la cutremur. Blocurile acelea care au căzut la 4 martie 1977 și altele din aceeași tipologie au avut aceeași problemă: nu au avut forma potrivită de a rezista la cutremur, nici în plan orizontal, nici în plan vertical. La interior, spre exemplu, au existat foarte multe discontinuități pe verticală ale elementelor structurale pentru faptul că proprietari de la diferite etaje doreau să fie altfel decât la celălalt. Zona în care se afla un stâlp la etajul 3 nu coincidea cu zona stâlpului de la etajul patru. Acum nu mai e posibil așa ceva. Trebuie să vă spun că Risk-ro nu a presupus o evaluare de tip clădire cu clădire. Noi am făcut o evaluare la nivel de unitate administrativ teritorială.

Momentul ‘77 a schimbat cu totul regulile de proiectare la cutremur, și tot ce s-a făcut după ‘77 sunt clădiri mult mai bune și mai solide decât clădirile făcute înainte.

Pe lângă tragedia uriașă, a adus și niște lecții foarte importante pentru inginerii constructori, care au fost imediat transpuse în reglementări tehnice mult îmbunătățite.

O ANALIZĂ IMPOSIBILĂ

Când vorbim de cutremur ne gândim în principal la clădirile care ar putea fi în pericol. Însă, chestiunea cred că este mult mai complexă. În cazul unui cutremur de magnitudine mare, câte dintre poduri, autostrăzi, drumuri ar fi afectate major?

Greu de spus. În ce privește infrastructura de transport, ministerul de resort dispune de o bază de date, publică, în care sunt trecute toate informațiile pentru a genera o analiză de risc. Problema nu este aici din punctul meu de vedere, ci la toate rețelele de utilități: rețelele de energie electrică, gaze, alimentare cu apă, canalizare. În cazul acestora, datele nu sunt disponibile public, pentru că ele aparțin unor operatori privați. Și tot ce poți să știi în momentul de față sunt doar informații legate de rețelele mari de distribuție, deci liniile acelea cu care transportă, care scot energie electrică dintr-o hidrocentrală sau termocentrală și apoi, încet, o împrăștie peste tot sau rețelele primare de alimentare cu gaze. Pentru a realiza o analiză de risc, ai nevoie de toate ramificațiile acestor rețele. Și, repet, nu este publică informația.

Deci, din punctul meu de vedere, dacă informația nu este publică, atunci ar trebui să revină operatorului obligația de-a face o astfel de analiză de risc. Sau, dacă se permite accesul la informații, s-ar putea face o analiză, dar nu știu în ce măsură statul ar putea s-o finanțeze, fiind vorba de operatori privați.

Ce ar trebui să învățăm de la japonezi, având în vedere că țara le este zguduită frecvent de seisme?

Modul în care proiectăm și construim acum l-am învățat și de la ei. Vă dau un exemplu: în 2019 am avut un eveniment aici, la Universitate, în care cei mai mulți invitați erau din Japonia. Într-una din zile i-am dus și în vizită pe câteva șantiere, la clădiri rezidențiale sau de birouri cu regim mare de înălțime, și au rămas foarte plăcut impresionați de soliditatea clădirilor, de modul în care se abordează proiectarea la cutremur pentru clădirile înalte. Mai e ceva. Noi, la școală, studiem foarte mult despre cutremure, poate mai mult decât ar trebui. Există o preocupare continuă.

VERDE, DAR NU CU ORICE PREȚ

S-a făcut un calcul la cât s-ar ridica pierderile la nivel național în cazul unui seism puternic?

Socotelile acestea au fost făcute de Institutul de Prognoză Economică a Academiei Române. Noi am dat numai pierderile directe, sub formă de grade, de avariere, pe diferite tipologii de structuri, nu ne-am pronunțat din punct de vedere economic. După un astfel de eveniment, ai pierderi economice directe, rezultate din avarierea clădirilor, dar ai și pierderi economice indirecte, care sunt mult mai mari. O bancă, de exemplu, care nu funcționează o săptămână sau o lună după cutremur, produce efecte în lanț în economie mai mari decât avarierea clădirii.

Ce ar trebui să facă cei responsabili pentru siguranța românilor?

Una dintre țintele care preocupă societatea este aceea de a deveni verzi cu orice preț. Atrag atenția autorităților că grija noastră trebuie să fie în primul rând să nu devenim gri. Ați văzut ce s-a întâmplat în Turcia! Da,  fii verde pe o clădire nouă, pentru că o proiectezi de la început să fie eficientă energetic, să consume puțin, să reziste la alternanța anotimpurilor etc. Repet, pentru o clădire nouă este simplu de atins ținta, însă pentru o clădire existentă sunt necesare investiții extrem de mari, care, dacă nu sunt dublate de o consolidare în același timp, s-ar putea să fie absolut inutilă.  

Cine este Radu Văcăreanu

Prof. univ. dr. ing. Radu Văcăreanu este profesor de siguranța construcțiilor la UTCB, președintele Asociației Europene de Inginerie Seismică (EAEE), delegat național al României la Asociația Internațională de Inginerie Seismică (IAEE) și președinte executiv al Comisiei Naționale de Inginerie Seismică din cadrul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației.

În perioada 2002-2008 a fost directorul Centrului Național de Reducere a Riscului Seismic, implementând Proiectul JICA (Agenția de Cooperare Tehnică a Japoniei) privind reducerea riscului seismic la clădiri și structuri în România. Radu Văcăreanu a participat la proiecte internaționale și a coordonat proiecte naționale care vizează reducerea riscului seismic. A publicat numeroase lucrări în jurnale și conferințe internaționale. Din martie 2016 este rectorul Universității Tehnice de Construcții București.