De la Forumul Judecătorilor la Dana Gîrbovan. Radiografie din interior

Asociația „Forumul Judecătorilor din România” (AFJR) și Asociația „Inițiativa pentru Justiție” au transmis un comunicat prin care îi solicită președintelui Klaus Iohannis să nu dea curs propunerii Guvernului de a o numi pe judecătoarea Dana Gîrbovan în funcția de ministru al Justiției. Argumentul celor două organizații este că propunerea nesocotește Constituția și recomandările organizațiilor internaționale.

Comunicatul este semnat din partea Asociației Forumul Judecătorilor din România de judecătorii Dragoș Călin și Lucia Zaharia, co-președinți, iar din partea Asociației Inițiativa pentru Justiție de procurorii Bogdan Pârlog, Sorin Lia și Ionuț Marcu, co-președinți.

Apelul către președintele Klaus Iohannis al celor două asociații îl prezentăm integral în cele ce urmează.

„Asociația Forumul Judecătorilor din România și Asociația Inițiativa pentru Justiție solicită Președintelui României să respecte independența justiției, precum și separația puterilor în stat, și să nu dea curs propunerii Guvernului României de a numi un judecător în funcția de ministru al Justiției.

Referitor la posibilitatea numirii judecătorilor în funcția de ministru al Justiției sau în alte funcții de demnitate publică numite, Comisia de la Veneția s-a pronunțat constant în sensul că judecătorii nu pot fi membri ai partidelor politice și nu pot participa la activități politice [CDL-AD (2005)003, Aviz comun al Comisiei de la Veneția și OSCE/Biroul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului cu privire la proiectul de lege constituțională privind revizuirea Constituției Georgiei, par.104[1]]. ”În plus, judecătorii nu ar trebui să se pună într-o poziție în care independența sau imparțialitatea lor ar putea fi pusă la îndoială.

Acest lucru justifică normele naționale privind incompatibilitatea funcției judiciare cu alte funcții și este, de asemenea, un motiv pentru care multe state restrâng activitățile politice ale judecătorilor” [CDL-AD (2010)004, Raport privind independența sistemului judiciar, Partea I: Independența judecătorilor, par.62[2]]. De asemenea, Comisia de la Veneția a arătat că (…) judecătorul ar trebui să demisioneze înainte de a concura pentru o funcție politică, deoarece, dacă un judecător va fi candidat și nu va fi ales, acesta va fi, totuși, identificat cu o anumită tendință politică, în detrimentul independenței [CDL-AD (2008)039, Aviz cu privire la proiectul de revizuire a Legii constituționale privind statutul judecătorilor din Kârgâzstan, par.45[3]].

În acest context, inclusiv Curtea Constituțională a României, prin Decizia nr.45/2018, a reținut că atât timp cât persoana deține calitatea de judecător sau procuror, poate exercita numai activitățile specifice acestor funcții. Numirea sau detașarea acestora în funcții de demnitate publică, indiferent de denumirea pe care acestea o poartă, nu poate fi acceptată prin prisma exigențelor Constituției, întrucât se produce, în mod inevitabil, o modificare a felului muncii pe care aceștia o prestează, care, în realitate, justifică drepturile și obligațiile aferente statutului lor. Mai mult, întregul statut al judecătorului/procurorului, în mod axiomatic, se axează pe rolul lor constituțional, astfel cum este definit la art. 124 și 125, respectiv art. 131 și 132 din Constituție. Or, asumându-și, prin diverse mecanisme [numire/detașare], un rol diferit celui de înfăptuire a justiției și/sau de apărare a intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor, se încalcă în mod direct, pe de o parte, principiul independenței judecătorului, principiul separației puterilor în stat și dispozițiile referitoare la rolul și incompatibilitățile judecătorului [art. 1 alin. (4), art. 124 și art. 125 alin. (3) din Constituție], iar, pe de altă parte, dispozițiile constituționale referitoare la rolul și incompatibilitățile care însoțesc statutul procurorului [art. 131 și 132 din Constituție].

În consecință, Curtea Constituțională a României a constatat că funcția de ministru al justiției este incompatibilă cu aceea de judecător/procuror, neputându-se cumula aceste două calități nici potrivit Constituției și nici Legii nr. 303/2004.

Acceptul public al funcției, încălcare a Constituției

Ca atare, propunerea de Guvern către Președintele României a numirii în funcția de ministru al Justiției a unui magistrat în funcție, judecător în cadrul Curții de Apel Cluj, nesocotește în mod flagrant și nescuzabil dispozițiile Constituției României, precum și recomandările cu caracter de principiu ale organizațiilor internaționale relevante.

Mai mult, se conturează indicii că, prin acceptarea publică a acestei candidaturi, judecătorul în funcție încalcă același dispoziții constituționale (inclusiv decizia indicată a CCR), punându-se în discuție independența justiției în ansamblu, precum și separația puterilor în stat, așa cum a reținut Curtea Constituțională a României, constituind abateri disciplinare, în baza art.99 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, atât ”d) desfășurarea de activități publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuțiilor de serviciu”, cât și ”ș) nerespectarea deciziilor Curții Constituționale ori a deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii”, aspecte față de care Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară au obligația constituțională de a se autosesiza și a lua măsurile necesare respectării Constituției României.

Nominalizarea, o recompensă

Subliniem contextul în care această nominalizare a apărut, respectiv pe fondul unei dispute esențialmente politice, a unei lupte interne pentru îndepărtarea de către partidul de guvernământ a unui membru al său din funcția de ministru, fără explicații consistente privind această măsură intempestivă. În astfel de condiții, până și simpla acceptare de un judecător a includerii numelui său în disputa politică, pentru a determina preluarea prin decizie de partid portofoliului, poate crea pentru un observator extern și obiectiv percepția unei participări la jocuri de putere, de care un magistrat independent și imparțial trebuie să păstreze o distanță rezonabilă.

Totodată, această nominalizare politică, acceptată de judecătorul în cauză, președinte al Uniunii Naționale Judecătorilor din România, poate fi privită de publicul larg drept primirea unei recompense pentru activitatea efervescentă a asociației în cauză (alături de Asociația Magistraților din România) de sprijinire a unor modificări nocive aduse în ultimii trei ani de puterea politică legilor justiției, contrare statului de drept, contestate vehement de toate organizațiile internaționale relevante (Comisia de la Veneția, Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni, Consiliul Consultativ al Procurorilor Europeni, Comisia Europeană, Parlamentul European, GRECO etc.), Consiliul Superior al Magistraturii din România, cvasi-majoritatea instanțelor judecătorești și a parchetelor din România, dar și, în mod individual, de mii de judecători și procurori români (mai ales crearea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, propusă și susținută ferm de judecătorul candidat la poziția de ministru în Comisia Iordache [4]). Față de aceste asociații de judecători și procurori, peste 2000 de colegi magistrați s-au delimitat individual în cursul anului 2018, considerând că pozițiile exprimate de-a lungul procesului legislativ au fost inadecvate pentru evoluția magistraturii. De asemenea, unele filiale ale acestor asociații s-au autodizolvat, iar foarte mulți membri au demisionat, din aceleași motive.

Nu în ultimul rând, numirea într-un guvern politic a unui judecător președinte al unei asociații profesionale va putea fi privită ca decredibilizând iremediabil activitatea acesteia, percepută la nivel public ca fiind eminamente legată de factorul politic și exponenții acestuia dintr-un anumit moment, având consecințe grave asupra imaginii întregii justiții din România și a corpului magistraților”, se arată în comunicatul Asociației Forumul Judecătorilor din România și Asociației Inițiativa pentru Justiție .

Viorica Costiniu, fostă judecătoare la Curtea de Apel București și președinte de onoare al Asociației Magistraților din România (AMR), a analizat pentru Q Magazine demersul celor două organizații care se opun cu vehemență numirii Danei Gîrbovan în funcția de ministru al Justiției.

Redăm mai jos textul integral al analizei Vioricăi Costiniu:

Cine aruncă piatra?

„După parcursul său de fost membru AMR, de fost membru UNJR, domnul judecător Dragoș Călin, propășit în prezent ca membru în rândurile unei alte organizații profesionale, deplânge un act politic făcând politică.

Se erijează în consilier prezidențial și contrar normelor legale invocate de domnia sa, se implică politic cu povețe pentru președintele României și-l îndeamnă să nu facă un act politic ce ține de atribuțiile și autoritatea funcției acestuia – de a numi prin decret persoana propusă de premier ca ministru al justiției.

În deplină necunoștință de cauză, domnul Dragoș Călin perorează cu privire la cumulul de funcții insinuat a priori, ca un avertisment pentru neinițiați (desigur), câtă vreme în cauză nu operează o astfel de cuplare de funcții.

Deliberat sau nu, domnul Dragoș Călin  încurcă semnificația esențială a termenilor de independență a judecătorului, care presupune independența în actul de judecată, cu independența justiției, ca sistem.

Uită domnul Dragoș Călin  și cosemnatarii comunicatului lor de presă că, potrivit Constituției, ministrul justiției este membru în CSM, lui îi sunt subordonați procurorii, iar bugetul instanțelor judecătorești încă se află sub puterea autoritară a ministrului justiției.

Asociația Magistraților din România (AMR), de la înființarea sa în 1993, declarată succesoare a AMA (înființată în 1933), a afirmat că independența justiției ca sistem există doar dacă EA, justiția, este independentă  material și politic.

De la nașterea organizației profesionale al cărui membru a devenit între timp, pentru ceva timp, probabil până la apariția vreunei alte posibile asociații, nu am sesizat în spațiul public vreo reacție, măcar de sprijin a demersurilor AMR pentru o efectivă independență a justiției, clamată de domnul Dragoș Călin  doar la seminarii, conferințe, interviuri, întâlniri internaționale sau comunicate.

Problema am înțeles că nu ar prezenta interes pentru organizația condusă de domnul Pârlog câtă vreme nu fac parte din puterea judecătorească despre a cărei independență vorbim.

Sfătuitorul din umbră al președintelui: Dragoș Călin

Pătruns de învățămintele europene ce i-au călăuzit pașii pe culoarele de la Strasbourg sau Bruxelles și de unde a luat lumină, domnul Dragoș Călin, generos îi împărtășește președintelui României (neavizat în concepția sus-numitului) din cunoștințele sale fără frontiere (a se vedea Georgia, Kârgâzstan) cu privire la ce e funcția de judecător, ce înseamnă ea și cum o vede Comisia de la Veneția în tandem cu OSCE.

Semnatarii comunicatului insidios amintesc doar în trecere cele 6 cuvinte ale acelorași organisme europene pe care nu le sancționează și le acceptă (doar vin de la Comisia de la Veneția!?), potrivit cărora:  „multe state restrâng (doar) activitățile politice ale judecătorilor”.

Mă întreb, față de traiectoriile asociative, de circumstanță, în funcție de cum erau pe val AMR ori UNJR, dacă nominalizarea privea pe domnul Dragoș Călin  ori domnul Pârlog, cu aceeași fervoare, încrâncenare s-ar fi cerut sesizarea CSM, a Inspecției Judiciare, SIIJ etc…?

Semnatarii comunicatului intempestiv își exprimă îngrijorarea  „APOLITICĂ” cu privire la disputele dintr-un partid pe care, potrivit propriilor ziceri, le urmărește cu interes, ca un observator extern, obiectiv (și apolitic zicem noi) și față de care nu păstrează o  „distanță rezonabilă”. cum sfătos rezonează public.

Năduful apolitic al opoziției din magistratură, și nu numai, explodează spectaculos în finalul comunicatului când semnatarii se dau de ceasul morții de vreo 3 ani în legătură cu 3 legi ale justiției contestate de tot mapamondul și de „cvasi instanțe și parchete în România”. Aceiași semnatari, alăturați domnului Dragoș Călin, membru de serviciu la asociații (practică observată la politicieni care valsează din partid în partid) după cum apar în timp în plaja asociativă profesională, acționează sub imperiul „Divide et Impera” promovat de Monica Macovei ca strategie de propășire a justiției controlate.

Și, spre stupefacția generală, își exprimă îngrijorați teama decredibilizării AMR și UNJR, fapt care ar aduce grave consecințe pentru justiție, câtă vreme, înțelegem noi din subtext, semnatarii recunosc că aceste asociații reprezintă repere de responsabilitate asumată în cadrul reformei reale din justiție.

Câtă satisfacție pentru cei ce se-nfruptă din neajunsurile justiției văzând câtă malițiozitate stârnește propunerea pentru ministeriatul justiției față de unul din sistem?!

Cu câtă ușurință se mânjește roba sau se aruncă-n stradă, pe trepte, cu ploaie de noroi și critici de culise promovate la comandă când nu ai argumente nici cât să pălească cât o umbră ,personalitatea unui OM, unui judecător integru, responsabil, devotat onest  ideii de justiție?!

Semnatarii comunicatului se ridică pe vârfuri și clamează în „versuri albe”  împotriva colegei lor dăruită demnității cu care a fost învestită, un luptător pentru garanțiile unui proces echitabil pentru ORICE justițiabil, un reper profesional, apreciat, respectat, care dorește ca actul de justiție să se realizeze la lumină, în sala de judecată, nu pe trepte, nu la tv și nici în hrubele întunecoase SRI-ste, un cunoscător al problemelor din sistem care propune soluții și-și asumă responsabilitatea lor.

Mă întreb care este oare OGLINDA în care se privesc cei care își denigrează un coleg de breaslă, cum ar trebui să arate emisarul justiției care să le satisfacă criteriile împrumutate din politicul cu care și-au împreunat mâinile, de care zic că se distanțează, dar paradoxal, se țin aproape cu sfințenie de vreo 3 ani, după propriile spuse?!

Și mă întreb: cine întoarce obrazul și cine aruncă piatra?!

Nu mă dezic și nu dau sfaturi pentru că EU nu fac politică asemeni semnatarilor comunicatului AFJR și Asociației „Inițiativa pentru Justiție” , exprimat desigur, în numele libertății de exprimare izvorât dintr-o societate scindată, dezorientată, care trăiește din vorbărie mediatică și se adresează unui public contorsionat de vrajba care seamănă furtună.

Funcția președințială se exercită constituțional fără presiuni ori influențe, iar decizia concretizată într-un decret nu poate fi decât cea rezultată din analiza și criteriile asumate responsabil de președinte.

Oricare va fi decizia, prezența judecătorului Dana Gârbovan în sala de ședință ori în biroul ministerial va fi o prezență onorabilă, clădită pe o carieră de succes, bazată pe cinste, responsabilitate, știință de carte și profesionalism.

Iata de ce scrierea mea nu e adresata președintelui.

Și totusi mă întreb: Cine aruncă piatra?!”