De la Stasi la vânătorii de „discurs al urii”

Chiar în zilele în care Germania urmează să unească cei 111 kilometri de dosare culese cu meticulozitate de detestata poliție secretă comunistă est-germană cu arhiva sa națională, chipurile pentru a ajuta la păstrarea acestora și pentru a se asigura că acestea rămân accesibile, mai ales victimelor, tot Germania revine la metode nu similare, ci mult mai draconice decât Stasi!

• Polița privată de sănătate sau drumul către occidentalizarea sistemului public de sănătate
• Fostul ministru Darius Vâlcov a fost eliberat condiționat
• „Mircea Lucescu” va zbura spre marile capitale ale lumii
• Sinodul a aprobat retragerea din activitate a mitropolitului Petru al Basarabiei
• Guvernul dă ajutoare de urgență pentru sprijinirea celor afectați de prăbușirea dronei

Noua delațiune

Dacă dosarele puse acum în Arhiva Federală reprezintă „monumentul unui stat de supraveghere”, trebuie spus că nemții încă nu au văzut nimic! Stasi avea aproximativ 91.000 de angajați cu normă întreagă în momentul în care Germania de Est s-a prăbușit și o rețea de aproximativ 200.000 de informatori care spionau prieteni, colegi și rude.

Dar să vedem ce aduce modernitatea! Și noua normalitate!

Recent, CBS a prezentat un reportaj despre libertatea de expresie în Germania, după discursul vicepreședintelui american J.D. Vance la Conferința pentru Securitate de la Munchen, în care acuza UE de cenzură și de abuzuri în chestiunile legate de libertatea de exprimare.

Astfel, reporterii au filmat rafturi burdușite de dosare roșii ce conțin printuri ale postărilor de pe rețelele sociale și note despre „discursul instigator la ură” făcute de poliția germană care i-a urmărit pe cetățeni în mediul online.

„Tot ce este mai rău de pe internet este împachetat în dosare roșii”, au afirmat procurorii germani în fața camerelor.

S-a aflat că aici ajung sute de cazuri în fiecare lună de la grupurile de supraveghere ale poliției și de la „victime”. De exemplu, a spune ceva negativ despre migranții ilegali este acum o infracțiune penală.

Pentru a-și construi cazurile, anchetatorii scrutează rețelele de socializare și chiar angajează „anchetatori speciali” din rândul specialiștilor în software pentru a ajuta la demascarea utilizatorilor anonimi.

Ofițerii de poliție criminală au fost trimiși în toată Germania la 12 noiembrie 2024 pentru „Ziua de acțiune împotriva postărilor de ură”, avertizând utilizatorii de rețele online că le vor fi percheziționate casele, iar dispozitivele electronice confiscate.

În peste 90 de anchete, au fost percheziționate peste 50 de locuințe și au avut loc 127 de acțiuni ale poliției.

„Când poliția este la ușă, fiecare făptuitor realizează că crimele motivate de ură au consecințe”, a scris ministrul de interne Nancy Faeser german pe X.

Majoritatea oamenilor nu și-au imaginat niciodată această nebunie: pentru „Zilele federale de căutare”, procurorii, împreună cu diverse „centre de raportare” de stânga, din toată țara, finanțate din impozite, colectează dosare pe o perioadă de câteva luni, solicită mandate de percheziție în avans, le păstrează și apoi așteaptă până când vine ordinul de la Nancy Faeser.

Aceste „Zile de acțiune împotriva discursului de ură” sunt printre cele mai mari acțiuni ale poliției, coordonate de guvernul federal. Ceea ce face lucrurile mai interesante: guvernul federal nu are idee care va fi rezultatul. Nici măcar nu colectează statistici privind condamnările ulterioare ale acuzaților.

„Pedepsiți sute, educați milioane” – aceasta este sloganul ministrului Nancy Faeser care chiar admite deschis că este vorba de intimidare. Faeser folosește în mod deliberat poliția pentru a pedepsi „făptuitorii” (fără ca aceștia să fi fost condamnați de vreo instanță) pentru postările lor. Nimeni nu ar trebui să se mai simtă în siguranță.

Forțele de ordine, armă politică

Așa-numitele „Aktionstage gegen Hassrede” nu sunt deci altceva decât campanii de intimidare sponsorizate de stat, menite să pedepsească disidența și să impună conformitatea ideologică. Faptul că procurorii și ONG-urile de stânga petrec luni întregi întocmind liste cu „crime de vorbire”, strângând mandate de percheziție și apoi declanșează raiduri coordonate la nivel național este ceva ce ține de  manualul dictaturilor.

Cei vizați nu sunt criminali în vreun sens real – sunt cetățeni obișnuiți care își exprimă opiniile online. Dar în Germania modernă, a numi pe cineva „Schwachkopf” („idiot”) este suficient, se pare, pentru a justifica o operațiune a poliției la scară largă.

Între timp, criminalitatea reală din Germania continuă să scape de sub control. Atacurile violente, omorurile prin înjunghiere, violurile în grup, atacurile bandelor de migranți și rețelele criminale organizate funcționează cu impunitate, în timp ce resursele poliției sunt irosite pe vânătoarea de tweet-uri răutăcioase sau meme. Activiștii de stânga pot amenința și chiar incita la violență fără consecințe, dar un cetățean obișnuit care face o remarcă sarcastică online primește o „corecție” cu întreaga forță a statului.

Pe scurt, Faeser transformă forțele de ordine într-o armă politică. Așa-numitele „drepturile fundamentale” din Germania nu înseamnă nimic dacă pot fi încălcate în orice moment din motive ideologice.

Dreptul la libertatea de exprimare, dreptul la intimitate și chiar dreptul de a fi prezumat nevinovat sunt acum condiționate – acordate sau înlăturate, strict pe baza alinierii politice.

Acesta este motivul pentru care platformele alternative precum X-ul lui Elon Musk sunt mai importante ca oricând. Mass-media din establishment aplaudă această represiune, iar clasa politică pretinde că este vorba despre „protecția democrației”.

Libertatea de exprimare este fie absolută, fie nu există deloc. Iar un guvern care se teme de dezbaterea deschisă a recunoscut deja că nu poate câștiga numai pe baza ideilor. Dar poate câștiga prin represiune!

Vina de a-i critica pe cei care te conduc

Concomitent, înfloresc organizații pronunțat naziste. „Libertatea de exprimare are nevoie de limite. Fără limite, un grup foarte mic de oameni se poate baza pe libertatea nesfârșită de a spune orice dorește, în timp ce toți ceilalți sunt speriați și intimidați”, spune Josephine Ballon, CEO al HateAid.

Organizația îi consideră pe cetățeni pur și simplu lipsiți de orice minimă capacitate de a judeca singuri, de a raționa. Astfel de organizații, dar și guvernul, îl consideră pe cetățean inapt să se apere de simple injurii sau sarcasme, dar câți sunt oare cu adevărat speriați de ceea ce citesc pe platformele sociale?

Josephine Ballon își propune așadar să-i scape pe cetățeni de „frică” asmuțind raiduri ale poliției asupra celor care se exprimă liber pe net, dar să îi protejeze pe politicieni de orice răspundere. Pentru că, este o încălcare a legii, mai nou, și să îi critici pe cei care te conduc.

Așadar, cine stabilește „limitele”? SPD? Verzii? Scholz? Faezer? Habeck? Pe ce bază? Vicecancelarul Robert Habeck spune destul de deschis: vrea un internet sub controlul statului, un regim de cenzură care să reducă la tăcere adversarii ideologiei sale.

Din aprilie anul trecut, Habeck a depus personal 805 plângeri penale cu privire la așa-numitele mesaje de ură! Și colega lui din Partidul Verzilor, Annalena Baerbock, a făcut un număr similar de plângeri. Și nu sunt singurii!

Amenzi? Da, 600 de euro pentru un emoji. 350 de euro pentru un comentariu pe Facebook. Dar, cum ajung liderii marxiști ai Germaniei să afle de cîte un emoji sau de câte o memă postată online pe vreun site de socializare? Stasi 2.0 ar fi un bun răspuns!

Codul Penal s-a modificat în Germania în luna aprilie 2021. Astfel, contrazicând legislația europeană de care mulți ziariști s-au prevalat în procesele cu politicienii despre care au scris, prevede că politicienii pot fi chiar insultați sau calomniați, fiind persoane publice care ar trebui să fie supuse criticii.

Mai mult, al doilea paragraf al articolului 10 din jurisprudența CEDO, susține că libertatea de exprimare nu se aplică numai informațiilor sau ideilor primite în mod favorabil sau considerate ca inofensive, ci și celor care lovesc, șochează sau neliniștesc o persoană sau o parte a populației, în baza pluralismului, toleranței și spiritului de deschidere fără de care o societate democratică nu poate exista”.

Noua prevedere legală germană consideră însă că insultarea unui politician trebuie să fie mai sever pedepsită și poate fi urmărită penal dacă politicianul în chestiune nu se opune.

Drept urmare, au apărut profitorii! Compania So Done, bunăoară, care asigură o punte de legătură între politicieni, presa clientelară, instituțiile de stat și diversele „cămăși brune” de tip Antifa (ONG-uri interesate). Așa s-a format o adevărată mafie a urmăririlor penale privind „discursul urii”. So Done are o firmă de avocatură integrată și încurajează delațiunea.

Dar, So Done mai are o armă secretă: inteligența artificială ce scanează postările după nume și cuvinte cheie. Așa încât, firma produce în jur de o mie de plângeri penale pe lună!

Odată documentarea terminată, So Done înaintează dosarele către Poliție și Procuratură. Aceste instituții au sarcina de a identifica utilizatorii anonimi și de a porni procesele penale. Până în clipa de față, doar această firmă stă la baza a peste 8.000 de dosare penale trimise instanțelor.

Nu-i vorbă, merită! So Done câștigă sume absolut nebunești din această afacere plătită de contribuabili prin taxe, câștigând din cheltuielile de judecată!

So Done este elogiată de presa mainstream din Germania, și asta, probabil că nu vine ca o surpriză! La fel și Hate Aid, care se clasează ca a doua organizație care militează pentru cenzurarea oricărei libertăți de expresie în Germania. Ei depun anual sute de plângeri penale.

Cadrul legal

În Germania, libertatea de exprimare este consacrată în articolul 5 din Legea fundamentală (Grundgesetz), dar este supusă anumitor restricții. Sistemul juridic german are legi care interzic discursurile care incită la ură, defăimare, insulte și negarea Holocaustului, printre altele.

O lege nouă, din 2017, proeminentă acum, este Network Enforcement Act (NetzDG), care impune platformelor de social media să elimine rapid discursurile instigatoare la ură, știrile false și conținutul ilegal sau să se confrunte cu amenzi mari. Această lege a stârnit dezbateri cu privire la echilibrul dintre libertatea de exprimare și protecția împotriva așa-zisului discurs instigator la ură.

În ceea ce privește plângerile împotriva discursului instigator la ură, incidente raportate, în 2020, au fost doar 5.840. Acest număr reflectă incidentele raportate forțelor de ordine.

Legea cunoscută ca NetzDG (Netzwerkdurchsetzungsgesetz) se aplică rețelelor de social media cu peste 2 milioane de utilizatori înregistrați în Germania. Aceasta include platforme majore precum Facebook, Twitter, YouTube și altele.

Platformele trebuie să elimine conținutul „evident ilegal” în termen de 24 de ore de la primirea unei reclamații. Pentru conținutul care nu este în mod clar ilegal, dar care ar putea fi, platformele au până la 7 zile pentru a decide eliminarea după depunerea unei reclamații. Merită remarcat aici cât de subiectiv este totul!

Companiile, apoi, trebuie să publice rapoarte semestriale care detaliază numărul de reclamații primite, modul în care au fost procesate și acțiunile întreprinse. Acestea includ statistici privind eliminarea conținutului și suspendarea conturilor de utilizator.

Sancțiunile pentru rețelele sociale pot fi amenzi de până la 50 de milioane de euro pentru nerespectarea sistematică a legii, în special dacă nu respectă în mod constant termenele limită pentru eliminarea conținutului sau nu raportează în mod adecvat.

În Marea Britanie, pedepsele pentru utilizatori pot include închisoare (până la 7 ani pentru cele mai grave infracțiuni conform Legii pentru ordinea publică) și amenzi. Există, de asemenea, un sistem de infracțiuni agravate pentru infracțiunile motivate de ură.

În Franța, pedepse similare cu Marea Britanie, cu amenzi și posibile pedepse cu închisoarea, dar cu un accent diferit asupra cadrului legal.

Elon Musk spune că Germania este țara care a făcut cele mai multe solicitări către 𝕏 pentru informațiile personale ale utilizatorilor pentru a urmări penal persoanele care își exercită dreptul la libertatea de exprimare. 𝕏 a respins aceste cereri, considerându-le nelegitime.

După cum a spus Elon Musk: „Trebuie să redăm libertatea poporului german. Lăsați-i să aibă libertatea de exprimare… și mai puțină opresiune guvernamentală.”