Declarația de independență a SUA, document politic valabil de 240 de ani

Documentul prin care 13 colonii și-au clamat independența față de Regatul Unit al Marii Britanii, cunoscut sub numele Declarația de Independență, a fost ratificat de Congresul Continental la 4 iulie 1776.

56 au fost semnatarii acestui document care a ajuns actul de naștere al Statelor Unite ale Americii. Este  de remarcat că toți semnatarii erau oameni educați și avuți (printre ei se găseau 24 de juriști și avocați, 11 erau comercianți, iar 9 erau fermieri și deținători de plantații), absolut toți fiind cetățeni britanici. Când au afirmat solemn că „jurau cu viața, averea și onoarea lor”,  erau pe deplin conștienți că riscau arestarea, confiscarea totală a averii și executarea prin spânzurătoare pentru acele acte considerate de coroana britanică drept acte de trădare.

Pentru a înțelege de ce acest document este atât de important pentru istorie, pentru a înțelege exact felul în care acest act a trasat principiile guvernărilor democratice ulterioare, vă invităm să citiți textul Declarației de independență:

Când, în cursul evenimentelor umane, devine necesar pentru un popor să dizolve legăturile politice care l-au ataşat de un altul şi să- şi asume între puterile Pământului o poziţie independentă şi egală, la care legile naturii şi ale Creatorului naturii îi dau dreptul, respectul datorat opiniei umanităţii îl obligă să declare cauzele care îl determină să se apere.

Considerăm ca evidente prin ele însele adevărurile următoare: toţi oamenii sunt creaţi egali; ei sunt înzestraţi de Creator cu anumite drepturi inalienabile; printre aceste drepturi se află viaţa, libertatea şi căutarea fericirii. Guvernele sunt stabilite printre oameni pentru a garanta aceste drepturi, iar justa lor putere emană din consimţământul guvernaţilor.

De fiecare dată când o formă de guvernământ devine distrugătoare pentru acest scop, poporul are dreptul să o schimbe sau să o abolească şi să instituie un nou guvern, bazându-1 pe principiile şi organizându-1 în forma care îi vor părea cele mai potrivite pentru a-i conferi siguranţa şi fericirea. Prudenţa învaţă, într-adevăr, că guvernele stabilite de mult timp nu trebuie să fie schimbate din motive neînsemnate şi trecătoare şi experienţa tuturor timpurilor a arătat, într-adevăr, că oamenii sunt mai dispuşi să tolereze rele suportabile decât să-şi facă dreptate ei înşişi abolind formele cu care sunt obişnuiţi.

Dar când o suită lungă de abuzuri şi deposedare neautorizată şi ilegală de drepturi, tinzând invariabil la acelaşi scop, dovedeşte intenţia de a-i supune despotismului absolut, este dreptul lor, este îndatorirea lor să respingă un astfel de guvern şi să asigure noi garanţii securităţii viitoare.

Astfel a fost suferinţa răbdătoare a acestor Colonii şi aceasta este astăzi necesitatea care le forţează să schimbe vechile sisteme de guvernământ.

Istoria actualului rege al Marii Britanii este istoria unor serii de nedreptăţi şi de deposedare repetată, neautorizată şi ilegală de drepturi care aveau toate drept scop direct stabilirea unei tiranii absolute asupra acestor State. Pentru a o dovedi, să supunem faptele lumii imparţiale. El a refuzat să-şi dea consimţământul asupra legilor cele mai salutare şi mai necesare binelui public. El a interzis guvernatorilor săi să fie de acord cu legi de o importanţă imediată şi urgentă, dacă punerea lor în vigoare nu este suspendată până la obţinerea consimţământului regal şi a neglijat total să dea atenţie legilor astfel suspendate. El a refuzat să se adopte alte legi pentru organizarea unor districte mari, dacă locuitorii acestor districte nu abandonează dreptul de a fi reprezentaţi în Corpul legislativ, considerate drept inestimabil pentru locuitorii lor şi înspăimântător numai pentru tirani. El a convocat adunări legislative în locuri neobişnuite, incomode şi îndepărtate de locurile de păstrare a registrelor publice, cu unicul scop de a obţine de la ele, datorită oboselii, adeziunea lor la măsurile sale. în mai multe rânduri, el a dizolvat Camere ale Reprezentanţilor pentru că se opuneau cu fermitate bărbătească încălcării drepturilor poporului.

După aceste dizolvări, el a refuzat mult timp să aleagă alte Camere ale Reprezentanţilor, în timp ce puterea legislativă neputând fi distrusă este astfel restituită poporului întreg pentru a fi exercitată de el; statul rămâne, în acest timp, expus tuturor primejdiilor, invaziilor din afară şi convulsiilor din interior. El a căutat să împiedice creşterea populaţiei acestor state.

De aceea el a împiedicat aplicarea legilor pentru naturalizarea străinilor, el a refuzat să se adopte altele pentru a încuraja migrarea lor în aceste ţinuturi şi a mărit condiţiile pentru noile dobândiri de terenuri. El a îngăduit obstrucţionarea administrării justiţiei, refuzând să- şi dea acordul pentru unele legi privind stabilirea puterilor judecătoreşti. El i-a făcut pe judecători dependenţi numai de voinţa sa pe durata funcţiei lor pentru mărirea şi plata salariilor. El a creat o mulţime de funcţii şi a trimis o mulţime de noi funcţionari pentru a agasa poporul nostru şi pentru a-i devora substanţa. El a întreţinut printre noi, în timp de pace, armate permanente fără consimţământul Corpurilor noastre Legislative. El a avut ca scop să facă puterea militară independentă de autoritatea civilă şi chiar superioară ei.

El s-a coalizat cu alţii pentru a ne supune unei jurisdicţii străine Constituţiei noastre şi nerecunoscută de legile noastre, dându-şi acordul pentru acte de pretinsă legislaţie având ca obiect: să introducă printre noi corpuri mari de trupe armate; să le protejeze printr-o procedură iluzorie contra pedepselor pentru crimele pe care le vor fi comis asupra locuitorilor acestor state; să distrugă comerţul nostru cu toate ţările lumii; să ne impună taxe fără consimţământul nostru; să ne priveze în mai multe cazuri să beneficiem de procedură cu juraţi; să fim transportaţi dincolo de mare 35 pentru a fi judecaţi pentru pretinse delicte; să abolească într-o provincie vecină sistemul liberal al legilor engleze şi să stabilească o guvernare arbitrară şi să-i extindă limitele, astfel încât să facă imediat din această provincie un exemplu şi un instrument propriu introducerii aceluiaşi guvern absolut în aceste Colonii; să retragă Cartele drepturilor noastre, anulând legile noastre cele mai preţioase şi modificând în esenţa lor formele noastre de guvernământ; să suspende propriile noastre Corpuri Legislative şi să se declare el însuşi învestit cu puterea de a face pentru noi legi în toate cazurile.

El a abandonat guvernarea ţării noastre, declarându-ne în afara protecţiei sale şi pornind război contra noastră. Ne-a jefuit mările, ne-a pustiit coastele, ne-a ars oraşele şi i-a masacrat pe concetăţenii noştri. Chiar în acest moment, el transportă mari armate de mercenari străini pentru a înfăptui opera morţii, dezolării şi tiraniei care a fost începută cu cazuri de cruzime şi perfidie cărora cu greu le-am găsit exemple în secolele cele mai barbare şi care sunt cu totul nedemne pentru conducătorul unei naţiuni civilizate. I-a obligat pe concetăţenii noştri luaţi prizonieri pe mări să poarte armele împotriva ţării lor, să devină călăii fraţilor şi prietenilor lor, sau să fie propriii lor călăi. EI a aţâţat printre noi insurecţia internă şi a căutat să-i atragă asupra locuitorilor frontierelor noastre pe indieni, aceşti sălbatici fără milă, a căror manieră bine cunoscută de a se război este de a masacra totul, fără deosebire de vârstă, sex sau condiţie. Pe tot parcursul acestor oprimări, noi am făcut petiţii în termenii cei mai umili; plângerile noastre repetate nu au primit drept răspuns decât nedreptăţi repetate. Un prinţ al cărui caracter este astfel marcat de acţiuni care definesc un tiran este nepotrivit să guverneze un popor liber. Nici noi nu am dovedit lipsă de consideraţie faţă de fraţii noştri englezi. Noi i-am avertizat, din când în când, asupra tentativelor 36 făcute de Corpurile lor Legislative pentru a extinde asupra noastră o jurisdicţie nedreaptă. Noi le-am amintit împrejurările emigrării noastre şi ale stabilirii noastre în aceste ţinuturi. Noi am făcut apel la justiţia şi la mărinimia lor naturală şi i-am conjurat, în numele legăturilor unei origini comune, să dezaprobe deposedări neautorizate şi ilegale de drepturi care ar întrerupe inevitabil legătura şi bunele noastre raporturi. Şi ei au fost surzi la vocea raţiunii şi la consangvinitate. Noi trebuie deci să ne supunem necesităţii care dictează separarea noastră şi să-i privim ca şi pe restul umanităţii, ca pe nişte duşmani în războaie şi prieteni în timp de pace.

Prin urmare, noi, reprezentanţii Statelor Unite ale Americii, întruniţi în Congresul General, luându-1 ca martor pe Judecătorul suprem al universului pentru dreptatea intenţiilor noastre, publicăm şi declarăm solemn în numele şi prin autoritatea bunului popor al acestor Colonii, că aceste Colonii unite sunt şi au dreptul de a fi state libere şi independente; că ele sunt eliberate de orice supunere faţă de Coroana Marii Britanii; şi că orice legătură politică între ele şi statul Marea Britanie este şi trebuie să fie dizolvată în întregime, şi că, la fel ca statele libere şi independente, au deplina autoritate de a declara război, de a încheia pace, de a contracta alianţe, de a reglementa comerţul şi de a face orice alte acte şi lucruri pe care statele independente au dreptul să le facă.

Şi în sprijinul acestei Declaraţii, cu o puternică încredere în Protecţia Providenţei Divine, ne punem în joc vieţile, averile şi bunul nostru cel mai sacru, onoarea.