„Dejecția de mahala” revărsată la UNTOLD, criticată pe internet

Mult-promovatul UNTOLD este în aceste zile subiectul unui scandal din cauza unei melodii (cu siguranță nu e singura) ale cărei versuri sunt de o vulgaritate înspăimântătoare, cu mesaje mai mult decât dubioase. Iar tinerii adunați la Cluj să fie parte la acest eveniment „cultural” de amploare par a fi hipnotizați (să fie doar versurile de vină?) de ceea ce cântă artistul Gheboasă pe scenă, ceea ce e la fel de dezgustător

• Oligarhul înșelat
• Lumea are primul ei trilionar
• USR nu susține guvernul Tomac
• Kaja Kallas’s false apartheid remarks add fuel to antisemitism fire in Europe-top european Rabbi
• Kaja Kallas generează un nou scandal. Un cunoscut rabin o acuză pe șefa diplomației europene că declarațiile sale false alimentează flăcările antisemitismului

Analistul Sorin Ioniță a făcut o analiză a „dejecției de mahala” întâmplată la UNTOLD.

„Foarte trist să observi cu ce grijă farmaceutică evită bienpensanții să zică ceva critic despre fenomenul trap-gheboasa, o revărsare a dejecției de mahala, imitație muzicală ieftină, sexism și auto-discriminare într-o comunitate și așa bătută de soartă. Ironic, wokism se pare că înseamnă în cazul ăsta să taci strategic sau să deturnezi discuția cu whatabout ca să nu se creadă că.. mă-nțelegi…

Ori să spui, da, dar are mare succes la public — ceea ce are, în sensul că mulți middle class kids aflați la distanță sigură de fenomen se hlizesc ca la vitrina cu exponate exotice, bucuroși ca orice copil că s-au spart canoanele și e voie să spui în public caca și pipi. Păi dacă nu-s bune canoanele alea anti-sexism, poate renunțăm de tot la ele, nu? Că și așa zic unii că s-a mers prea departe în România cu corectitudinea..

Pericolul mare e că ceea ce pentru majoritate este Fools’ Day, adică o zi pe an când nebunul e rege și defulăm măscări, pentru ăia micii din comunitate e model de rol și succes în viață, că prea multe altele nu li se oferă. Bref, un spectacol jenant de exhibare a unei societăți altfel foarte pudibonde și apasat-colectiviste, că n-o să începeți acuma vrăjeala că e vreo artă pe acolo, individualitate creatoare, o transcendere a ceva, revoltă legitimă elevată la nivel de… etc. E doar triumful conformismului comod cu măscări, să iasă banu’.

Iar progresiștii făcând cheerleading sau non-combat la regresisme grosolane, de frică să nu pară rasi*ti sau un-cool, de unde în alte ocazii suflă şi în iaurt contra normalizării violenţei simbolice, constituie o priveliște paradoxală și deprimantă”, a scris Ioniță pe Facebook.

Mesajul care nu scandalizează pe nimeni

Andreea Apostu, o comentatoare a postării lui Sorin Ioniță, vine și completează analiza acestuia, aducând în discuție o altă problemă. Andreea Apostu afirmă că este scandalos faptul că se promovează în versuri actul sexual cu un minor, mesaj care pare a nu scandaliza pe nimeni.

„Nu faptul că folosește cuvântul g*oază e grav, nicidecum. Ci faptul că are versuri despre acte sexuale cu un minor, care par să nu scandalizeze pe nimeni din bula de bienpensanți. Toți au rămas fixați pe g*oază și droguri, dar problema pare mai serioasă în altă parte, unde cântă despre fetele prea mici.

Într-o țară în care abia recent actul sexual cu un minor sub 16 ani a fost considerat, din punct de vedere legal, viol, și care e pe primul loc în UE ca număr de mame minore (mai mult de 4 din 10 mame minore sub 15 ani din UE sunt în România), mi se pare că melodii cu astfel de versuri nu-și au locul. Nici în țările fără probleme nu-și au locul. Da, știu, arta, arta, dar nu chiar așa. Melodia are 17 milioane de views pe Youtube. Cântărețul avea 20 de ani când a lansat melodia.

Îmi place de ea și mă jur pe toți sfinții

Da ea e prea mică, n-o lasă părinții

Mi-a zis mă bate tacsu, că-mi dă jos toți dinții

Haide mai aproape, haide Habibi

Hai cu mine fato, te rog nu mă răni

Hai cu mine fato, te rog nu mă minți

Nu te mai ascunde, hai nu te mai feri

Vino mai aproape, hai să facem copii

Îmi place de una și zic Jugni Ji

Ea mă vrea o noapte zice Jugni Ji

Când o pun pe spate face Jugni Ji

Îi place să mă provoace Jugni Ji

E nebună frate vrea să facem copii

Eu ii dau de toate îi dau până și banii

Mă ia cu vrăjeală că are fantezii

Când o prind în pat îi dau stilu’ Shaolin

Îmi place de ea și mă jur pe toți sfinții

Da’ ea e prea mică, n-o lasă părinții

Mi-a zis mă bate tacsu, că-mi dă jos toți dinții

Haide mai aproape, haide Habibi

De o seară am nevoie

Să îi dau mintea peste cap

Și de un pahar de vodka ca să pot să mă refac

Degeaba am eu milioane

Fără tine sunt sărac

Mi-a zis că mă bate fostu’

Asta e n-am ce să fac

Haide până sus să vezi camera

După te duc acasă într-un Carrera

Eu golan tu fată bună nanana

Da’ vezi să nu mă placă și ma-mama ta!”

Avem ce merităm!

Adrian Papahagi extinde analiza și arată că tot ceea ce s-a întâmplat la festivalul de la Cluj nu e un fenomen marginal, izolat. Din contră, tot ceea ce era considerat ca fiind subcultură, kitsch, au pătruns în întreaga societate, fiind promovate în detrimentul onorabilității, culturii și religiei.

„Avem ce merităm, după ce am permis ca jegul periferiilor să ocupe centrul civilizației. Ce înainte era tolerat, acum e celebrat. Ce se consuma în zone promiscue și nefrecventabile, acum se lăbărțează în piața centrală.

Vulgaritatea, exhibiționismul, prostia, incultura, violența, criminalitatea sunt glorificate, mai ales dacă se pliază pe “rasele” și “genurile” care trebuie promovate. Subcultura și anticultura, haosul, ura de civilizație, resentimentul ocupă centrul, iar onorabilitatea, cultura, religia (toate cele înalte, frumoase, nobile și normative în civilizație) sunt împinse înspre margini și înfierate ca rasiste, sexiste, homofobe, reacționare, creștinopate, ultraconservatoare, suprematiste albe, intolerante, colonialiste etc.

Din lașitate și oportunism, dar și din imbecilitate, cei care erau chemați să apere cultura înaltă, în special în universități, în media și în politică, au evacuat centrul și au permis vulgarității, scandalului și ideologiei să ia locul decenței, discernământului și rațiunii. Ideologii urii de sine, demolatorii rațiunii, apostolii marginalității și perversității au primit ministere și catedre, tribune mediatice și onoruri.

Din nefericire, de exasperarea pe care o produc toate acestea vor beneficia autoritariștii și putiniștii.

Decența și discernământul, prinse la mijloc între două excese, sunt prea discrete pentru a mai fi luate în seamă.”, a scris Adrian Papahagi.

De asemenea, el afirmă că subcultura trebuie marginalizată, la fel ca prostituția și criminalitatea.

„Problema nu e existența vulgarității, obscenității, pornografiei sau a prostului gust. Problema e că li se cedează centrul, că le sunt puse la dispoziție școala, piața centrală, filarmonica, muzeul – centrul rezervat odinioară celor onorabile, frumoase și bune.

Subcultura va exista mereu, la fel ca publicul ei. Ea e firească. Nu îmi doresc cenzura, ci marginalizarea subculturii. Ea trebuie disprețuită în discursul public (chiar și ipocrit), și ținută în margine, alături de prostituție, criminalitate etc.”