Democraţia românească

Nu doar că liberatatea oamenilor a scăzut foarte mult, începând din anul 2000, dar şi opinia publică la adresa democraţiei s-a deteriorat accentuat. În acest context, Q Magazine a decis să ia pulsul democraţiei româneşti de la parlamentarii care ar trebui să se ocupe chiar de bunul mers al acesteia.

Nu mică ne-a fost mirarea să aflăm că, după 20 de ani de când tot aşteptăm să vorbim, într-o zi, despre democraţie în România, aflăm că ne mai rămâne de aşteptat „Dumnezeu ştie cât” până ne vom vedea visul împlinit. Sau, mai bine spus, până vom vedea împlinite speranţele celor care şi-au dat, bucuroşi, viaţa la schimb în 1989.

O singură voce

Ceea ce ar trebui să însemne vocea poporului nu este decât cea mai populară dintre voci. Ne-o spun deschis parlamentarii care nu se feresc să recunoască faptul că poporul nu are nimic de spus în această reprezentaţie, ci că singura voce care se aude este, de fapt, a celui care are curajul să vorbească cel mai tare şi să îi reducă la tăcere pe cei din jur.

Şi problema nu este doar una cu specific românesc. Politolog de origine germană, Elisabeth Noelle-Neumann scria în anul 1984 o carte reprezentativă pentru Europa de Est care se pregătea să dea nas în nas cu democraţia. Spirala tăcerii este o teorie modernă a opiniei publice care demonstrează că oamenii preferă să se alăture majorităţii, chiar dacă asta înseamnă să agreeze un punct de vedere cu care, în mod normal, nu ar fi de acord, din teama de izolare.

În anii ’70, context caracterizat de o nouă politică a Estului, a apărut o dinamică aparte în ceea ce priveşte comportamentul alegătorului. Cineva care era convins că ceea ce gândeşte este în asentimentul tuturor îşi exprima opinia cu voce tare şi avea foarte multă încredere în sine, pe când cel care nu era de acord cu noua politică se retrăgea din spaţiul public şi renunţa să mai vorbească. Astfel, ca într-un vârtej, unii au acaparat viaţa publică, iar alţii au dispărut amuţind. Iar ceea ce îi va face pe cei din urmă să treacă în tabăra popularilor este teama de izolare specifică naturii umane, principalul factor care contribuie la crearea spiralei tăcerii.

După aproape 30 de ani de când Noelle-Neumann elabora această teorie, vedem că lucrurile nu par să se fi schimbat foarte mult. De altfel cei mai mulţi dintre parlamentari au scos în evidenţă această realitate: nu este stimulat, în mod real, accesul cetăţeanului la dialogul democratic.

Aurel Vainer, deputat în grupul parlamentar al minorităţilor, consideră că problema democraţiei noastre este „că ne lipseşte dorinţa implicării poporului”

„Dintr-un punct de vedere e pe un trend pozitiv. Nu uitaţi că ducem o viaţă parlamentară care este într-o normalitate. Pe plan guvernamental se publică deciziile importante. Sigur, nu funcţionează, după câte ştiu eu, cum trebuie dialogul social, adică să ai convingerea că o lege când ajunge să fie adoptată a trecut prin toate posibilităţile de dezbatere. E un lucru care ar trebui mult mai dezvoltat la noi. De pildă, chiar în problema Constituţiei, termenul în care se discută acum uneori este prea alert şi atunci dezbaterile sunt cum sunt. Dar nu numai atât, ar trebui să se creeze un climat de dezbatere. De pildă Comisia constituţională ar trebui să anunţe: «Oameni buni puteţi transmite mesaje opinii», nu să dea o dată că s-a constituit un site, găsiţi pe site şi la revedere”, a declarat Aurel Vainer pentru Q Magazine.

Deputatul a accentuat că în condiţiile în care există o majoritate parlamentară foarte puternică şansele Opoziţiei de a corecta unele iniţiative ale Puterii sunt diminuate semnificativ. Acesta a dat exemplul alegerii reprezentantului Camerei Deputaţilor la CCR, Valer Dorneanu, despre care s-au oferit foarte puţine informaţii şi a cărui candidatură nu s-a dezbătut deloc în plen.

„Sigur că în condiţiile în care există o majoritate parlamentară atât de puternică, şansele de a dezbate cu succes şi eventual de a corecta unele opţiuni ale Puterii sunt mai mici. Sunt ţări unde viaţa parlamentară este alcătuită dintr-un număr de partide mai mari şi mai mici. Nu totdeauna modelul american este cel mai bun. Dar şi acolo dacă există bipartititsmul acesta evident sau în Anglia, eventual, sunt reguli foarte clare în care se desfăşoară aceast bipartitism. Cred că suntem totuşi pe un drum bun, democraţia există, România este totuşi un stat pluralist, însă accesul la dialogul democratic ar trebui stimulat în mod real. Nu demult, am ales reprezentantul Camerei Deputaţilor la CCR, domnul Valer Dorneanu. Era să treacă fără un cuvânt spus despre omul respectiv pe care îl votăm. Sigur că maşina de vot îi asigura 70%, dar e important să vedem cine ne reprezintă pe noi, deputaţii, sau cui am dat mandatul. O prezenţă la o şedinţă din Parlament trebuie să aibă o animaţie şi animaţia înseamnă dialogul şi intervenţia şi comentariul, dar ca să-l faci faptic trebuie să creezi climatul”, a mai spus Aurel Vainer.

Întrebat când crede că vom vorbi despre o democraţie autentică în România, deputatul a răspuns: „Dumnezeu ştie. Aderarea noastră la UE în mod firesc trebuia să ne ducă la mai multă democraţie, dar asta nu înseamnă că perfecţiunea există. După mine cea mai importantă formă de a conduce o ţară este aceea democratică, iar stilul democratic trebuie introdus de jos în sus şi de sus în jos”, a încheiat acesta.

Valer Marian, senator PSD, a explicat pentru Q Magazine că, în mod paradoxal, după destructurarea, în perioada 1989-1991, a sistemului comunist totalitar european, am asistat la un început de deteriorare a democraţiei de tip occidental, în sensul diminuării tot mai accentuate a încrederii cetăţenilor în politicieni și în instituţiile reprezentative: partide politice, guverne, parlamente ș.a. Primul deceniu al mileniului III a adus o deteriorare a democraţiei și în pantheonul declarat și recunoscut al acesteia în ultimele două secole, Statele Unite ale Americii.  Invocând drept cauză sau folosind ca pretext atentatele teroriste din 2001 și în contextul   supralicitării cunoscutei teorii a lui Samuel Huntington privind ciocnirea civilizaţiilor, respectiv al acutizării și permanentizării conflictelor dintre lumea creștină, care coincide în mare parte cu statele democrate, și lumea musulmană, cu multe regimuri autoritariste, corupte și arhaice, în SUA au fost adoptate cunoscutele legi Patriot Act care au generat o îngrădire a drepturilor și libertăţilor fundamentale ale cetăţeanilor și implicit au afectat principiile esenţiale ale democraţiei lansate de părinţii fondatori ai Americii.

Privind deteriorarea democraţiei româneşti, senatorul îl atacă direct pe Traian Băsescu susţinând că a împrumutat „tiparele de dincolo de ocean” şi a încercat să impună un regim autoritar.

„Consider că  starea democraţiei din România s-a înrăutăţit în timpul mandatelor președintelui Traian Băsescu, care, după tiparele de dincolo de Ocean, a încercat să-și asume rolul de președinte-jucător și să impună un regim mai autoritar, bazat pe instituţii ale statului cu rol represiv: serviciile secrete, parchetul, cu vârf de lance DNA, și instanţele judecătorești. Ca atare, nu putem vorbi de o democraţie în adevăratul înţeles al cuvântului, care să fi fost în consonanţă cu principiile consacrate ale democraţiei de tip occidental”, a spus Valer Marian pentru Q Magazine.

Soluţia, la situaţia în care ne aflăm, ar fi din punctul său de vedere creşterea rolului și presiunii cetăţenilor în actul de guvernare prin referendumuri, acţiuni protestatare și alte forme de acţiune și de control civic. „Cred că a venit vremea să proiectăm și apoi să implementăm și în România un nou model societal, care să îmbine ceea ce a fost pozitiv și în regimurile capitaliste și în regimurile socialiste, în concordie cu morala și credinţa creștină”, a mai spus Valer Marian.

Şi deputatul PPDD, Tudor Ciuhodaru, pune accentul tot pe civism şi pe faptul că nu ne sunt respectate drepturile cetăţeneşti.

„Am fost în aceste zile la Bârlad și am văzut cum un protest pașnic împotriva gazelor de șist a fost blocat de administraţia locală, am văzut cum se folosesc metodele economice atunci când este nevoie să faci un adversar politic să tacă. Am văzut și cum sunt daţi afară directori de spitale, profesioniști din sistem, doar pentru că au curajul să spună că ceva nu funcţionează acolo. Eu am mari rezerve că acesta este un exerciţiu democratic”, a declarat Ciuhodaru pentru Q Magazine.

Mass-media, un fel de Big Brother al democraţiei româneşti

Unii parlamentari consideră că mass-media sunt piaza rea a democraţiei autohtone. Deputatul Dinu C. Giurescu nu s-a ferit să ne spună deschis că cea mai mare „carenţă sistemului democratic actual este puterea de influenţare a mass-media și faptul că cetăţeanul nu se gândește critic. Noi suntem o naţiune emoţională, reacţionăm pe moment, imediat vrem să spunem”. Academicianul a completat apoi cu eleganţa-i caracteristică: „Democraţia este pe măsura oamenilor care o practică. Poate fi de toate felurile, de la una care să exprime cât mai adecvat părerile cetăţenilor până la una care să fie bine dirijată sau manipulată. E adevărat că în momentul de faţă democraţia este foarte puternic influenţată de media, de televiziuni mai ales, pentru că televiziunea are darul să se bage în sufletul tău, să-ţi transmită niște mesaje de care tu nu îţi dai seama și pe urmă tu reacţionezi pe măsură”.

Dictat de la Înalta Poartă…

Alţi parlamentari, precum Ludovic Orban, preferă să dea vina pe actuala guvernare care, în opinia lui, confiscă puterea Legislativului şi a Justiţiei, aşa cum se întâmplă în cazul Executivelor europene.

„Are caracteristica ţărilor din Uniunea Europeană (n.r. – democraţia), avem mai degrabă un Executiv foarte puternic care de cele mai multe ori preia din puterea legislativă și influenţează și puterea judecătorească. Drepturile și libertăţile individuale sunt în general respectate, dar în cazul în care nu sunt respectate îi este foarte greu unui cetăţean să forţeze, să determine o autoritate pentru a i se respecta un drept consfinţit de Constituţie sau de lege. Trebuie să își caute dreptatea în Justiţie și de cele mai multe ori în Justiţie încă există un dezechilibru între puterea autorităţii și cetăţean. De altfel cred că suntem singura ţară în care procurorul care este reprezentantul statului stă pe un piedestal mai înalt decât stă avocatul și cetăţeanul care se duce în faţa instanţei”, a declarat Ludovic Orban pentru Q Magazine.

Pe 22 decembrie 1989, Mircea Dinescu rostea din studioul 4 al Televiziunii Române celebrul „Am învins!”. Pe 15 aprilie 2013, încă ne mai întrebăm pe cine.