Demonul parvenirii

Cazul lui Laurenţiu Baranga este simptomatic pentru cât de răspândită este plaga arivismului.

• Blocul Național Sindical solicită retragerea imediată a proiectului legii salarizării
• Institutul Național al Magistraturii: Tot mai puțini tineri își mai doresc să devină judecători și procurori
• Noua practică bruxelleză: lobby mascat pe lângă oficialii europeni prin intermediul presei
• Polița privată de sănătate sau drumul către occidentalizarea sistemului public de sănătate
• Fostul ministru Darius Vâlcov a fost eliberat condiționat

CA EL MAI SUNT MII

Nu avem de-a face cu un incident minor, ci cu o stare endemică: a trăi pentru a urca în funcţii este o meteahnă de ordin etic, a cărei răspândire doar naivii nu o văd.

Dacă un ipochimen ca Laurenţiu Baranga a putut răzbi în ierarhie, este pentru că în jurul lui a existat o rețea anume, urzită, spre a-i înlesni ascensiunea.

Luat în sine, Baranga e o lepădătură minoră, care îşi merită negreşit soarta, în schimb tagma pe spezele căreia parvenitul acesta şi-a iţit capul reprezintă o problemă spinoasă. Se adevereşte din nou regula că, dacă nu faci parte dintr-o oficină anume, şansa de a-ţi ocupa locul pe care îl meriţi e minimă. Meritocraţia e o normă pe cât de selectă, pe atât de lipsită de acoperire în realitate.

Dacă Baranga şi-ar fi ocupat locul pe care îl merita, nimeni nu ar fi auzit de el. Numai că insul nu a fost singur, iar proptelele de care a avut parte au venit din mai multe părţi: dinspre firma de măsluit diplome de bacalaureat, dinspre cadrele universitare care l-au sprijinit să termine o facultate mediocră, dinspre loja masonică din care face parte, şi, în fine, dinspre serviciile secrete, cărora nu le poţi imputa că nu au știut de saltul ierarhic al ipochimenului.

Saltul lui a fost atât de spectaculos, încât singura explicație stă în sprijinul de care s-a bucurat.

Când un nimeni ajunge peste noapte în fruntea ORNISS-ului (Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat), e limpede că nu valoarea lui intrinsecă l-a propulsat în funcție.

A căuta acum vinovății colective e de prisos, dar cert este că Baranga nu s-a ivit din neant, grație talentului singular cu care a știut să se cațere pe scara socială. El e precum ghiocelul care își scoate capul dintr-un rizom întins, din a cărui matcă vor mai ieși multe alte mlădițe. Ca el mai sunt mii de cazuri în România, iar pericolul parvenirii cu orice preț nu stă în stofa precară a câtorva indivizi stricați, ci în pepiniera în care și-au clocit ambițiile.

Remediul acestei plăgi endemice nu e juridic, ci moral, numai că aici șubrezenia noastră e cronică.

A deplânge situația e inutil, a căuta s-o îndrepți e utopic, tot ce poți face e să-i constați gravitatea. Restul e trăncăneală de lup moralist. 

Ce e dramatic nu e atât existenţa acestor inşi cărora demonul parvenirii nu le dă pace, cât etosul colectiv care le îngăduie apariţia.