Dilema USL: Separat sau împreună?

Acţionând pe două paliere, maximizarea propriilor  şanse şi minimizarea şanselor unei Opoziţii unite, PD-L are toate şansele să facă un scor bun anul viitor, chiar dacă sondajele de opinie nu o arată deocamdată.

PNL pare incapabil să combată acuzaţiile de pierdere a identităţii „de dreapta” şi de alunecare spre stânga odată cu alierea cu PSD. În mod similar, PSD pare incapabil să-şi demonstreze identitatea de partid social-democrat complet diferit de FSN-ul începuturilor post-revoluţionare. Ambele partide suferă profund de o lipsă de strategie de comunicare, lăsând mesajele politice să curgă doar ca reacţie la acuzaţiile PD-L care vin pe bandă rulantă. Procedând astfel, PD-L aplică o strategie înţeleaptă de sufocare, de inundare a adversarului cu teme de dezbatere inutile, publicului venindu-i greu să mai deceleze între mesajele reale şi cele false.

Mai mult decât atât, folosind personaje politice de categoria a doua sau a treia, oameni fără prea mari responsabilităţi în coordonarea politicilor partidului, PD-L atrage partidele din USL şi într-un abil joc al metalimbajului, al discursului gregar şi licenţios. Iar principalii comunicatori ai celor trei partide (PSD, PNL şi PC) nu au cum să facă faţă în mod real tirului de acuzaţii şi false ţinte pe care îl aruncă PD-L în încercarea de a discredita orice formă de opoziţie.

Într-o emisiune de la Antena 3 de marţi (16 august), pe bună dreptate Bogdan Chirieac se întreba: „S-a întors USL din vacanţă”? Căci, paradoxal, dar singurii comunicatori ai USL au rămas Mihai Gâdea şi Răzvan Dumitrescu. Şi, oricât de partizani sau nu ar fi cei doi prezentatori TV, ei nu pot suplini absenţa plutonului de comunicatori politici ai USL, nu pot inventa mesaje în locul USL şi nu îşi pot asuma programe de guvernare sau idei politice în locul liderilor PSD, PNL şi PC.

În timp ce PD-L schimbă mereu liniile de atac, ca în handbal, aglomerând periodic ecranele televizoarelor cu noi şi noi personaje anonime, dar care au rolul de a ţine mereu în priză Opoziţia, USL rămâne mereu ancorată în aceeaşi linie de comunicatori: Victor Ponta şi Crin Antonescu. Oricât de susţinuţi vor fi aceştia din umbră, oricât de buni strategi ar fi, vor ajunge în final să obosească în lipsa altor variante. Atunci va fi momentul în care PD-L va „scoate” la iveală „artileria grea”: Radu Berceanu, Adriean Videanu, Vasile Blaga, Gheorghe Flutur, Sulfina Barbu. Căci este doar o impresie că vechii lideri ai partidului au fost traşi pe o linie moartă, aceştia au fost doar retraşi strategic pentru a li se prezerva imaginea, pentru a nu intra în lupte sterile şi inutile. Doar îşi fac încălzirea şi aşteaptă momentul favorabil pentru a intra în luptă, cu imaginea nepătată şi cu un mesaj neerodat.

Divide et impera

Ce încearcă PD-L încă de la începutul anului 2011 este să spargă cumva unitatea fragilă dintre cele două partide (trei, dacă am pune la socoteală şi PC-ul lui Dan Voiculescu). O strategie deloc lipsită de sens şi deloc imorală. În definitiv, oricine ar pleca la orice fel de luptă ar prefera să lupte separat cu inamicii şi nu cu un conglomerat coerent.

Calculul matematic arată că există posibilitatea ca PNL  şi PSD să obţină separat mai multe voturi decât în cadrul alianţei. Ludovic Orban pare să fie partizanul unei asemenea variante: „PNL şi PSD ar scoate un scor mai bun dacă ar merge pe liste proprii, mai ales că acest lucru este demonstrat şi de sondajele judeţene, din care rezultă că suma opţiunilor pentru cele două partide este mai mare decât opţiunile pentru USL” (România Liberă).

Diferenţa în plus ar fi, în mod evident, alcătuită de cei care nu văd cu ochi buni pactul dintre cele două partide, unul de dreapta şi unul de stânga. Marea dilemă este însă reprezentată de cele două posibilităţi pe care le au acum în faţă cele două partide: un număr mai mic de voturi, dar posibilitatea evidentă de a accede la guvernare sau un număr mai mare de mandate de parlamentari, dar fără o posibilitate reală de negociere cu Traian Băsescu. Ambele curente sunt puternice şi ambele au propriile argumente.

Paradoxal, dar lui Traian Băsescu şi democrat-liberalilor le-ar conveni mai mult situaţia în care cele două partide ar merge separat în alegeri, în ciuda faptului că, astfel, aceştia ar câştiga mai multe mandate (fie la alegerile locale, fie la alegerile parlamentare). Chiar dacă acest lucru ar însemna pierderea câtorva mandate din partea PD-L, actualilor guvernanţi le-ar fi mult mai uşor să negocieze separat cu oricare dintre cele două partide dornice să ajungă la guvernare decât cu un singur conglomerat politic care ar putea guverna singur, fără PD-L.

Iar tactica din ultima perioadă către un asemenea scenariu duce. Prin influenţa liderilor PD-L locali care au exacerbat disensiunile dintre liderii locali ai PSD şi PNL, dar au folosit eficient şi practica „poliţistului bun şi a celui rău” (fie alocări bugetare pentru primari, fie aluziile la dosarele penale) în teritoriu deja s-au creat anumite insule de „nelinişte”. Iar acestea pot coagula în jurul lor anumite curente centrifuge: Hunedoara, Bacău, Ilfov sunt doar câteva exemple unde tactica PD-L a dat deja roade şi împăcarea dintre PSD şi PNL pare să fie foarte departe. PD-L ştie foarte bine că doar la nivel central lucrurile sunt clar stabilite şi că în judeţe situaţia este mult mai dramatică decât ar vrea să recunoască Victor Ponta sau Crin Antonescu.

În plus, la nivel central, aruncarea „pe piaţă” a diverselor variante toxice (cum ar fi inclusiv varianta Dinu Patriciu) face ca în USL să persiste o anumită atmosferă de neîncredere. Nu este exclus ca fiecare dintre cei doi lideri majori ai USL să-şi pregătească şi un „exit strategy”, o variantă minimală de accedere la putere,
printr-un anumit „pact cu diavolul”. Este exact ceea ce aşteaptă şi PD-L: ca amiciţia conjuncturală dintre cei doi tineri lideri să ajungă la un punct de cotitură în care convieţuirea să fie imposibilă, iar separarea să parafeze încă un mandat de patru ani la guvernare pentru PD-L. Fie împreună cu PSD, fie împreună cu PNL, pentru democrat-liberali nici nu va conta atâta timp cât până în 2014 tot Traian Băsescu va conduce guvernul.