Dispariţia Boeingului aparţinând Malaysia Airlines, mister fără precedent în istoria aviaţiei

Evenimentul este considerat un „mister fără precedent“ în istoria aviaţiei, cel puţin aşa declara şeful Autorităţii Aviaţiei Civile din Malaezia, care a confirmat că în acest moment nu există nici o urmă de vreo epavă a avionului Boeing 777. Nimeni nu ştie unde, cum şi de ce au dispărut avionul şi pasagerii săi.

Noile supoziţii ale anchetatorilor nu fac altceva decât să mărească plaja posibilelor cauze ale catastrofei. Dacă acum câteva zile ipoteza unui act terorist prindea contur, pe baza informaţiilor că în aeronavă se aflau cel puţin doi pasageri cu paşapoarte furate, ieri, secretarul general al Interpol, Ronald K. Noble, a declarat că „pista teroristă se îndepărtează”, iar în cazul celor doi călători suspecţi ar fi vorba de trafic de persoane. Cu toate acestea, nu este exclusă o acţiune criminală. Până la ora închiderii ediţiei încă nu fusese localizat locul prăbuşirii, aria de căutare cuprinzând câteva mii de kilometri pătraţi şi nici nu fusese indentificată cu certitudine nici una din cauzele prăbuşirii. Nici semnalul cutiilor negre nu a fost reperat. De altfel, zona de căutare a fost extinsă în Marea Chinei de Sud, dar vor fi efectuate căutări şi pe coasta de vest a Malaeziei.

Misterul „emigrantului” iranian

„Cu cât avem mai multe informaţii, cu atât suntem mai înclinaţi să conchidem că nu este vorba despre un incident terorist”, a declarat oficialul Interpol mai sus menţionat. „Este vorba despre trafic de fiinţe umane”, a adăugat el, referindu-se la prezenţa la bordul avionului a celor doi pasageri cu paşapoarte europene. În sprijinul acestei poziţii vine şi comunicatul oficial al poliţiei din Malaezia, care a anunţat că unul dintre cei doi bărbaţi care s-au îmbarcat cu un paşaport fals este un iranian în vârstă de 19 ani, suspectat că dorea să „emigreze” în Germania. „Noi nu credem ca ar fi membru al unui grup terorist”, a declarat şeful poliţiei din Malaezia, Khalid Abu Bakar. Celălalt pasager cu un paşaport fals nu a fost încă identificat.

După ce inclusiv FBI s-a implicat în anchetă, compania Boeing s-a alăturat echipei NTSB – Agenţia americană pentru Securitatea Transporturilor. Într-un comunicat succint al constructorului de avioane, se arată că echipa Boeing este poziţionată în regiune cu scopul de a oferi asistenţă. În operaţiunea de căutare a epavei şi a rămăşiţelor umane au fost mobilizate echipe din nouă ţări printre care China, Malaezia, Statele Unite, Singapore, Vietnam, Noua Zeelandă, Indonezia, Australia şi Thailanda. În plus, China a mobilizat zece dintre sateliţii săi în speranţa localizării avionului. Sateliţii de înaltă rezoluţie, controlaţi de la baza Xian (nord), vor fi utilizaţi pentru a ajuta navigarea, observarea condiţiilor meteorologice, comunicaţiile şi alte aspecte ale operaţiunilor de căutare, a anunţat un cotidian chinez.

Boeingul aparţinând companiei Malaezia Airlines, a dispărut de pe radar, sâmbăta trecută, undeva în apropierea coastei Indochinei, în zona Strâmtorii Malacca, fără ca echipajul să emită nici un avertisment sau SOS. Conform radarelor, avionul ar fi încercat inexplicabil să schimbe cursul cu 180 de grade.

Aproape două treimi dintre cele 239 de persoane de la bordul zborului sunt, conform listei pasagerilor, cetăţeni chinezi. Pe lângă cei 153 de chinezi, la bord se aflau patru francezi, 38 de malaezieni, şapte indonezieni, şase australieni şi trei americani.

În cazul în care lista este corectă, aceasta ar fi cea de-a doua tragedie aeriană din istoria Chinei.

Dispariţii similare

Doar două cazuri de dispariţii de aeronave comerciale, similare celui al aparatului Boeing 777-200 al companiei Malaysia Airlines dispărut recent în Marea Chinei de Sud, s-au înregistrat până acum în istorie.

Primul caz este cel al aeronavei care transporta 45 de persoane, inclusiv membrii unei echipe de rugby din Uruguay şi care a devenit subiect de film. Accidentul a avut loc la 13 octombrie 1972 în Anzii Cordilieri din Argentina. Celălalt caz cunoscut, mai recent, este cel al zborului AF447 al companiei Air France, care la 1 iunie 2009 s-a prăbuşit în Atlantic în timpul unui zbor Rio de Janeiro-Paris. La această listă se adaugă acum zborul MH370 dispărut undeva pe ruta dintre Kuala Lumpur şi Beijing. În cazul din Anzi, tehnologia nu permitea ca avionul să dispună de măsuri de localizare precum cele cu care sunt dotate aparatele Airbus 330 (Air France) şi Boeing 777-200 (Malaysia Airlines). De fapt, aeronava uruguayană a fost găsită datorită a doi supravieţuitori care au reuşit să alerteze autorităţile.

Tragedia din Anzi

În accidentul din munţii Anzi era vorba de un avion Fairchild Hiller-227 al Forţelor aeriene uruguayene. Aparatul a decolat de pe aeroportul internaţional din Montevideo cu destinaţia Santiago de Chile, dar s-a prăbuşit din cauza furtunii de zăpadă din Anzii Cordilieri. La bord se aflau 40 de pasageri şi cinci membri ai echipajului. Căutările s-au prelungit timp de opt zile fără succes, după care au fost suspendate.

După 72 de zile de la accident, graţie alertei date de doi supravieţuitori care au mers zece zile prin munţi, lumea a aflat că 16 persoane au reuşit să se salveze în mod miraculos. Ei au supravieţuit alimentându-se cu rămăşiţe ale cadavrelor şi au înfruntat un frig cumplit timp de peste două luni.

Zborul AF447Air France

În cazul Air France, primele resturi ale avionului au fost observate după două zile de la accident la 650 de kilometri în arhipelagul Fernando de Noronha, în nord-estul Braziliei. Totuşi, una din cele două cutii negre şi o parte din fuselaj nu au fost recuperate decât după doi ani de la accident. La 1 iunie 2009, aparatul Airbus 330 a decolat la ora 19.00 de la Río de Janeiro având 228 de persoane la bord. Trei ore mai târziu, aparatul a comunicat pentru ultima oară cu turnul de control. Comandantul a avertizat că intră într-o zonă de turbulenţe. Apoi nu se mai ştie ce s-a întâmplat. Aparatul a emis doar semnale automate care informau despre numeroase avarii, între care şi o defecţiune electrică generală. Avionul a dispărut în plină furtună deasupra Oceanului Atlantic. Potrivit unui raport difuzat în 2012 de Biroul de Investigaţie şi Analiză (BEA) – organism al statului francez însărcinat cu securitatea aeriană – catastrofa a fost provocată de o combinaţie de defecţiuni tehnice şi de erori umane.