Doliu în teatrul și cinematografie. Actorul Constantin Codrescu a murit

Actorul Constantin Codrescu a murit în noaptea de duminică spre luni, la vârsta de 91 de ani.

• Polița privată de sănătate sau drumul către occidentalizarea sistemului public de sănătate
• Fostul ministru Darius Vâlcov a fost eliberat condiționat
• „Mircea Lucescu” va zbura spre marile capitale ale lumii
• Sinodul a aprobat retragerea din activitate a mitropolitului Petru al Basarabiei
• Guvernul dă ajutoare de urgență pentru sprijinirea celor afectați de prăbușirea dronei

Anunțul a fost făcut de fiica sa, Lăcrămioara Codrescu, care a scris pe Facebook: „A murit actorul, a murit tata… Dumnezeu să îl ţină în dreapta Sa!!”.

„Acum, târziu în noapte, sau prea devreme în acest început trist de zi, am aflat cu mare mâhnire de plecarea ta, dragul meu artist de excepţie, Puiu Codrescu. M-am bucurat de prietenia noastră până în ultima zi a vieţii tale şi mi-e greu să cred ca te-am pierdut…”, a scris şi Florin Piersic, pe pagina sa de socializare.

Constantin Codrescu, actor, regizor, scenograf, s-a născut la 5 septembrie 1931, la Huşi, judeţul Vaslui.

A absolvit Institutul de Teatru din Bucureşti în 1951, remarcându-se încă de atunci ca unul dintre cei mai talentaţi actori ai generaţiei sale. Excelent profesor, a îndrumat generaţii de studenţi în cadrul învăţământului artistic superior, la IATC Bucureşti, la Institutul de teatru din Târgu Mureş (1976 – 1989), iar după 1989 la Universitatea Ecologică Bucureşti şi Universitatea ”Spiru Haret”.

Actor de mare profunzime, cu o voce caldă, inconfundabilă, are o carieră prolifică în teatru şi film. A creat roluri de o tipologie variată, din dramaturgia naţională şi universală, pe mai multe scene ale ţării, printre care Teatrul Naţional Bucureşti, Teatrul Nottara, Teatrul Mic.

A dovedit şi o reală vocaţie de animator în teatrele al căror director a fost – Teatrul Municipal „Maria Filotti” din Brăila şi Teatrul din Sfântu Gheorghe sau ca regizor-instructor al teatrelor de amatori.

A interpretat numeroase roluri şi la teatrul radiofonic.

Regizor şi scenograf de o mare forţă sugestivă, sensibilitate şi imaginaţie creativă, a pus în scenă piese din dramaturgia naţională şi universală: ”Act Veneţian” de Camil Petrescu (Teatrul de Stat Baia Mare), „Valea cu fluturi” de Iosif Naghiu şi „Passacaglia” de Titus Popovici (Teatrul Dramatic Braşov), „Fraţii Karamazov” de Dostoievski, „Judecată în noapte” de A. Vallejo, „Pensiunea Doamnei Olimpia” de I.D. Şerban (la Teatrul Naţional Târgu Mureş), „Care este soţul meu” de Somerset Maugham (Teatrul de Stat Galaţi), „Cine eşti tu?”, „Cititorul de contor”, „Un pahar cu sifon”, de Paul Everac, „Vara trecută la Ciulimsk” de Vampilov, „Lumea lui Cehov” (Teatrul de Stat Sfântu Gheorghe), „Moromeţii” de Marin Preda (coregie), „Roata” de C. Ifrim, „Preferam să mor de râs” de N. Ionescu, „Frumoşii marilor oraşe” de Fănuş Neagu (coregie), „Audienţă la consul” de I. Brad, „Moartea unui comis voiajor” de Arthur Miller, „Caragiale… fantasticul” – o dramatizare după proza lui I.L. Caragiale, semnată de Constantin Codrescu şi Elena Roşu (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila), „Adio copilărie” de Rozov, „Ruy Blas” de Victor Hugo, „Acuzarea apără” de Ştefan Berciu (Teatrul Mic din Bucureşti), „Martor şi Judecător”, de Ion Bălan, un spectacol inspirat din viaţa lui Panait Istrati (Teatrul „Maria Filotti” din Brăila).

În film a debutat cu rolul din „Nepoţii gornistului” (regia Dinu Negreanu, 1953) şi a continuat cu „Răsare soarele” (1954), de acelaşi regizor, apoi cu rolul Ghiţă din „La Moara cu noroc”, filmul lui Victor Iliu selecţionat la Festivalul de la Cannes în 1957.

Filmografia sa mai include titluri precum „De-aş fi Harap Alb” (regia Ion Popescu-Gopo, 1965), „Răscoala” (regia Mircea Mureşan, 1965), „Mihai Viteazul” (regia Sergiu Nicolaescu, 1970), „Haiducii lui Şapte cai” (regia Dinu Cocea, 1970), „Zestrea domniţei Ralu” (regia Dinu Cocea, 1971), „Bietul Ioanide” (regia Dan Piţa, 1979), „Capcana mercenarilor” (regia Sergiu Nicolaescu, 1981), seria „Pistruiatul” (“Evadatul”, „Ascunzişul”, „Insurecţia” – regia Francisc Munteanu, 1986), „Martori dispăruţi” (regia Dan Mironescu, 1988), „Lacrima cerului” (regia Adrian Istrătescu Lener,1989), „Terente – regele bălţilor” (regia Andrei Blaier, 1995), „Trenul vieţii” (regia Radu Mihăileanu, 1998), „Magnatul” (regia Şerban Marinescu, 2004).

În 2009 Constantin Codrescu şi-a lansat un roman autobiografic, în două volume – „Pribeag prin viaţa mea”.

La 25 martie 2013, în cadrul celei de-a VII-a ediţii a Galei Premiilor Gopo, i-a fost decernat Premiul pentru Întreaga Activitate.

În 2007 a primit titlul de „Cetăţean de onoare” al municipiului Târgu Mureş.

În cadrul ceremoniei de acordare a premiilor celei de a şaptea ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru Radiofonic Grand Prix Nova, din 7 iunie 2019, lui Constantin Codrescu i-a fost oferit unul dintre cele trei premii pentru interpretări excepţionale din producţiile radiofonice ale anului 2018. Astfel, acesta a primit premiul pentru cea mai bună interpretare masculină – pentru rolul Valer Schita, din spectacolul „La început roşu, galben, apoi roşu şi la urmă gri” de Cornel Teulea (regia artistică Gavriil Pinte), potrivit www.radioromaniacultural.ro.

La 3 octombrie 2020, la Ateneul Naţional din Iaşi, i-a fost conferit un Premiu de Excelenţă al Serilor Filmului Românesc (SFR), şi în aceeaşi zi a fost difuzat un documentar despre viaţa sa, un film în regia lui Silviu Radu.

În 2022, cu ocazia Zilei Culturii Naţionale, Constantin Codrescu a fost decorat de preşedintele României, Klaus Iohannis, cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler, iar la 30 martie 2022 ministrul culturii, Lucian Romaşcanu i-a înmânat personal distincţia.