„Există un 'cerc vicios' în general între prezenţa băncilor şi prezenţa investiţiilor: raţionamentul cel mai des invocat este că băncile se justifică dacă investiţiile din ţara de unde provine banca sunt consistente. N-au cum să fie investiţii suficiente însă dacă instrumentul bancar nu există în teritoriu (…). Aşadar, oul sau găina? Depinde cum vrei să te uiţi. Cred că vom putea să asistăm la o evoluţie în paralel între venirea băncilor şi creşterea investiţiilor“, a opinat Doru Costea, într-un interviu acordat Agerpres.
În cazul în care oamenii de afaceri români ar opta pentru investiţii în China, ambasadorul spune că ei ar trebui să se orienteze către sectoarele în care sunt competitivi.
„Urbanism, dezvoltarea agriculturii, gestionarea resurselor de apă – domenii de sensibilitate şi de interes special pentru China, unde acceptă pe oricine poate să le fie util. Noi trebuie să facem cunoscut ceea ce ştim noi să facem“, a afirmat Doru Costea, admiţând însă că România poate contribui mai degrabă cu know-how, în timp ce resursele ar trebui să fie asigurate de partea chineză.
A fost semnat în iulie un protocol de cooperare între Departamentul Infrastructură şi Investiţii Străine şi China Development Bank, un acord în virtutea căruia vor putea fi continuate sau demarate şi dezvoltate operaţiuni de finanţare a investiţiilor, China Development Bank fiind una dintre cele mai mari bănci ale lumii în momentul de faţă. Deci, am răspuns şi la întrebarea referitoare la bănci care să vină încoace.
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
