Dronele și noile sisteme de război: de ce trebuie să se adapteze Uniunea Europeană

Parlamentul European a dezbătut, astăzi, raportul „Drones and new systems of warfare – the EU’s need to adapt to be fit for today’s security challenges” (2025/2088(INI)), un raport de inițiativă elaborat în cadrul Comisiei pentru securitate și apărare (SEDE).

• Apa Nova investește 49 de milioane de euro pentru modernizarea infrastructurii de apă și canalizare
• Grindeanu: Cer secretarilor de stat și prefecților PSD să își prezinte demisiile
• Proiectul de lege privind interzicerea vânzării activelor statului la companii strategice a intrat în procedură de urgență
• Gruia Stoica, GFR: Autoritățile invocă raționalizarea consumului de energie și, în același timp, favorizează transportul cu cel mai mare consum de motorină
• AUR și PSD, front comun împotriva Guvernului Bolojan. 5 mai, data votării moțiunii de cenzură

Raportul a fost inițiat ca răspuns la transformările profunde ale mediului de securitate european și internațional. Dronele, sistemele autonome, inteligența artificială aplicată în domeniul militar, războiul electronic și amenințările hibride au modificat fundamental raportul dintre cost, viteză și impact în conflictele contemporane. Pragul de acces la violență a scăzut, iar riscul de escaladare rapidă a crescut, inclusiv în afara conflictelor declarate.

Pentru Uniunea Europeană, aceste schimbări nu mai sunt teoretice. Războiul din Ucraina, incidentele repetate cu drone în proximitatea frontierelor UE și vulnerabilitățile infrastructurilor critice au evidențiat limitele abordărilor tradiționale de securitate.

Raportul menționat exprimă poziția politică a Parlamentului European și trasează direcții strategice pentru viitoarele politici europene în domeniul apărării, industriei de apărare și protecției civile. Deși nu are caracter legislativ direct, el influențează agenda Comisiei Europene, programele de finanțare și cooperarea dintre statele membre.

Am contribuit la acest raport cu mai multe amendamente prin care am adus o perspectivă integrată asupra securității europene, completând raportul prin trei axe majore: reziliență societală, autonomie industrială europeană și control democratic și juridic al noilor tehnologii de război.

În mod concret, amendatementele mele au vizat:

𝐏𝐫𝐨𝐭𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐩𝐨𝐩𝐮𝐥𝐚𝐭̦𝐢𝐞𝐢 𝐜𝐢𝐯𝐢𝐥𝐞 𝐬̦𝐢 𝐫𝐞𝐳𝐢𝐥𝐢𝐞𝐧𝐭̦𝐚 𝐬𝐨𝐜𝐢𝐞𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢

Securitatea nu mai poate fi tratată exclusiv ca problemă militară. Dronele și sistemele autonome pot viza direct infrastructuri civile și comunități. De aceea, este necesară integrarea apărării anti-dronă cu strategii de protecție civilă, avertizare timpurie, instruirea populației și sprijin psihologic pentru comunitățile afectate.

𝐀𝐮𝐭𝐨𝐧𝐨𝐦𝐢𝐚 𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭𝐞𝐠𝐢𝐜𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐜𝐚𝐩𝐚𝐜𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐢𝐧𝐝𝐮𝐬𝐭𝐫𝐢𝐚𝐥𝐚̆ 𝐞𝐮𝐫𝐨𝐩𝐞𝐚𝐧𝐚̆

Europa nu poate fi sigură fără o bază industrială proprie. Amendamentele susțin dezvoltarea de platforme europene comune de drone, hub-uri regionale de producție și fabricarea componentelor critice în interiorul UE.

𝐂𝐨𝐧𝐭𝐫𝐨𝐥𝐮𝐥 𝐝𝐞𝐦𝐨𝐜𝐫𝐚𝐭𝐢𝐜 𝐬̦𝐢 𝐫𝐞𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐫𝐞𝐩𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐧𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥

Utilizarea sistemelor autonome ridică probleme etice și juridice majore. Dezvoltarea și folosirea acestora trebuie să rămână sub control uman semnificativ, cu respectarea strictă a dreptului internațional umanitar și cu control politic și parlamentar real.

Raportul reafirmă faptul că Uniunea Europeană și NATO nu se substituie, ci se completează. NATO rămâne pilonul apărării colective, în timp ce UE trebuie să își consolideze capacitatea de a acționa în domenii precum industria de apărare, protecția infrastructurii și răspunsul la amenințări hibride.

Pentru România, relevanța acestui raport este directă. Ca stat de frontieră al Uniunii Europene, situat pe flancul estic și în proximitatea unui conflict militar activ, dronele și sistemele autonome pot lovi ținte cu costuri reduse și cu grad mare de imprevizibilitate.

O centrală energetică, un port, un nod feroviar sau o rețea de comunicații pot fi paralizate fără un conflict formal. Aceste riscuri cer investiții coordonate în detectare, apărare anti-dronă, război electronic, securitate cibernetică și protecție civilă.

De asemenea, din perspectiva dezvoltării unei industrii europene de apărare capabile să producă, să întrețină și să inoveze în domeniul noilor tehnologii militare, România are atât o necesitate strategică, cât și o oportunitate economică și dispune de competențe tehnice, infrastructură industrială care poate fi modernizată și resursă umană calificată. Integrarea reală în lanțurile europene de producție și cercetare înseamnă locuri de muncă stabile, transfer tehnologic și consolidarea economiei. Iar România susține criterii europene care să evite concentrarea exclusivă a investițiilor în câteva state și să includă statele de frontieră ca parteneri reali, nu doar ca beneficiari pasivi.

România are interesul strategic ca securitatea europeană să fie abordată integrat, solidar și democratic.

Raportul privind dronele și noile sisteme de război transmite un mesaj clar: adaptarea la noile realități de securitate este inevitabilă, dar ea trebuie să se facă cu responsabilitate politică, capacitate industrială proprie și respect pentru valorile democratice europene.