Epopeea lui Funeriu

Guvernul de azi nu face altceva decât ca, prin egalitarismul promovat, să reinventeze perioada proletcultistă! Dacă n-ar afecta zeci de mii de profesori, ideile năstruşnice ale domnului Funeriu ar putea fi chiar amuzante.
Dar, incapabil să asigure o minimă coerenţă a educaţiei naţionale, ministrul Educaţiei ţine cu tot dinadinsul să rămână în memoria profesorilor ca  o reeditare peste timp a Suzanei Gâdea.Pare-se că, educat în mediile rarefiate ale universităţilor vest-europene, Daniel Funeriu dispreţuieşte orice formă românească de educaţie, încercând metodic să transplanteze pe o cultură francofonă un tip de management educaţional ce abia dacă se mai potriveşte pe alocuri în Europa.Aşa cum proverbul românesc spune că „bogatul nu crede săracului", tot aşa domnul Funeriu, chipurile trecut printr-un sistem de învăţământ mai bun decât al nostru, nu are habar despre adevăratele lui probleme, cum ar fi, de exemplu, subfinanţarea cronică.Nu era de ajuns că aplicarea sistemului Bologna a anihilat tot ceea ce mai rămăsese bun în învăţământ, acum trebuie ca educaţia naţională să se obişnuiască şi cu firava capacitate de înţelegere a fenomenului de către ministrul Educaţiei.De fapx, premierul Emil Boc are drepxate: „În sfârşit, a venit primăvara (…) şi pentru români. Încetul cu încetul, toţi românii vor simţi şi în buzunare acest lucru".
Exact aşa va fi: primii vor fi profesorii care vor simţi această „primăvară" în buzunare: mai goale! Doar trei luni a durat calmul relativ din interiorul sistemului de educaţie.Daniel Funeriu a decis să mai stârnească (a câta oară?) uimirea profesorilor: plafonarea salariilor, prin desconsiderarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile.Dar nu numai asta.Preluând din mers metodele patentate de mentorii săi politici, ministrul Funeriu aplică, speră el cu succes, tactica învrăjbirii, a aţâţării intraprofesionale, în încercarea, ilară de altfel, de a justifica amatorismul de la vârful ministerului pe care-l conduce! Minciuna prin omisiuneCe se poate reproşa, totuşi, noii idei năstruşnice a domnului Funeriu? În primul rând că există (ideea, nu domnul Funeriu).Ideea de uniformizare a salariilor n-ar fi nouă şi, aparent, duce la o minimă justiţie între membrii unei categorii profesionale.
Intervine însă problema moralităţii aplicării comportamentului românesc: „Să moară şi capra vecinului".Cu alte cuvinte, ministrul Funeriu nu propune creşterea salariilor celor care încă nu au obţinut în instanţă respectarea legii, ci scăderea veniturilor celor care au obţinut-o. Şi aici intervine o altă problemă de moralitate a unui ministru care-ar trebui să fie exemplul viu al educaţiei: nu Justiţia a acordat salariile mărite, ci Parlamentul, prin legea promulgată de preşedintele Traian Băsescu.Justiţia nu face altceva decât să forţeze statul să-şi respecte propriile legi.Cum incapacitatea managerială a devenit decoraţie de stat atât timp cât este clar că
Guvernul nu mai caută soluţii de creştere a resurselor bugetare, ci se rezumă, placid, să împartă sărăcia, austeritatea există doar pentru profesori, nu şi pentru investiţiile aiuritoare: zeci de milioane de euro cheltuite pe pârtii de schi pe care nu schiază nimeni sau pe săli de sport construite în sate care nu mai au şcoli sau tineri.Acestea nu înseamnă altceva decât tot o formă mascată de bătaie de joc la adresa contribuabililor!Simţind totuşi că ministrul Funeriu păşeşte pe nisipuri mişcătoare, premierul Boc a ţinut să întărească însă ceea ce a propus ministrul Educaţiei: „Unii profesori au câştigat în tribunale majorarea salariilor, dar alţii nu au câştigat acest drepx", uitând să specifice însă că aceia care încă nu au câştigat nu au pierdut procesele, ci, prin diverse manevre la limita legii, lor li s-au acordat termene mai prelungite de soluţionare.Practic, niciun profesor nu a pierdut vreun proces.Doar că tribunalele mai amână „puţin" pronunţarea. Învăţăturile lui Emil Boc către discipolul său FuneriuCe ne spune guvernul?
Că justiţia nu vrea să ţină seama de realitatea economică din România! Şi aici intervine problema de fond. În România, legile trebuie să existe şi să funcţioneze numai în funcţie de ciclurile economice (şi electorale) sau trebuie să ofere acea cantitate de stabilitate, indiferent de nivelul de sărăcie sau de bogăţie la un moment dat?Ce semnal dur transmite Guvernul şi ce precedent periculos creează el?Fapxul că, practic, este imposibil să duci orice fel de lupxă juridică împotriva statului, atât timp cât, orice s-ar întâmpla, acesta îşi poate permite ca, a doua zi după pronunţarea unei decizii care nu-i convine, să schimbe legile în funcţie de cum pierde sau câştigă în instanţă. Lucrurile bune se învaţă greu, dar şmecheria se prinde imediat.De ce nu ar rămâne şi dumnealui în istoria parlamentarismului, prin „asumarea a cât mai multor legi"? În definitiv, dacă ministrul Muncii, care nu are atâtea studii ca şi domnia sa, a reuşit să-şi impună două legi prin asumare, de ce să fie mai prejos domnul Funeriu, cu atâtea studii şi doctorate la activ? Şi atunci, care este mesajul transmis de Funeriu către dascăli?Că parlamentarismul a murit, orice decizie poate deveni lege prin şantajul Coaliţiei şi că legile sunt respectate de Guvern „atunci când se poate"!
Cu alte cuvinte, că legile ţării sunt obiecte abstracte, facultative, baleind mereu între interesele de partid şi proasta guvernare. „Emile, aşa cum ai închis spitalele, o să închizi şi şcolile!"Previziunea sumbră a lui Cătălin Croitoru, deputat PD-L, dezvăluie un pic din realitatea crudă a unei guvernări în care nu mai cred nici măcar propriii parlamentari.O guvernare ce pare din ce în ce mai îndepărtată nu numai de realităţile ţării, ci chiar şi faţă de propriii susţinători: „O demisie se dă atunci când nu îndeplineşti nişte obiective", declară ritos domnul Funeriu (care pare că a învăţat foarte rapid limbajul de ţaţă al politicii dâmboviţene).Uită să ne spună însă ce se întâmplă atunci când îndeplineşti prost obiectivele sau când obiectivele tale nu corespund cu obiectivele celorlalţi!
Sunt convins că domnul Funeriu va rămâne în analele grădiniţelor, şcolilor, liceelor şi universităţilor din România.Nu e greu de previzionat nici modul în care va rămâne.Greu de previzionat este dacă, undeva în timp, „epopeea lui Funeriu" va fi predată la şcoală ca un exemplu prost (ca „ciuma lui Caragea", după cum spunea dl Alexandru Athanasiu) sau dacă vor mai fi şi alţii care vor prelua acest model de distrugere a educaţiei naţionale!