Exclusiv. Nicu Alifantis, la 63 de ani, despre starea de „revizie generală” a României

Personalitate de marcă a muzicii românești, Nicu Alifantis povestește, în exclusivitate pentru Q Magazine, despre singura satisfacție pe care o are ca artist, dar și despre starea de „revizie generală” a României.

Este printre puţinii interpreţi îndrăgiţi de spectatori, indiferent de preferinţele lor muzicale. Răsfăţat al scenelor de concerte, Nicu Alifantis transformă cu lejeritate publicul într-un cor de voci care-i ţine isonul până la ultimul bis, fie că intră în scenă într-un concert folk, de muzică uşoară, jazz sau rock. Astăzi împlinește 63 de ani.

„Timpul îmi este ocupat cu ceea ce fac, iar cea mai plăcută preocupare este Alexandra, nepoțica mea!”, spune artistul.

Muzician, compozitor, actor, poet…

Se simte bine în toate ipostazele „pentru că sunt ale mele, pentru că mi-au adus satisfacții, pentru că le iubesc, le fac cu plăcere, cred cu tărie în ele. Dacă nu aș îmbrăca aceste haine m-aș plictisi groaznic.”

Fotografie realizată de Mircea Moisescu

„Singura mare satisfacție pe care o am este atunci când publicul mă apreciază pentru ceea ce fac. În rest, ador surprizele!”

Viitorul unui tânâr artist în Romania de astăzi este „incert, până în clipa în care nu-l picură un strop de noroc, indiferent ce formă și consistență ar avea el, norocul.”

„Societatea românească actuală se află în Revizie generală!”

La 63 de ani…

„Exist și asta mi se pare suficient!”

Muzician, compozitor de muzică folk și muzică de teatru, actor și poet, Nicu Alifantis s-a născut la 31 mai 1954, la Brăila din părinți greco-macedonieni. Debutează scenic în anul 1973, iar în 1975 este angajat la Teatrul Maria Filotti din Brăila. Devine cunoscut și iubit de public, astfel încât în 1976 casa de discuri Electrecord îi editează primul material discografic, Cântec de noapte, cu patru piese.

Între 1973 și 2002 a susținut 4.036 concerte. În 1995 fondează grupul Alifantis & Zan, ca trupă de studio pentru albumul său Voiaj. În 1996, după înregistrarea albumului Nichita, Zan devine o trupă de proiecte din care mai fac parte: Virgil Popescu (chitară bas, voce), Sorin Voinea (claviaturi, voce), Răzvan Mirică (chitară electrică și acustică, sitar, mandolină, voce), Relu Bițulescu (tobe, percuție).

În aprilie 1999 înființează Fundația Nicu Alifantis cu scopul de a promova „proiecte artistice în care valoarea, forța și autenticitatea vor fi primordiale”.

La 10 decembrie 2004, președintele României Ion Iliescu i-a conferit lui Nicu Alifantis Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria B – Muzică, „pentru contribuțiile deosebite în activitatea artistică și culturală din țara noastră, pentru promovarea civilizației și istoriei românești”.