Fertilizarea in vitro, ultima frontieră

Îmi vin rapid în minte cel puțin câteva nume mari de scriitori, medici, profesori și artiști care nu s-au supus formulei și despre care poți spune orice, mai puțin că au existat în zadar. Însă, cum nu e la îndemâna oricui să lase o zestre grandioasă umanității, cei mai mulți dintre noi visează la momentul când vor putea spune: „Uite! Are ochii mei!”, semnându-și în acest fel viețuirea și nemurirea pe acest pământ.

Și, într-adevăr, unii rămân doar cu visurile… În România, unul din șase cupluri se confruntă cu infertilitatea, recunoscută deja ca boală pe plan mondial. După nopți de dragoste, analize de sânge și priviri aruncate pe furiș în cărucioarele altora, nu-ți mai rămâne decât speranța că știința va excela acolo unde natura a greșit. Și gândurile se îndreaptă către miraculoasa fertilizare in vitro, procedură pusă la punct și utilizată de sir Robert Geoffrey Edwards în 1978. Nu m-ar mira să descopăr că acest medic, recompensat cu Premiul Nobel, nu a avut copii…

Primii pași ai… părinților

Reproducerea Umană Asistată Medical include fertilizarea in vitro, în termeni populari „copiii din eprubetă”. Ca și în cazul lui Dolly, primul animal clonat, mulți au crezut că vine sfârșitul lumii. Pentru alții era abia începutul ei. Vorbim despre aceeași minune prin care spermatozoidul bărbatului fecundează ovulul femeii, doar că în laborator. Privită de către cei mai mulți drept ultima redută, inclusiv din cauza prețurilor, fertilizarea in vitro are o rată de succes de 30%. O ușoară încurajare vine și din partea statului român care, începând din 2011, decontează 1.500 de euro din costul total al demersului (care va fi cu mult mai mare în final). Cuplurile trebuie să demonstreze însă prin analize că sunt perfect sănătoase pentru a putea beneficia de ajutor material.

Cine ajunge la ușa unei clinici specializate în FIV a trecut prin multe. A încercat fără niciun rezultat cel puțin un an să procreeze pe cale naturală, are un dosar de analize comparativ cu „Război și Pace”
al lui Tolstoi, și-a pus toate întrebările care încep cu „de ce” și a suspinat de fiecare dată când auzea un plâns de bebeluș. Al altcuiva.

Lupta continuă și următorul pas este inseminarea artificială, o metodă mai ușoară și mai ieftină, dar nu o izbândă pentru toată lumea. Iată și punctul de cotitură, momentul în care rămâi gravidă sau timpul marilor decizii. Sunt femei care se opresc din drum, pentru că ele suferă fizic și psihic cel mai mult (aproape singurul lucru în comun cu natura). Fie pentru că nu mai au bani, fie pentru că nu mai au putere să lupte cu un dușman invizibil. Și astfel iau naștere două procese diferite: de resemnare sau de adopție. Curajoșii îl aleg pe cel din urmă, „dând viață” unui copil din miile care aglomerează orfelinatele.

Și Dumnezeu a creat… fertilizarea in vitro

Problemele de natură etică pe care le ridică fertilizarea in vitro sunt demne de luat în calcul de către cei religioși. Din cauza implantării de embrioni multipli în uterul mamei, este uneori necesară intervenția chirurgicală pe perioada sarcinii pentru a „reduce” din numărul lor, astfel numai unul sau doi embrioni vor avea șanse reale de dezvoltare. Și aceasta poate fi tradusă de un preot prin „avort”.

Însă, până în acel punct, dorința și puterea celor doi parteneri sunt testate de Însuși Dumnezeu. În primă fază sunt efectuate tone de investigații, apoi femeia este supusă unor etape de inhibare hormonală, urmată de stimularea ovariană. Vorbim de proceduri obligatorii, care implică ecografii, injecții în burtă, bani în portofel și sex protejat. Și multe speranțe! Nimic nu se face peste noapte, e nevoie de multă răbdare. Aș vrea să spun că ce-a fost mai greu a trecut, dar nici vorbă de așa ceva. Sub anestezie generală, posibilei viitoare mame i se recoltează ovocitele. După o pregătire specială, acestea sunt puse în contact cu spermatozoizii. La aproximativ trei zile de la intervenție, embrionii rezultați sunt pregătiți să se „cuibărească” în uter.

În România, trei este numărul maxim de embrioni care se implantează de obicei, în speranța că măcar unul va ajunge, în nouă luni, la linia de start a vieții. Surprinzător sau nu, sunt cazuri în care toți trei aleg să trăiască, dacă v-ați întrebat de ce este Nicoleta Luciu atât de binecuvântată! În și mai multe situații, mama rămâne cu o sarcină unică sau gemelară. Probabil ați văzut totuși la jurnalele de știri femei care au născut şase sau şapte copii… Așa e în Occident, se riscă mai mult!

Cinci milioane de vieți create în laborator

Începând din 1978, anul primei reușite a FIV, și până în prezent, peste cinci milioane de copii s-au născut datorită acestei descoperiri a științei. Iar alte milioane de familii au reușit să-și strângă la piept copiii pe care și i-au dorit cu atâta încăpățânare și luptă. Fertilizarea in vitro funcționează, ca în mai toate aspectele vieții, ca o loterie. Unii câștigă, alții nu. Merită încercat? Cu siguranță, atâta vreme cât idealurile, visurile și speranțele tale sunt strâns legate de un copil. Frustrările de genul „la alții se întâmplă atât de simplu” ar trebui să dispară cât ai spune „bebe”. Orice carte trebuie jucată până la capăt. Fără prejudecăți, angoase și temeri. Până la capăt.

Costuri FIV: Tarifele diferă de la o clinică la alta, de la o țară la alta. În România trebuie să ai pregătită o sumă de aproximativ 4.000 de euro pentru analize, tratament, consultații și proceduri. De la a doua încercare, costurile scad.Fertilizarea in vitro are o rată de succes de 30%. FIV este indicat persoanelor de peste 35 de ani.