În ciuda radiaţiilor mortale venite din Japonia, „Găina cu pui vii” trăieşte!

Ei au promis că, data viitoare, or să o facă „şi mai, şi mai lată!".  Un culoar lung, iluminat artificial cu câteva tuburi de neon răzleţe, care pâlpâiau în legea lor, străjuit de o parte şi de cealaltă de uşi cu placajul maro-deschis, scorojit de vreme.
O podea de marmură de pe care se dezlipise linoleumul vechi (te împiedicai tot timpul de el dacă nu erai atent!).Două lifturi mari, care înghiţeau lejer o casă, te duceau la etajul al doilea al Casei Scânteii. Birouri vechi, de pe timpul lui Gheorghiu-Dej, scrijelite de generaţiile de ziarişti, martori tăcuţi ai timpului trecut, arse cu ţigara sau înnegrite de la cafeaua vărsată pe ele, erau înşirate, aproape milităreşte, pe holul cel lung şi rece.Un miros greu, de plumb, amestecat cu izul inconfundabil al cernelii tipografice, te lua în primire imediat ce deschideai uşile cu zăbrele de lemn ale lifturilor masive şi ajungeai la acel al doilea etaj.Atmosfera apăsătoare a construcţiei staliniste se ducea însă dracului, dispărea, se dematerializa ca un nor de fum de ţigară…Peste toate relicvele trecutului „mişunau", în urmă cu 19 ani, câteva sute de tineri.Era anul 1993, şi un nou ziar se năştea pentru a schimba, pentru totdeauna, ideea de presă făcută cu sârg de regimul Ceauşescu.
Evenimentul zilei sau „Bulina roşie" – aşa cum a fost el adopxat de români, datorită siglei mari ce trona pe prima pagină, intra în conştiinţa oamenilor care, atunci, simţeau o schimbare. Ţineau în mână un ziar cum altul nu mai văzuseră.Au trecut aproape două decenii!Acum, redacţiile sunt pline de tehnică de ultimă oră, de computere performante şi de conexiuni la internet care îţi aruncă informaţii în faţă mai repede decât poţi să le conştientizezi.Telefoanele mobile ultraperformante au luat locul pagerelor şi al staţiilor de emisie-recepţie.Scaunele vechi, din lemn, pe care nu apucai să stai, pentru că erai la nu ştiu ce eveniment, s-au metamorfozat în fotolii ergonomice care înghit corpul câte 10-12 ore pe zi.
Cu toate aceste dotări şi confort, jurnaliştii vremurilor trecute duc dorul stării de spirit din anii în care maestrul era Ion Cristoiu, iar mogulul, un patron oarecare.De aceea, aproape 100 de oameni care umpleau cândva etajul al doilea de la „Scânteia" şi se numeau mândri „Bulinari" au descins la restaurantul Moments.Ideea a fost a Simonei Ionescu şi a Luizei Maria Niculicea (Ostaficiuc), două dintre „bulinare", care, dintr-o „joacă" pe Facebook, au reuşit imposibilul: să reunească „
Bulina"! O repetiţie pentru ceea ce va urma la o nouă mare întâlnire, la care în capul mesei va sta Ion Cristoiu, creatorul celui mai vândut şi influent ziar al României postrevoluţie.Nu ştim ce-l vom întreba!Poate despre amenzile date zi de zi, dactilografiate, ştampilate, semnate cu stiloul cu cerneală de culoare roşie şi agăţate ostentativ, în piuneze, pe panoul cu suport de plută de la jumătatea culoarului Casei Scânteii.Sau poate despre primele date cu generozitate pentru un subiect exclusiv şi semnate, tot cu roşu, de acelaşi Ion Cristoiu!
Sau despre tinereţea noastră?Cert este că ne vom vedea şi că sigur vom mai avea multe de spus  în această presă care, pentru moment, şi-a pierdut esenţa anilor de început!