Iohannis amestecă Revoluția cu amnistia și grațierea

Într-o postare pe pagina sa de facebook, președintele Klaus Iohannis a dorit să aducă un omagiu eroilor de la Timișoara, locul de unde s-a propagat revoluția română din decembrie 1989.

Citește și: Opinia lui Tudorel Toader despre amnistie și grațiere

Președintele a folosit acest prilej pentru a ataca din nou pe liderul social democrat, Liviu Dragnea, semn că securea războiului nu are nicio șansă de a fi îngropată prea curând. Din nou Iohannis a folosit apelativul de infractor la adresa lui Dragnea, președintele acuzându-l pe acesta că dorește să impună amnistia și grațierea. Postarea lui Iohannis se încheie însă cu o manipulare grosolană, dorind să inducă ideea că amnistia și grațierea sunt ilegale.

„În urmă cu 29 de ani, românii apărau cu propria viață libertatea și democrația. Idealurile Revoluției din Decembrie 1989 stau la baza Constituției noastre, care este garanția supremă că sacrificiul pentru drepturi și libertăți fundamentale nu a fost în zadar. Astăzi, memoria acestor martiri este întinată de încercările disperate ale unor infractori, în frunte cu Liviu Dragnea, de a impune amnistia și grațierea. România nu se va întoarce la epoca de neagră amintire a partidului-stat”, a scris Iohannis pe pagina sa de Facebook.

Declarația lui Iohannis nu a trecut neobservată de cei pe care îi numește infractori.  Secretarul general al PSD, Codrin Ștefănescu, a comentat pentru Q Magazine postarea președintelui.

„O imensă parte din liderii baricadelor din orașele-martir: Timișoara, București, Galați, Brașov, Sibiu, Cluj, Buzău, Arad, Brăila, Constanța, acolo unde s-a tras sunt fondatorii PSD. Eu personal, care am fost lângă Dan Iosif și Romeo Raicu, în noaptea aceea cumplită când ne-au măcelărit, sunt astăzi secretar general al partidului. Iohannis este ultimul om care poate vorbi despre sacrificiul generației mele, acum 29 de ani. Prin tot ceea ce face, el este pe partea cealaltă a baricadei. El susține abuzurile, susține protocoalele secrete, susține cătușele, frica și teroarea, lucruri pentru care unii dintre colegii și camarazii mei au murit pentru drepturi, pentru libertăți, pentru libera exprimare, pentru o presă liberă”, a declarat pentru Q Magazine Codrin Ștefănescu.

Președintele consideră că amnistia și grațierea sunt motoarele reîntoarcerii României la „epoca de neagră amintire a partidului stat”. Iohannis evită să spună că acești doi termeni se regăsesc în Constituția României, iar președintele ar trebui să știe că una dintre atribuțiile sale constă în acordarea grațierii individuale, așa cum se arată la articolul 94 din legea fundamentală.

Ce este amnistia?

Amnistia este act de clemenţă, acordat prin lege organică, în temeiul unor considerente social politice şi de politică penală, prin care se înlătură răspunderea penală, executarea pedepsei şi alte consecinţe ale condamnării, pentru infracţiuni comise până la data apariţiei legii de amnistie.

Dar grațierea?

Este un act de clemență prin care puterea de stat (Președintele României sau Parlamentul României) dispune stingerea totală sau parțială a executării unei sancțiuni de drept penal sau contravenționale sau comutarea (înlocuirea) unei pedepse cu altă pedeapsă mai ușoară. Conform art. 1 din Legea nr. 546/2002: „Grațierea este măsura de clemență ce constă în înlăturarea, în total sau în parte, a executării pedepsei aplicate de instanță ori în comutarea acesteia în una mai ușoară”.

Grațierile sunt uneori oferite persoanelor care au fost condamnate pe nedrept sau care pretind că au fost condamnate pe nedrept.

Mergând pe logica președintelui, aceea că infractorii conduși de Dragnea își doresc impunerea acestei măsuri, să aruncăm o privire la partenerii noștri strategici, ai căror președinți au uzitat de dreptul de a ierta.

Dintotdeauna, la americani actul de clemență a fost un atribut al președintelui, atribut pe care și-l exercită atunci când consideră oportună o astfel de măsură. De la George Washington până în prezent, toți președinții americani au făcut acte de clemență. Motivul este simplu: au avut conștiința că sunt președinții tuturor americanilor: și a celor deștepți, și a celor mai puțin dotați; și a bogaților dar și a săracilor; a cinstiților dar și a celor care au încălcat legea.

Bill Clinton a iertat, comutat sau anulat condamnările a 459 persoane. George W. Bush a făcut acte de clemență pentru 200 de persoane.

Predecesorul lui Donald Trump, Barack Obama, a grațiat 212 persoane și a schimbat sentințele la 1715.

Actualul președinte al SUA, Donald Trump a emis, în iulie 2018, șapte grațieri și patru comutări ale pedepselor.

Cu siguranță, nu i-a catalogat nimeni drept „infractori” atunci când au semnat aceste „iertări”.

Dar dacă ne întoarcem pe plaiurile mioritice, în perioada postdecembristă, situația se prezintă cam în același fel. Toți președinții României (Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu) și-au exercitat acest atribut al funcției.

Primul președinte postdecembrist a grațiat un lot încă din ianuarie 1990. Emil Constantinescu a grațiat o serie de condamnați, ale căror pedepse erau cuprinse între 6 luni și 7 ani. Unul dintre ultimele gesturi ale președintelui Constantinescu a fost grațierea lui Ion Coman, cel care condusese reprimarea revoluționarilor de la Timișoara și care avea pe conștiință 73 de morți.

Nimeni nu l-a acuzat pe Constantinescu că ar fi infractor.

Traian Băsescu a făcut cele mai multe grațieri în ultimul său an de mandat.  Printre cei care s-au bucurat de clemenţa preşedintelui a fost o femeie cu cinci copii care furase câţiva bulbi de lalele.

Exemplele date arată că instituția grațierii poate fi folosită de președintele țării fără niciun pericol de a fi desemnat „primul infractor al țării”, pentru că intră în prerogativele celei mai înalte funcții din stat.

De 4 ani, președintele Iohannis a considerat că apără statul de drept nefolosind această prerogativă constituțională. Că nu a grațiat-o pe Monica Iacob Ridzi sau pe doctorul Gheorghe Mencinicopschi poate părea justificat. În spațiul public a făcut vâlvă, în 2016, cazul unei femei care a furat mâncare, după ce fetița ei l-a rugat pe președinte să îi grațieze mama. Președintele Iohannis a rămas ferm pe poziție și a refuzat grațierea.

Una peste alta, amnistia, ca și grațierea, sunt folosite de cei care cred că funcția de președinte nu presupune și extirparea sufletului celui care ocupă vremelnic această poziție în stat. Prerogativa aceasta este un indicator al generozității unui președinte dar și al modului în care se raportează la realitățile societății pe care o conduce. România are acum o societate profund bulversată de injustiție, de abuzuri, de nedreptăți, de protocoale secrete. Președintele, prin această împotrivire, nu face decât să sublinieze încă o dată că nimic nu contează, nici măcar încercarea de îndreptare a abuzurilor comise, și că totul se reduce la interminabilul război cu inamicul politic numărul unu. Dar dacă Dragnea nu ar fi existat, Iohannis ar fi fost de acord cu grațierea?