Ion Iliescu, la ceas aniversar: Secretul vieţii este să ştii să uiţi

Iliescu a fost întrebat despre remarca sa referitoare la "un nou început" în viaţa sa de până acum. "
Am glumit – am un an din cel de-al nouălea deceniu, este un început de deceniu care sper să aducă ceva care să mulţumească lumea, deceniul ce vine să amelioreze viaţa oamenilor".Fostul şef de stat s-a referit şi la condiţia sa fizică la 81 de ani – "Mă simt bine deocamdată, sper să-mi menţin tonusul în acest deceniu în care am intrat (…) Este confirmarea şi aplicarea acestui secret a unei vieţi echilibrate, în ciuda tensiunilor prin care am trecut, am avut o viaţă tensionată, dar dacă ştii să-ţi echilibrezi resursele de care dispui, cred că poţi să treci prin viaţă inclusiv în perioadele dificile"."Am o viaţă echilibrată, caut să-mi respect somnul, de-a lungul vieţii am avut foarte multe nopţi albe, şi asta se resimte, acum, la această vârstă, e nevoie să-ţi respecţi somnul.Apoi regimul alimentar, şi aici soţia este factorul deciziv, ea e foarte strictă şi disciplinată, ea e în familia noastră spiritul german, eu sunt mai meridional ca mentalitate, caracter, dar ea e foarte riguroasă, foarte strictă, disciplinată, ordonată, şi spiritul critic foarte activ", s-a mai destănuit Iliescu.
Totuşi, social-democratul n-a vrut să dezvăluie cadoul primit de la soţia sa, Nina: "E secretul nostru intern.Important e că suntem împreună şi că afecţiunea care ne-a călăuzit de 60 de ani e la fel de prospătă, noi aparţinem unei generaţii care a avut o anumită stabilitate şi părinţii, şi bunicii, şi cei din generaţia noastră au avut de regulă o anumită statornicie în relaţiile acestea de cuplu".Nici regretele nu l-au ocolit, a susţinut Iliescu, dar a descoperit secretul pentru a le contracara – "Totdeauna, dar dacă am sta să le înşirăm (regretele – n.r.)…omul are o mare calitate, uitarea.
Uită ce nu-i convine şi rămâne în amintire cu ceea ce l-a hrănit de-a lungul vieţii.Asta e calitatea umană esenţială, apropo de secretul vieţii: să ştii să uiţi ceea ce trebuie, să laşi uitării şi să reţii din viaţă ceea ce te-a menţinut".Iliescu a povestit şi dacă soţia sa a fost invidioasă pentru fapxul că o lăsa acasă – "Da, am avut o viaţă activă, ea a fost o fată şi o femeie activă, dar după &apos;&apos;89 mi-a spus că e cu mine sufleteşte, <<dar să nu ai pretenţia să fiu la acţiuni de protocol>> şi şi-a ţinut cuvântul şi a fost bine, a făcut bine, mai ales că erau antecedente care trebuiau uitate".Fostul şef de stat şi-a amintit şi despre copilărie şi despre cartea pe care o va scrie: "
Cartea începe cu începutul vieţii, cu copilăria, cu bunicii.Am avut o copilărie fără părinţi, fără mamă, fără tată, la bunicii după tată.La 15 ani am rămas orfan de tată, am rămas singurul bărbat în familie, am fost patru fraţi, eu cel mai în vârstă, sunt singurul care a rămas în viaţă.Ceilalţi trei, unul a murit înainte de 89, ceilalţi doi în anii următori.Nu a fost o viaţă numai cu plăceri, din contra".