La “un tweet” distanță de pace sau dezastru

În timp ce Statele Unite merg pe sancţiuni şi îşi promovozează agresiv interesele proprii, summit-ul Organizației de cooperare de la Shanghai a reuşit să aducă alături mari actori de pe scena internațională, care, altfel, ar fi rămas neîncrezători în a se apropia unii de alții.

Citiţi şi: Judecătorul Nicolae Popa pentru Q Magazine: Deși apare semnătura MEA, NU am semnat protocolul cu SRI

Timp de două zile, 9-10 iunie, s-a desfășurat la Qingdao (China), Summit-ul SCO (Organizația de cooperare de la Shanghai), organizat, pentru a patra oară în China. A fost cea de-a 18 aniversare a organizației care cuprinde opt țări membre (China, Rusia, India, Pakistan, Kazahstan, Uzbekistan, Tadjikistan, Kirghizstan), patru țări observator (Afganistan, Belarus, Iran și Mongolia), precum și şase țări partenere de dialog (Armenia, Azerbaidjan, Cambodgia, Nepal, Sri Lanka și Turcia).

Având Secretariatul General la Beijing, SCO rămâne, în continuare, pentru mare parte din analiștii occidentali, un mare semn de întrebare. Ei încearcă de aproape două decenii să înțeleagă, cât mai bine, rațiunea organizației, dinamica să internă și,mai ales,obiectivele declarate și cele mai puțin transparente pentru perioada viitoare.

SCO versus G7

Citită într-o cheie geopolitică, care trimite la viziunile unor personalități de referință, vezi Zbigniew Brezinski, SCO a reușit, în aceste zile, performanța de a demonstra coerenţă, reputație mai puțin contestată și hotărâre de acțiune, în timp ce Grupul celor 7 a încheiat o sesiune turbulentă în Canada, prin reacția finală a Președintelui Donald Trump.

CNN remarcă faptul că POTUS (The President of the United States) a refuzat, în cele din urmă să se alăture comuncatului final negociat cu principalii aliați ai Statelor Unite,compromițând această reuniune G7 ,de la Quebec punând astfel în evidență contrastul puternic cu “coregrafia îngrijită”a reuniunii SCO din China.

În condițiile în care SUA s-au angajat într-o luptă de uzură pentru impunerea unui “baraj”de tarife chiar și împotriva unor aliați ai săi de încredere, pentru “a salva America”, China apare că o mare putere calmă, cu viziune, hotărâtă să coopereze pe plan international pentru a da un răspuns provocărilor globale.

Cine ia locul SUA

Prin retragerea voluntară a Statelor Unite din zone importante de pe glob, spre exemplu din zona de Europei Centrale și de Est, pe axa Marea Baltică- Marea Neagră, dar și din dosare semnificative (vezi schimbările climatice s.a.) s-au creat “spaţii libere”ocupate de urgență de către Rusia, China s.a.

La Qingdao au avut loc și importante convorbiri bilaterale, cum ar fi cele dintre liderii Chinei și Rusiei, cei ai Chinei și Indiei, sau cele cu Iranul. Această țară aflată pe lista unor aspre sancțiuni din partea Statelor Unite, are statut de observator la SCO și va dezvolta relațiile sale cu China ,în ciuda amenințărilor Statelor Unite de întărire a sancțiunilor aplicate de către Statele Unite.

Summit-ul Organizației de Cooperare de la Shanghai a demonstrat și faptul că sancțiunile aplicate de către Statele Unite pot apropia mari actori de pe scena internațională, care, altfel, ar fi rămas neîncrezători în a se apropia unii de alții. Prin sancțiunile care i-au fost aplicate , Rusia a fost împinsă în brațele Chinei, India s-a arătat deschisă la o strângere a relațiilor sale cu China, în timp ce Pakistanul, ieșit nu demult din grațiile Statelor Unite, a fost rapid integrat în proiectul secolului- Belt and Road, prin realizarea coridorului economic China- Pakistan, în valoare de 50 de miliarde de dolari, care leagă Kashgar din regiunea Xinjian cu portul Gawadar din Belocistan.

NATO și SCO, colaborare sau confruntare?

Putem spune că avem două vecinătăți între cele “două NATO”, ușor de identificat în față unei hărți a lumii.
Prima vecinătate este în partea de est a Europei, acolo unde NATO,prin țările membre ale Alianței,de la Marea Baltică la Marea Neagră sunt “gard în gard” cu Rusia, un membru fondator al Organizației de cooperare de la Shanghai.

Cea de-a două vecinătate este în Pacific, acolo unde NATO, prin membrii săi, Statele Unite și Canada se găsesc în fața Rusiei și Chinei,de cealaltă parte a Oceanului. În perioada următoare, această perspectivă poate juca un rol important în actualul mediul de securitate, deosebit de complex, dinamic și periculos.

Astfel NATO și SCO fie “îşi vor strânge mâinile peste Pacific”, fie pot transforma acest spațiu imens, în unul din câmpurile de bătălie, într-un viitor război mondial.
Acest recent Summit SCO de la Qingdao a fost diferit, aducând în discuție noi forme de cooperare între membri și trimițând semnale despre potențialul lor și intenții viitoare.

China cu proiectul secolului “Belt and Road” în valoare de un trillion cât și cu cea mai numeroasă populație de pe glob,împreună cu Rusia, țara cea mai întinsă de pe Pământ și cea de-a două putere nucleară a lumii,împreună, sunt hotărâte să răspundă noilor reguli de joc pe plan internaţional, cât și sancțiunilor impuse de către puterea numărul unu, Statele Unite ale Americii.
SCO își propune să ofere membrilor săi o rețea de relații personale între lideri,între țări și popoare,construind încredere și securitate pentru jumătate de populația globului.

Mediu de securitate tensionat

Din păcate, Statele Unite au trecut la o politică de promovare agresivă a intereselor proprii, afectând sistemele internaționale existente, călcând în picioare interesele multor aliați de încredere, fără a căror cooperare SUA vor putea tot mai greu să își mențină poziția de lider mondial.

Având în minte recomandările făcute de Sun Tzu, în urmă cu 2500 de ani, cum să câștigi un război fără să duci nicio bătălie, după acest Summit al SCO,Washington-ul, Bruxelles-ul și alte capitale occidentale sperăm să acorde mai multă atenție dezvoltărilor din zona Asiei, implicațiilor acestora la nivel mondial, identificând, în același timp, domeniile cu potențial de cooperare sau confruntare.

Acum mediul de securitate este tensionat, cu evoluții rapide, impredictibile și cu efecte pe spații mari și termen lung. Astfel este tot mai greu să se facă evaluarea amenințărilor la nivel global.

Daniel R.Coats, Director al US Național Intelligence, publica la începutul anului o evaluare globală a amenințărilor, punând în deschiderea raportului amenințarea reprezentată de către Coreea de Nord, urmată de conflictul saudito-iranian prin interpuși s.a. La patru luni distanță, situația internațională arată mult diferit, iar comunitățile de intelligence din Statele Unite, cât și din alte state, sunt în mare dificultate de a descifra evenimentele actuale și de a prevedea evoluțiile viitoare.

Omenirea se găsește la o intersecție care poate duce,fie spre o întărire a cooperării pentru o mai bună gestionare a instabilității mondiale, fie spre o serie de confruntări, inclusiv militare, în tot mai multe părți ale lumii.
Cred că putem spune că acum ne găsim la “un tweet” distanță de pace sau de dezastru.

Citiţi şi: Propunerea președintelui pentru șefia SIE. Tăriceanu: Mi-a făcut o impresie foarte bună