LEGAL, CSM NU poate fi „demis” prin voință politică, independent de orice pretins referendum! Cu/ fără știință, Președintele IGNORĂ (nepermis!) statutul constituțional al CSM

Câteva considerații despre declarațiile făcute de Nicușor Dan duminică, 21 decembrie, privind referendumul pe care vrea să-l organizeze în ianuarie și în urma căruia să decidă dacă CSM rămâne sau „pleacă acasă”.

• Institutul Național al Magistraturii: Tot mai puțini tineri își mai doresc să devină judecători și procurori
• Noua practică bruxelleză: lobby mascat pe lângă oficialii europeni prin intermediul presei
• Polița privată de sănătate sau drumul către occidentalizarea sistemului public de sănătate
• Fostul ministru Darius Vâlcov a fost eliberat condiționat
• „Mircea Lucescu” va zbura spre marile capitale ale lumii

1.1. Propunerea Președintelui pornește de la premisa populară (FĂRĂ nicium minim fundament juridic!) că dacă o instituție publică „nu mai servește interesul public”, ea poate fi sancționată în mod direct, prin voință politică sau referendum.

CSM nu este însă un organism politic, ci unul constituțional, de garantare a independenței magistraților.

Prin urmare, evaluarea CSM NU se poate realiza după criteriul popularității sau al percepției publice, ci DOAR prin mecanisme juridice clar și riguros reglementate.

1.2. Deși referendumul este un instrument democratic legitim, NU orice problemă este compatibilă a face obiectul unui referendum!

Dincolo de împrejurarea că referendumul NU poate constitui o evaluare juridică, Președintele ar trebui să știe că Justiția funcționează pe baza/ în baza LEGII, iar NU a majorității (nici populare și nici a corpului magistraților)!

Un referendum despre/ privind CSM ar crea un precedent extrem de periculos, tocmai pentru că ar induce/ ar genera percepția (chiar convingerea!) că instituțiile judiciare (independente prin lege și prin vocație) devin condiționate de validarea politică periodică.

Cu/ fără știință, demersul Președintelui urmărește să transforme independența Justiției într-o independență condiționată, ceea ce contravine în mod flagrant atât Constituției, cât și standardelor europene (în condițiile în care independența sistemului judiciar este un element fundamental al statului de drept și al separației puterilor în stat).

1.3. LEGAL, CSM NU poate fi „demis” prin voință politică, independent de orice pretins referendum!

Cu/ fără știință, Președintele IGNORĂ (nepermis!) statutul constituțional al CSM.

Dincolo de împrejurarea că mandatul membrilor CSM este protejat de Constituție, trebuie înțeles că revocarea acestora este posibilă doar individual, pentru motive strict prevăzute de lege.

NU există mecanism constituțional de „demitere colectivă” a CSM prin referendum sau prin alt astfel de „demers” (ilegitim!).

Dincolo de populismul deșănțat al propunerii, este evident că aceasta creează așteptări publice IMPOSIBIL de realizat legal!

Iar un astfel de comportament iresponsabil nu face decât să erodeze încrederea în ordinea constituțională și să alimenteze frustrări instituționale.

1.4. Din perspectiva mea, ce se întâmplă acum NU are nicio legătură cu o reformă serioasă a Justiției.

Devine din ce în ce mai evident că se urmărește DOAR generarea unei nefirești și nepermise presiuni asupra corpului magistraților (în special asupra judecătorilor!), pentru ca ulterior chiar magistrații să fie invocați ca și „fundament” al unor (pretins necesare) modificări toxice ale legilor Justiției (prin intermediul cărora să se atingă scopul acestui „freamăt” public, respectiv (re)acapararea parazitară a Justiției).

Or, Justiția trebuie să fie și să rămână INDEPENDENTĂ nu doar de ingerințe directe, ci și de instrumentalizare politică indirectă.

Într-un stat de drept matur, Justiția poate fi reformată, dar NU supusă plebiscitului politic.