qmagazine stiri online
Comentatorii Q Magazine

Legea Educației. Trei piloni sine qua non

 

Mai întâi, testul meu de turnesol. Orice text de lege care conservă actualul status quo – adică o Românie de secol XXI cu o Educație de secol XIX-XX – este, din start, nul și neavenit. Consfințirea politică a unui atare demers constituie subminare a statului de drept și atac direct la siguranța națională a României, prin trădarea politică pe față a interesului național. Doar punerea fermă a sistemului public al Educației pe făgașul secolului XXI va marca începutul autentic al ieșirii României din comunism. Restul e abureală și praf în ochi.

Pilonul întâi. „Două imnuri simultan”. Dată fiind amploarea istorică a transformărilor necesare, eu apreciez că primul pilon al procesului este cel al coexistenței, timp de patru-opt ani, a modelului educațional nou cu modelul educațional actual, până la consolidarea ireversibilității schimbărilor structurale puse în fapt de noul model. Eu îl numesc pilonul „celor două imnuri”. Iată de ce.

Între 1994 și 1997, Africa de Sud a avut simultan două imnuri naționale, în baza unei proclamații constituționale semnate de președintele Nelson Mandela. Pentru o perioadă scurtă la scara istoriei, imnul vechi al unei Africi de Sud subjugate de apartheid a coexistat legal cu noul imn al noii Africi de Sud, democratice. În 1997, cele două imnuri au fuzionat în ceea cea a devenit imnul de stat al Africii de Sud. Povestea adevărată (relatată aici: http://www.southafrica-newyork.net/ consulate/anthem.html) este fascinantă, iar morala ei are pentru mine o profunzime tulburătoare: în momente astrale ale istoriei, adică la schimbarea paradigmei, noul nu poate lua locul deopotrivă pașnic și brutal/brusc vechiului; este critică statuarea prin lege a unei perioade de tranziție suficiente (mai degrabă, cu durată scurtă) pentru ca noul să poată lua locul, complet și ireversibil, vechiului. Dacă Africa de Sud a putut face așa ceva, noi ce cusur am avea să nu putem? Niciunul, zic eu, dacă suntem de bună-credință.

Image result for educatie

Pilonul al doilea. Cadrul strategic. Am în vedere definirea corectă, prin lege, a cadrului strategic al transformării de sistem. Schimbarea de paradigmă în absența conversației despre VALORILE cultivate în școală este imposibilă – atât conceptual, cât și structural, fie că vorbim de curaj, integritate, patriotism, respect față de sine și de cei din jur, asumare a învățării la nivel individual etc. La fel, schimbarea de paradigmă este imposibilă, tehnic, în absența proiectelor transformaționale ce dau viață valorilor, odată acestea definite și acceptate de societate. Trei sunt proiectele menite să schimbe comportamentele din școală și, pe această bază, să schimbe deprinderile și apoi să genereze atitudini noi, respectiv noi mentalități: o ARHITECTURĂ CURRICULARĂ nouă; o ARHITECTURĂ DE RESURSE UMANE nouă; și o ARHITECTURĂ INSTITUȚIONALĂ nouă.

 

Pilonul al treilea. Investiții, nu cheltuieli. Textul de lege are a consfinți, o dată pentru totdeauna, filozofia investiției în educație și maximizării ratei de rentabilitate a acestei investiții, în locul abordării meschin-contabilicești actuale, centrate pe „cheltuieli cu învățământul”. De pildă, în momentul în care gândesc în termeni de investiție eficientă, mă gândesc de șapte ori dacă mai mențin actuala stare de lucruri pseudo-curriculară, în fapt una perdant-sindicalistă, ce nu are nimic de-a face cu bunăstarea educațională a copiilor, ci conservă cinic drobul de sare artificial „vai, Doamne, nu cumva să rămână profesorii pe drumuri, fără norme!…” În acest joc ipocrit, toate părțile pierd: profesorii nu vor putea avea în veci salariile pe care, de fapt, le merită (tehnic, este imposibil acest lucru), iar copiii vor continua să toace 15-16-17-18 discipline în fiecare se-mestru, ca bezmeticii. Și toată lumea va continua să se întrebe: „Oare chiar avem toți mintea dusă cu sorcova, nu suntem sănătoși la cap să perseverăm diabolic în ceva ce vedem de la ani-lumină că nu merge cum trebuie?!…”

Altminteri, rămâne cum am stabilit. Orice text de lege care conservă actualul status quo – adică o Românie de secol XXI cu o Educație de secol XIX-XX – este, din start, nul și neavenit. Consfințirea politică a unui atare demers constituie subminare a statului de drept și atac direct la siguranța națională a României, prin trădarea politică pe față a interesului național.

Sper să nu ajungem acolo.

 

„Am vorbit de ceea ce își dorește domnul ministru și anume ca în viitorul apropiat să vină cu un proiect de lege nou al educației.” – Sorin Grindeanu, prim-ministru

Image result for sorin grindeanu

Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top