,,Liniile roșii” de la Geneva

Summitul SUA – Rusia nu a lansat teme noi și nici nu reprezintă expresia unei schimbări pozitive în relația dintre Washington și Moscova. Întâlnirea celor doi lideri politici la Geneva era previzibilă pentru că era necesară. Dincolo de evenimentele din ultima perioadă și de artificiile retorice care au redus la minim canalele de comunicare, oricum tot mai puține, între cele două state, ambii președinți au știut că discuțiile nu se pot amâna pentru foarte mult timp.

• Oana Gheorghiu anunță care sunt primele companii de stat ce vor fi restructurate, lichidate…vândute. PSD: Atentat la siguranța națională a statului român
• Ficțiunea sancțiunilor: Europa continuă să cumpere gaz rusesc
• Inflație fără precedent de interviuri ale judecătorilor CCR. Oare ce îi sperie?
• Ilie Bolojan pune presiune pe români. Guvernul a adoptat o nouă măsură menită să-i facă de râs public
• Procurorul Emilian Eva încearcă să scape de condamnarea pentru luare de mită

DETAȘAREA LUI JOE BIDEN

Întâlnirea este mai degrabă un element important în arhitectura unei ordini mondiale care migrează spre Estul global. Acest aspect a fost sugerat atât de temele discutate la Summit-ul NATO de la Bruxelles, desfășurat la data de 14 iunie, cât și de atmosfera întâlnirii din Elveția, dominată de pragmatism politic.

Joe Biden a avut nevoie de o lansare la nivel internațional în noua sa calitate de președinte pentru a se detașa de predecesorul său, Donald Trump, în contextul în care establishmentul politic de la Casa Albă continuă să rămână foarte atașat de logica confruntării cu Rusia.

Totuși, Summit-ul de la Geneva, prin temele din agendă, arată că o schimbare de perspectivă este inevitabilă într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, iar în termenii imediatului este necesară normalizarea relațiilor bilaterale. Această idee se desprinde foarte clar și din interviului cu președintele rus Vladimir Putin realizat și difuzat de NBC News.

În cadrul interviului, partea americană a căutat să fie exprimate anumite garanții referitoare la Aleksei Navalnîi și la situația din Orientul Mijlociu, în primul rând cu privire la relația Rusia-Iran.

După evenimentele din Belarus și arestarea lui Roman Protașevici, la Washington îngrijorările în legătură cu opozantul rus aflat în închisoare au crescut. Chiar dacă Moscova nu ar recurge la un scenariu extrem în legătură cu Navalnîi, atât pentru că în septembrie în Rusia se vor desfășura alegeri pentru Duma de Stat, pentru că Lukașenko este un partener dificil chiar și pentru Putin, cât, mai ales, pentru că izolarea internațională este ultimul lucru pe care și-l dorește Kremlinul, partea americană a dorit să obțină asigurări în legătură cu aceste aspecte relevante de pe agenda politică.  

Revenirea la posturi ai celor doi ambasadori, cel rus la Washington și cel american la Moscova, confirmă că relația SUA-Rusia se bazează pe pragmatismul politic.

UN ELEMENT CU ADEVĂRAT DELICAT

Summit-ul de la Bruxelles a arătat explicit că temerile Moscovei în legătură cu natura NATO sunt întemeiate și că o extindere spre Est ar provoca reacții. Așadar, chestiunea așa-numitelor ,,linii roșii”, acele hotare imaginare în relația SUA-Rusia, va rămâne de actualitate.

Punctual, chiar dacă Kievul a încercat să influențeze strategia Casei Albe în raport cu aderarea Ucrainei la Alianța Nord-Atlantică, condiționarea calității de membru de eradicarea corupției reprezintă, în acest moment, o garanție a faptului că NATO nu se va extinde spre est în următorii ani.

După publicarea declarației finale al Summit-ul din 14 iunie, mențiunile privind sprijinul integrității Republicii Moldova, temă promovată activ de România, și al apelului lansat de statele membre către Rusia privind retragerea militarilor ruși din Transnistria, în Duma de Stat a fost propus proiect de lege care face trimitere la acțiunile nefaste ale autorităților de la Chișinău și de la Kiev în agravarea conflictului din stânga Nistrului.

Deși declarațiile și intențiile pot rămâne fără efecte, atât poziția Rusiei, cât și cea a NATO și SUA în chestiunea transnistreană rămân neschimbate.

Georgia se află într-o etapă incertă după o lungă și gravă criză politică rezolvată în primăvara acestui an prin sprijinul acordat de Uniunea Europeană omului de afaceri și liderului Mișcării Unității Naționale, Nika Melia. Cu toate acestea, democratizarea și parcursul pro-european al țării, afectate serios de conflictul între guvernare și opoziție, rămân direcții care depind într-o măsură covârșitoare de sprijinul extern, în primul rând al Uniunii Europene.

Evoluțiile din ,,vecinătatea contestată” vor fi determinate de poziția statelor din Europa Occidentală.

Franța și Germania, două state implicate direct în reglementarea conflictelor din Ucraina și Republica Moldova, pledează insistent pentru resetarea relației cu Federația Rusă, în primul rând ridicarea sancțiunilor impuse după 2014.

Această situație, dar și concesiile Washingtonului privind proiectul North Stream 2, arată că imperativul păstrării unității euro-atlantice rămâne mai important decât omogenitatea abordărilor aliaților față de Moscova.