LUCIAN BOLCAŞ: Suspendare şi revizuire

" (Nichifor Crainic)Două instituţii constituţionale aparent fără legătură, aceea a suspendării Preşedintelui României şi aceea a revizuirii Constituţiei, se dovedesc, în logica unei politici devenite fără logică, într-o stranie dependenţă.
Căci suspendarea Preşedintelui (majuscula aparţine respectului pentru instituţie, şi nu vreunei persoane), situaţie de excepţie în funcţionarea unei democraţii cel puţin teoretice, discutată sub aspectul oportunităţii politice (şi cât de oportună a fost înţelegem numai astăzi), este declanşatoarea unor evenimente ce au dus la recenta propunere prezidenţială de revizuire a Constituţiei. Totdeauna am fost surprins de fragilitatea democraţiei, care lasă prea multe posibilităţi de transformare a ei în cea mai dură dictatură.Cred că această fragilitate se datorează, în primul rând, caracterului ei intelectual şi fapxului că este construită pentru oameni civilizaţi, de bună-credinţă.Suspendarea preşedintelui – se uită mereu şi nedrepx că este doar o etapă a demiterii sale – a pus în lumină tocmai aceste slăbiciuni, care au putut fi exploatate cu „succesuri" facile.Dacă preşedintele Băsescu declara, cu prilejul „realegerii" sale, că electoratul care nu l-a votat i-a dat o lecţie, de fapx, adevărata lecţie i-a fost dată de suspendarea sa.De aici provine ura acestuia, ori numai se împlineşte, pentru Parlament, ca fundamentală instituţie a democraţiei, de fapx ura sa faţă de democraţia însăşi. Şi de aici îşi găseşte „logica" teza revizuirii privind parlamentul unicameral şi reducerea numărului de parlamentari, prin „aruncarea peste balustradă" a celor 322 care au votat pentru suspendarea sa.Dar suspendarea a avut şi semnificaţia demonstrării slăbiciunilor mecanismelor democratice, care pot fi folosite împotriva democraţiei.
Constituţia însăşi este scrisă pentru oameni normali, cu o logică a bunului-simţ, nu pentru a fi folosită în şmecherii periferice politice.S-a înţeles forţa pe care o reprezintăParlamentul şi fapxul că este ultimul obstacol în calea dictaturii, ce se poate instaura fie prin suprimarea sa (poate în Africa sau America de Sud), fie prin aservirea sa.Crearea unei majorităţi artificiale care să-şi impună dictatura sa în afara procedurilor parlamentare consacrate, prin repetarea voturilor până când măsluirea lor se desăvârşeşte, nu putea fi suficientă în lipsa unei Curţi Constituţionale obediente, aleasă tot prin încălcarea cu brutalitate a cutumelor şi a procedurilor de vot.Mă gândesc cu tristeţe la ceea ce pot simţi cei aleşi atât de murdar în robele care nu mai semnifică demnitatea funcţiei nemeritate.
Ultimul asalt se dă, încă, asupra justiţiei, care mai rezistă doar datorită componenţei sale intelectuale, dar care scârţâie sub povara atâtor presiuni. Iar bomboana de pe coliva democraţiei este reprezentată de încercarea de revizuire a Constituţiei.Unele dictaturi au abrogat-o pur şi simplu.Brutal, eficient, dar desuet.Mai subtil, în sensul golănesc al subtilităţii, este revizuirea sa.Cu un parlament redus nu numai ca număr de membri, ci, practic, redus la tăcere, cu deturnarea descentralizării în centralizare, cu un mecanism al regionalizării care să faciliteze pierderea de teritorii.
Toate acestea sunt învăţate dintr-o suspendare care nu a ajuns la finalitatea sa firească a demiterii nu a unei persoane anume, ci a unei concepţii dictatoriale.Iar dacă sunt întrebat despre necesitatea revizuirii Constituţiei, voi răspunde necondiţionat DA.Am susţinut prea multă vreme că nu poţi trata Constituţia României ca pe un mers al trenurilor care se schimbă de la un sezon la altul.Acum însă, pericolul pentru existenţa, dar mai ales pentru funcţionarea instituţiilor democratice este mult prea mare.Constituţia trebuie revizuită pentru a nu se permite instaurarea dictaturii, pentru întărirea mecanismelor cu adevărat democratice care să oprească valul de golănie ce poate sufoca idealurile democratice, pentru a apăra unitatea şi integralitatea României de cei ce vor să o vândă la tarabă.
DA, pentru aceasta Constituţia trebuie revizuită.