Lucian Teodor Rus, protagonistul din Inimi Cicatrizate: Îmi ofer identitatea spre a fi folosită, potențată și mă predau

Lucian Teodor Rus, protagonistul din Inimi Cicatrizate, reprezintă cu succes noua generație de artiști. Într-un interviu pentru Q Magazine, actorul ne dezvăluie Marile lui Speranțe…

Care este rostul aptitudinilor pentru un actor? Voce, trăsături, atitudine, abilități de mișcare?

Cred că sunt importante, habar n-am. Partea bună e că mereu poți lucra la ele. Și totuși, nu mi-ar plăcea să fiu cunoscut datorită aptitudinilor mele, ci mai degrabă datorită capacității mele de a dobândi alte aptitudini. Îmi place să învăț, întotdeauna am fost un tocilar.

Ție ți-a surâs norocul… Joci în piese de teatru, în filme… Dar ai colegi la fel de buni care nu au această șansă. Promovează-mi unul dintre ei. Alege un coleg de breaslă și… vinde-mi-l!

Am rețineri în a spune despre un coleg că e la fel de bun ca mine. Nu vreau să se simtă cineva jignit. Însă colegii din Rampa (companie de teatru) nu cred că se supără dacă-i includ în această categorie. Nu-mi cere să aleg o persoană anume, chiar nu vreau să-mi pierd puținii amici pe care îi am. Și, dacă tot sufăr de falsă modestie, după cum mi se reproșează, n-am nicio jenă în a mărturisi că sunt mulți actori mult mai buni ca mine. Unii sunt obositor de buni, tocmai de aceea mi se pare steril acest fel de a pune problema. Cred că e mult mai interesant când poți spune despre un film sau despre un spectacol că e bun. Mie, în astfel de cazuri, mi se pare că un actor și-a făcut treaba. Asta nu înseamnă că eu nu sunt disperat să fiu un actor bun, însă cred că, dacă voi reuși să păstrez această atitudine de care vorbeam, șansele de a mi se îndeplini cândva această dorință îmi vor crește. Sau poate că la 20 de ani gândești profund și prost, după cum atrage atenția Jules Renard.

AVEAM O PLĂCERE PERVERSĂ DE A ASCULTA CUM ÎȘI SUFLĂ NASUL SPECTATORII, ÎN SPERANȚA CĂ SUNT CUPRINȘI DE EMOȚIE ȘI NU DE GRIPĂ.

Ai jucat un rol de câteva zeci de ori. De câte ori la fel?

Încerc să păstrez traseul stabilit, să particip la expunerea a ceea ce s-a construit la repetiții. Mi se mai întâmplă să fac pe actorul ca să smulg trei zâmbete în sală, dar apoi mi se face milă de mine. Asta și pentru că îmi pasă ce reacție produc în spectator sau, cel puțin, să produc o reacție. Eu am tot încercat să fiu mai cool, să nu recunosc asta, dar cred că ăsta e adevărul. Când jucam Organic, aveam o plăcere perversă de a asculta cum își suflă spectatorii mucii, în speranța că sunt cuprinși de emoție și nu de gripă. Revenind, cred că, deși încerci, n-are cum să-ți iasă de fiecare dată la fel.

Cât din ce ai învățat la facultate ți-a folosit într-adevăr pe scenă?

Voi avea un răspuns la această întrebare în momentul în care voi lua Uniter-ul.

MĂ CONSIDER UN ANGAJAT AL REGIZORULUI. MĂ PREDAU LUI.

Care sunt nuanțele relației actor-regizor?

Eu nu prea am încredere în mine. Nu mă sperie, învăț să accept asta și să lucrez cu această condiție. Zeami spune că acela care crede că este mai bun decât e în realitate va sfârși prin a-și scutura singur floarea. Oricât de penibilă ar putea să pară treaba cu scuturatul florii, îmi place ce spune acest domn. În schimb, cred în deschiderea mea față de experiment și mă consider un angajat al regizorului, astfel că, în mare parte, pentru mine, procesul de lucru nu reprezintă decât acest consimțământ prin care eu îmi ofer identitatea spre a fi folosită, potențată, de către regizor, în sensul specific al respectivului proces. Mă predau. Cum a fost în cazul filmărilor la Inimi Cicatrizate. Îmi doream foarte mult să lucrez cu Radu Jude și nu văd de ce nu aș fi avut încredere totală în el. Cred și că, în cazurile în care un actor face o treabă bună, este, în primul rând, meritul regizorului. Care a știut să profite de această deschidere a actorului.

Putem alege rolurile… Dar cum facem cu alegerile din viață?

The answer, my friend, is blowin’ in the wind.

Cum relaționezi cu partenerul de viață?

Încerc să nu-i prea încarc memoria.

Băiat frumos, deștept și cu bani. Modifică ce nu-ți place…

Era mai simplu să mă fi întrebat ce-mi lipsește…

Lucian Teodor Rus a jucat în spectacole regizate de Victor Ioan Frunză, Radu Afrim şi în producţii independente ale asociaţiilor Teatru 2.0 şi Scrie despre tine.

„Inimi cicatrizate”, câștigător al Premiului Special al Juriului, dar și Don Quijote Prize oferit de International Federation of Film Societies în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Locarno, va avea premiera în cinematografele din România pe 18 noiembrie 2016. Regia îi aparține lui Radu Jude.

Radu Jude a câștigat anul trecut „Ursul de Argint” pentru cea mai bună regie la Festivalul Internațional de Film de la Berlin pentru pelicula „Aferim!”, producția românească cu cel mai mare succes de box-office în 2015.