Lumea fără Rabin

Read here the English version

4 noiembrie 1995. Yitzhak Rabin, un mare lider al Israelului prin caracter şi forţă creatoare, era ucis în timpul unui demonstraţii pacifiste, la Tel Aviv. Yigal Amir, un student extremist israelian, îl împuşca de trei ori, mortal, pe cel care, cu câteva minute înainte de a fi asasinat, era pe scenă lângă unul din artiştii faimoşi ai timpului, cântând Shir LaShalom (n.r. – „Cântec al păcii”, o emblemă muzicală a mişcărilor pacifiste din Israel). O lume întreagă l-a plâns , indiferent de religie, orientare politică sau etnie. Arabi lângă evrei, uniţi în durere, l-au condus pe ultimul drum pe cel care visase şi proiectase pacea în Orientul Mijlociu. Odată cu Yitzhak Rabin urmau să fie îngropate şi perspectivele unei păcii de lungă durată între Israel şi Autoritatea Palestiniană.

Au ucis omul, nu au putut ucide ideea

Yossi Beilin, ministru al Economiei în cabinetul lui Rabin, este sigur că, dacă liderul israelian nu ar fi fost ucis, întreaga balanţă de putere din regiune ar fi arătat diferit astăzi. „În primul rând, Rabin ar fi semnat acordul de pace cu palestinienii, acesta fiind scopul lui principal în cel de-al doilea mandat şi chiar misiunea vieţii sale. În al doilea rând, având parte de consimţământul Executivului american, Rabin urmărea ca, până la terminarea acelui an, respectiv 1995, să parafeze retragerea Israelului din Înălțimile Golan. O astfel de acţiune ar fi însemnat o reuşită în planul politicii externe”, a declarat Beilin în exclusivitate pentru Q Magazine.

Chiar şi cu moartea lui Rabin, Israelul ar fi trebuit să continue negocierile pentru a duce mai departe eforturile celui care, în 1994, primea premiul Nobel pentru Pace, consideră Beilin. Problemele de leadership, dar şi violenţele care au crescut în intensitate în anii care au urmat, au îndepărtat însă şi mai mult de perspectivele semnării unui tratat permanent cu Autoritatea Palestiniană. „Trebuie să înţelegem că Rabin nu era un geniu, însă era un bun strateg, care a înţeles interesele reale ale ţării sale şi a avut curajul să le şi pună în practică.  Deşi a eşuat ca prim-ministru în 1974-1977, când a preluat puterea în 1992, deja avea o agendă solidă şi clară. Ştia ce să obţină, ştia cum funcţionează întreg aparatul birocratic, avea deja experienţa unei guvernări, cunoştea foarte bine serviciile secrete şi, cu o lejeritate foarte mare, ar fi putut negocia şi cu opozanţii. În primii trei ani ai guvernării sale, Rabin avut un real impact în societate”, a punctat fostul ministru al Economiei.

Capcanele leadership-ului israelian

„Niciunul dintre succesorii săi nu s-a mai ridicat la valoarea viziunii pe care Rabin o proiectase pentru Israel”, arată Beilin. Potrivit acestuia, „Benjamin Netanyahu nu a fost pregătit să plătească preţul pentru pace, iar cât timp va fi prim-ministru nu va exista un acord ferm între cele două părţi”. „Singurii care ar fi putut continua planul lui Rabin ar fi fost Ariel Sharon şi Ehud Barak. Sharon a fost un lider bun, dar care a eșuat  să negocieze cu palestinienii în termenii obținerii unui acord, deşi, la nivel ideologic, era extrem de ataşat de aceast deziderat. Cu aceeaşi problemă s-a confruntat şi Barak, care nu a ştiut să negocieze, având o atitudine greşită şi faţă de Siria, şi faţă de palestinieni. Deşi a încercat să găsească o soluţie, toate propunerile acestuia nu primeau niciun răspuns sau erau respinse încă de la început. Aşadar, tentativele acestora au rămas  la stadiul de simple propuneri fără ecou în plan concret”, a concluzionat Beilin.

Rabin a fost un conducător devotat ţelului său, care a luptat pentru un stat evreu democratic, moştenirea sa putând fi oricând preluată şi continuată de liderii tinerei generaţii, susţine Yossi Beilin. „Trebuie să avem pace!”, acesta este mesajul şi îndemnul pe care Rabin şi-ar fi dorit ca Israelul să îl urmeze.

Yossi Beilin a deţinut funcţia de ministru al Economiei și Dezvoltarii Sociale (1995),  în timpul celui de-al doilea mandat al lui Yitzac Rabin. Din 1999 până în 2001, a fost ministru al Justiției sub prim-ministrul Ehud Barak. Beilin este autorul Acordurilor de la Oslo.