M-am întors astăzi la Historic…

Am citit câteva scrisori de dragoste dintre Carol al II-lea și Zizi Lambrino, o Cazanie de la 1643, am admirat o icoană de la 1782 și un Tetraevanghel(iar) redactat în slavonă medio-bulgară, datând cel mai probabil de la cumpăna secolelor al XV-lea și al XVI-lea.  

• După 25 de ani, Burj Al Arab intră în renovare
• De la americani vine lumina…verde! Bogdan Ivan anunță redeschiderea Rafinăriei Petrotel deținută de ruși
• Peter Magyar: Vom suspenda serviciul de știri al presei publice
• Ce ar vota românii: AUR a ajuns să cumuleze cât PNL și USR la un loc, dar a scăzut față de ianuarie
• România a avut cândva 13 mari combinate de producție a îngrășămintelor chimice…

Are, în total, 177 de foi nenumerotate, completate cu slove semiunciale ce compun 27 de rânduri pe fiecare pagină, în scriere omogenă, continuă, fără spații între cuvinte sau „puncte de respirație”; cerneală neagră, cu dimensiunile 20 x 14 cm.  

Experții Casei Historic spun că textul a fost scris pe un șorț de hârtie cu filigranul balanței în cerc, utilizat cu precădere în Germania, Austria și Italia, în perioada târzie a secolului al XV-lea, dar și la Sibiu (Hermannstadt).  

O mărturie importantă a începutului bibliofiliei românești, tetraevanghelul a fost realizat în jurul anilor 1500, de un caligraf dintr-o mănăstire moldovenească, cândva, în timpul domniei lui Ștefan Cel Mare și Sfânt.  

Este, cu siguranță, una dintre cele mai importante, dacă nu chiar cea mai importantă descoperire de bibliofilie din România post decembristă.  

Acest exemplar, de aproximativ 500 de ani, a fost realizat de un ucenic al lui Gavril Urich, de la Mănăstirea Neamț, fiind unul dintre cele mai vechi manuscrise românești. 

Nu ni s-au păstrat mărturii privind identitatea copistului (este vorba de aceeași mână, chiar dacă slovele de rând sunt ușor mai alungite în partea a II-a a volumului), localitatea (lăcașul monahal unde își va fi desfășurat meșteșugul de copist și ilustrator), comanditarul și data copierii tetraevanghelului.  

Similitudini stilistice cu alte specimene scriptural-liturgice din colecțiile Bibliotecii Academice și Bibliotecii Sinodului, izvodite de tradiția rodnică a atelierelor moldave, oferă indicii ale posibilei proveniențe a acestui manuscris (Bistrița sau Neamț).  

„Se remarcă prin desenul clar și cromatica bine aleasă frontispiciile ample de tip geometric-fitomorf constând în sofisticate împletituri (rotunjite și angulare) de lujeri stilizați alcătuind cercuri întretăiate și adevărate țesături de segmente în varii dispoziții și accente cromatice, potrivit unui tipar omogen și expresiv, nuanțat de adaosuri exterioare de semipalmete ce se înclină, afrontându-se, în direcția crucii fitomorfe, care domină compoziția, însoțită de inițialele sintagmei Iisus Khristos Ni ka (cu excepția Evangheliei după Marcu, unde o mică cruce simplă surmontează un trilob, și a Evangheliei luchiene, unde aflăm un model mai lax, de antrelacuri cu lobi înfășurați, în interiorul volutelor, fără cruce și inițiale); se remarcă, de asemenea, prin prezența singulară, două păsări (păun, șoim) în ornamentul de mare frumusețe ce deschide Evanghelia de la Ioan, amintind de miniatură armeană (dar și de ornamentica aparte a tetraevanghelului scris de Sf. Nicodim de la Tismana); bandourile înguste pe tiparul funiilor răsucite, letrinele spectaculoase cu/din vrejuri înfrunzite, de dimensiunea a 4, până la 6 rânduri de text, culorile – verde, vernil, roșu vermillon și cadmiu, alb, galben, maro, albastru, bleu.  

Toate aceste particularități captează atenția cititorului chiar mai înainte ca el să observe meșteșugita grafie cu ligaturi (de tip vjaz) a titlurilor importante.  

Nu doar titlurile importante sunt rubricate, ci și titlurile secțiunilor adiacente (ale predosloviei lui Theofilact al Ohridei, ale scurtelor biografii), inițialele paragrafelor, ale capitolelor (glavelor) evanghelice din cadrul listelor (cu detalii sinoptice) care preced evangheliile propriu-zise (interesant este faptul că și predoslovia la evanghelia ioanică își are detaliat propriul cuprins), denumirile zilelor de praznic, mențiunile marginale ș.a.”, spune Cecilia Stefania Ștefan, expertă Historic, în detaliile prezentării.