Mai vrea cineva la guvernare?

USL s-a rupt, fără să își îndeplinească niciunul dintre marile obiective politice. Fiecare actor încearcă să intre în opoziție față de cineva. Dar toți, solidari cu românii.

La trei ani de la înființare și după doi ani de guvernare, proiectul USL a falimentat. Niciunul dintre marile obiective asumate – „dreptate până la capăt” prin înfrângerea sistemului Băsescu, regionalizarea, descentralizarea, revizuirea Constituției – nu a fost îndeplinit. Dacă aceste proiecte nu au putut fi realizate la început de mandat, era greu de închipuit că vor mai avea mari șanse de acum încolo.
 

Crin – președintele PNL: OK. Crin – președintele României: KO
 

Dacă Antonescu ar fi candidat din partea USL, cu greu ar fi putut fi bătut de vreun candidat „al dreptei”. Neîncrederea liberalilor că PSD îl va susține la Președinție, dar și dificultatea cu care acesta din urmă reușea să se apropie în sondaje de Victor Ponta, au generat ruptura. Din acest punct de vedere, pur politic, decizia lui Antonescu a fost corectă. Opoziția te ajută să ajungi la guvernare. Ruperea a avut loc înainte de alegerile europarlamentare, când oricum PNL candida separat de restul partidelor din USL.

Antonescu va avea, după cum singur a declarat când a demisionat și de la conducerea Senatului, „mai multă libertate”. Bun orator și cu al doilea partid de pe scena politică în spate, Antonescu nu prea are adversar pe dreapta construită în jurul partidulețelor lui Traian Băsescu. Inclusiv Traian Băsescu va avea dificultăți în a mai puncta la capitolul imagine și acțiuni. Iar fără Traian Băsescu, Mișcarea Populară sau Forța Civică, chiar și PDL, aproape că nu există.
Antonescu are și libertatea să aleagă la prezidențiale: o unificare cu partidele de dreapta, care să îi aducă procentele necesare în turul II. Sau o revenire la USL, împotriva unui eventual candidat promovat de Traian Băsescu. Să nu uităm că, în teritoriu, USL încă funcționează în multe dintre județe.

PNL, un rânjet în locul vocației guvernării

Pe de altă parte, râsetele isterice pe alocuri ale lui Antonescu după gesturile teatrale în care s-a poziționat în opoziție – conferința de presă în care s-a anunțat ieșirea de la guvernare, comportamentul din Parlament când a demisionat de la șefia Senatului – pot lăsa impresia că Antonescu nu urmărește decât propriul obiectiv, de a ajunge președinte, fără să pună preț pe votul primit în 2012 pentru proiectul USL. Sub „dictatura” lui Antonescu, PNL nu își mai regăsește vocația guvernării. Sintagma „Prin noi înșine” însemna că PNL trebuie să modernizeze țara printr-o guvernare de dreapta. Or, lui Antonescu îi este mai comod să facă opoziție, decât să își asume responsabilități, și să se plângă de faptul că PSD admonestează permanent PNL. Abia acum, nu atunci când făcuse un pact cu PSD, PNL își pierde din substanță.

Băsescu: omul crizelor instituționale

Traian Băsescu va încerca, de la Cotroceni, cu întregul sistem care încă mai gravitează în jurul său, să îi facă opoziție și lui Ponta, și lui Antonescu. Va provoca diferite crize, din care va încerca să transmită populației că el este cel care, cu responsabilitate, vine cu soluțiile. Deocamdată va prefera să promoveze doar Mișcarea Populară și pe Elena Udrea.

De altfel, PDL și Blaga sunt în opoziție față de Băsescu.

Ponta – responsabilul de serviciu

Victor Ponta se află și el în opoziție. Cu Antonescu și cu Băsescu. El a ales însă să fie la putere. „Cineva trebuie să își asume responsabilitatea de a guverna România”, i-a răspuns Ponta lui Antonescu, atunci când acesta l-a provocat la o demisie comună din funcții. Cea mai mare creștere economică din Europa înregistrată anul trecut reprezintă asul din mânecă al lui Ponta. Mai rămâne ca aceasta să se resimtă și în buzunarul românilor. Altfel, electoratul va fi nemulțumit. Deja au apărut protestele. Ponta a punctat însă în toată criza: el este cel care dorește stabilitate, el este cel care a dat soluția la criza generată de Traian Băsescu în privința învestirii noului guvern și, mai ales, a adus în compoziția noului cabinet tineri cu CV-uri impresionante (Ioana Petrescu, masterand la Harvard, ministru al Finanțelor) și personalități care nu pot fi contestate (Gabriela Szabo la Sport). Și mai important, Ponta a strâns peste 60% susținere parlamentară pentru guvernul său.

Minoritatea interesului național

Singurii care au dorit puterea sunt cei de la UDMR și minoritățile. UDMR și-a construit imaginea de partid serios care asigură stabilitatea. Aduce un electorat constant la vot. Minoritățile tind în general către putere pentru a rezolva problemele specifice acestor comunități.

Aripa Rușanu – Chițoiu, frântă de DNA

Crin Antonescu nu numai că a intrat în opoziție, dar și-a reconfirmat și statutul de staroste al PNL. S-a debarasat politic de aripa Chițoiu – Rușanu, pro-guvernare. Coincidență, pentru cei care mai cred în coincidențe, în perioada în care Antonescu provoca schisma USL, o serie de vizite la DNA și de rețineri au lovit acest grup liberal.

„Unchiul” Rușanu este acuzat că a inițiat o ordonanță de urgență pentru a elimina din conducerea ASF un personaj care nu-l asculta, pe Daniel Tudor, care este nașul de cununie al fostului ministru PNL al Apărării, Teodor Atanasiu. Așadar, lui Rușanu și Chițoiu li se trage de la plângerea făcută de un apropiat al grupării Antonescu, de unde și tăcerea de la vârful PNL în privința subiectului.
 

Tăriceanu – Ponta: raliuri pe scena politică

Călin Popescu Tăriceanu. Este simbolul premierului care i s-a opus lui Traian Băsescu și pe timpul căruia românii au trăit cel mai bine. Este deci și omul care pare să mai dețină încă vocația guvernării. Dar care a plecat de la PNL, nemulțumit că USL s-a rupt.

Tăriceanu, a anunțat Ponta, va fi candidatul USL la Președinție. Nu al PSD, UNPR și PC. Asta ar însemna ca Tăriceanu să preia puterea în PNL. O altă teorie l-ar da pe Tăriceanu în postura de premier, cu Ponta președinte. Ar fi o confruntare Ponta-Tăriceanu vs Antonescu-Iohannis.

Iohannis – mitul care nu trebuie spulberat?

Klaus Iohannis, simbolul neamțului care se ține de cuvânt, riguros, cinstit, onest. Este vrutul, dar nepusul om politic, cu rezultate în administrația județeană, dar mereu un mit la nivel național. A venit în PNL, direct în postura de al doilea om în partid, primind la schimb asigurări că Sibiul va fi, atunci când se va face regionalizarea, capitală!

Adrian Năstase a rememorat un moment al colaborării cu primarul Sibiului, un personaj pe care nemții l-au decorat cu tot felul de distincții: „Experiența mea cu Klaus Iohannis este însă diferită. În 2004, PSD avea un acord politic cu Federația Democrată a Germanilor (FDGR). Un acord de colaborare și de susținere reciprocă. La Guvern, făcusem eforturi mari (inclusiv susținerea financiară, dar și internațională) pentru acceptarea Sibiului drept capitală culturală europeană. Am fost surprins când, ieșind de la ședința de Guvern în care aprobasem aceste lucruri, Iohannis a declarat că el îl susține, la Președinție, pe Stolojan. Apoi, desigur, a votat cu Băsescu. Mi s-a părut, ca partener, lipsit de fair play”.