Marius Geantă: Anul viitor putem face diferența sau ne facem de râs

România stă la masa greilor din cercetarea europeană privind cancerul de sân, dar mai are multe de făcut până va ieşi din izolaţionismul ştiinţific în care a eşuat. Q Magazine a discutat cu Marius Geantă,  preşedintele Centrului pentru Inovaţie în Medicină despre șansa României în anul președinției UE.

Citeşte şi: Care ar trebui să fie prioritatea României la preluarea Preşedinţiei UE

Marius Geantă este președintele și cofondatorul Centrului pentru Inovare în Medicină, o organizație nonguvernamentală cu sediul în București, axată pe inovare în sectorul sănătății. Este absolvent al Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, iar în prezent, doctorand  în medicină digitală. Este un pionier în domeniul medicinei personalizate din România și este implicat în proiecte paneuropene de asistență medicală inovatoare, cum ar fi tehnologia informației „Viitorul tratamentului pentru cancer”. În 2017, a fost copreședinte al Școlii de vară pentru Medicina Personalizată a Alianței Europene pentru Medicină Personalizată (EAPM).

Se mai inovează ceva în medicina românească, când se vorbeşte tot mai mult despre exodul creierelor, subfinanţarea cercetării?

Marius Geantă: Probabil cea mai importantă inovație din medicina românească a ultimilor 4 ani este tocmai înființarea Centrului pentru Inovație în Medicină, în mai 2014. Până la acel moment, nu exista nicio instituție, publică sau privată, în medicina din România, care să aibă ca preocupare multiplele fețe ale inovației. În timp ce în alte state din vestul Europei acest gen de instituții sunt parte din structura de conducere a sistemelor publice de sănătate, noi am fost nevoiți, în România, să pornim de la zero, pe cont propriu, și să clădim o instituție care nu beneficiază nici de resursele financiare, nici de cele logistice, nici de resursele umane pe care le moștenesc, de generații și din inerție, instituțiile medicale publice – spitale, institute, mediul academic sau universitar. Centrul pentru Inovație în Medicină este cel care, anul trecut, în plin exod al creierelor, a adus la București, pentru Școala Europeană de Medicină Personalizată, peste 90 de tineri medici de vârf din toată Europa, pentru a se pregăti pentru medicina viitorului. Și tot Centrul pentru Inovație în Medicină reprezintă România într-unul dintre cele mai importante proiecte de cercetare asupra cancerului din Europa, un proiect care-și propune să folosească inteligența artificială pentru a trata mai bine pacientele cu cancer la sân triplu-negativ, o formă a bolii pentru care resursele de tratament sunt extrem de limitate în acest moment, iar decesul apare relativ rapid.

Citește și: Lovitură pentru medicamentele străine la Institutul Cantacuzino

BANI RISIPIŢI

Viziunea noastră este de a continua să inovăm, deci să existăm în România, să le putem oferi astfel o alternativă tinerilor medici și cercetători români aici, în țară. Referitor la finanțarea cercetării, aș spune nu doar că este suboptimală, dar mai cu seamă banii pentru cercetare sunt cheltuiți an de an pe proiecte lipste de relevanță, de valoare și de viziune. Preferăm să risipim banii în multe direcții, pentru a mulțumi pe toată lumea, în loc să alocăm banii pe câteva direcții strategice – de exemplu medicina genomică, inteligența artificială, tehnologiile blockchain – ceea ce ne-ar plasa în aceeași linie a inovației și în parterneriat cu centre prestigioase din vestul Europei. Din păcate, constat că, an de an, ne complacem într-un izolaționism științific, care nu are cum să aducă inovația și evoluția. Epoca în care Victor Babeș petrecea ore întregi singur la un microscop pentru a identifica noi germeni a apus de multă vreme – acum cercetarea științifică se face în echipe transdisciplinare, cu cele mai noi tehnologii, cu orgolii la minimum și cu bucuria de a schimba astfel lumea.

SEMNAL DE ALARMĂ

Cu ce s-a afirmat România în ultimii 10 ani din punctul de vedere al inovaţiei în medicină?

Dispariția academicianului Laurențiu Popescu, în urmă cu 3 ani, a lăsat un gol foarte greu de acoperit în spațiul cercetării și inovării din România. De numele său se leagă descoperirea unui nou tip de celule, telocitele, și probabil că acesta a fost cel mai vizibil moment pentru inovația în medicină, în România ultimului deceniu. Dar dincolo de această descoperire, Laurențiu Popescu a fost un personaj care inspira și care era continuu ghidat de curiozitate. Nu poate exista inovație fără a-ți pune întrebări și nu-ți poți pune întrebări dacă nu ești condus de curiozitate, înnăscută sau dobândită. Modelul tradițional în care se predă, se învață și se livrează medicina în România pune în centru certitudinile și nu lasă loc pentru prea multe întrebări. Puțini medici români de astăzi mai au curiozitatea care l-a condus, cu 50 de ani în urmă, pe eminentul chirurg Dan Gavriliu să-și imagineze o complexă operație pentru cancerul de esofag, care și acum este referință în manualele de chirurgie din întreaga lume. România nu doar că nu a livrat aproape nimic timp de un deceniu, dar a ratat șanse istorice de a se cupla la câteva teme de cercetare a căror dezvoltare s-a dovedit sau se va dovedi exponențială, iar într-un scenariu pozitiv ne-ar fi ajutat să reducem decalajele față de statele din Vest. Dar probabil că este greu să te gândești la inovație într-un sistem părăsit biologic de mulți lideri autentici, dominat de aspecte comerciale și atomizat până la disoluție de orgolii pe care nu am reușit încă să le înțeleg. Cea mai mare problemă pentru România va apărea la începutul anului 2019, când vom deține Președinția Consiliului Uniunii Europene și vom fi nevoiți să conducem dosare complicate, dar care sunt parte integrantă din Uniunea Inovației. Episodul din aceste zile, când Președinția Bulgariei la Consiliu este aspru criticată la Bruxelles pentru că nu promovează suficient inovația în medicină în timpul actualului mandat, se va repeta și cu noi dacă Ministerul Sănătății nu va înțelege, în ultimul ceas, că principiul ”merge și așa” nu funcționează atunci când vorbim despre inovație în medicină. Anul viitor putem face diferența, dacă vom avea curaj și viziune, sau putem să ne facem de râs, iar prețul va fi plătit nu doar de pacienții români, ci de toți europenii.

Ministrul Apărării a anunţat că o decizie privind începerea producţiei de Polidin şi Cantastim la Institutul Cantacuzino va fi luată până la sfârşitul anului. Ce şanse sunt ca institutul să redevină un reper al cercetării medicale româneşti prin astfel de decizii?

Institutul Cantacuzino este un punct strategic nu doar pentru România, ci și pentru toată această parte a Europei, pentru apărarea contra pandemiilor. În același timp, Institutul trebuie să rămână în circuitul cercetării din România, iar oferta sa trebuie să fie concordantă cu timpurile pe care le trăim. Nu am informații despre luarea deciziei privind începerea producției pentru produsele menționate, însă, dincolo de acestea, trebuie evaluat potențialul mărcii Institutul Cantacuzino. De ce nu s-ar putea lua în calcul, de exemplu, lansarea unor linii de producție pentru medicamente generice, OTC-uri, suplimente alimentare sau dispozitive medicale sub acest brand? Ar fi genul de diversificare a activității cu un mare potențial comercial, care ar permite atragerea de fonduri suplimentare pentru investiții în noi tehnologii și în lansarea de noi inițiative de cercetare fundamentală. Pe de altă parte, beneficiind de notorietate, de încrederea publicului și de deschiderea către noutate a majorității angajaților, Institutul ar putea să se dezvolte cu curaj și în direcția unui hub pentru medicina digitală, medicina genomică și medicina personalizată.

CEAUŞESCU ŞI GENETICA

Ne mândrim cu astfel de produse, suntem nostalgici, dar mai ţin ele pasul cu ultimele progrese în cercetare şi tehnologie?

Consider că este firesc să ne mândrim cu aceste produse, dar și cu altele din epoci deja apuse, pentru că acestea nu au apărut întâmplător, ci ca urmare a cercetării și inovării la cel mai înalt nivel raportat la epoca respectivă, în cadrul unor echipe conduse de vizionari. Ne place sau nu, în câteva decade ne-am transformat din cei care inovam în anumite arii din medicină și ofeream aceste inovații atât pe piața internă, cât și la export, în importatori neți de produse, servicii și inovații. Avem o balanță categoric negativă la acest capitol și nu văd cum acest trend s-ar putea inversa vreodată. De altfel, UE, în ansamblu, este net depășită de SUA în privința inovațiilor în sănătate. Cel mult putem spera la o echilibrare a balanței, dar nu în mai puțin de 10 ani, și nu dacă vom continua să guvernăm așa cum am făcut-o până acum. Credeți sau nu, ultimul președinte al României care a pronunțat într-un discurs important termenul ”genetică” este Nicolae Ceaușescu, în 1989. De atunci și până astăzi, genomul uman a fost descifrat în întregime, costul secvențierii lui a ajuns la aproximativ 1.000 de euro, iar UE își propune ca până în 2022 să aibă 1 milion de cetățeni al căror genom să fie secvențiat și analizat, în cadrul unui amplu proiect de cercetare pe care România l-a ignorat până acum.

DIAGNOSTICARE CA ACUM 10 ANI

Este pacientul român cu adevărat un beneficiar al inovaţiilor din medicină? Inovaţiile se regăsesc mai mult în privat, iar preţurile sunt prohibitive. De multe ori, unii pacienţi riscă şi intră în studii clinice, pentru a beneficia de tratamente de ultimă oră.

Să fim sinceri cu noi înșine. Pacientul român poate beneficia de inovațiile în medicină dacă își permite să plătească pentru ele în România și, din ce în ce mai des, în afara țării. Dacă ne uităm la domeniul cancerului, în care s-au înregistrat cele mai multe și spectaculoase progrese în ultimii ani, trebuie să recunoaștem că, în anul 2017, s-a actualizat lista medicamentelor compensate cu un număr important de medicamente, printre care și vârful de gamă, imunoterapiile. Însă, în același timp, diagnosticul de precizie al cancerului este deficitar, cu toate că mijloacele de diagnostic s-au dezvoltat cel puțin în același ritm cu tratamentele. Cu alte cuvinte, tratăm după standardul anului 2018 o boală diagnosticată după standardul anului 2008. Și se întâmplă acest lucru pentru că suferim din punctul de vedere al organizării acestor servicii. Pacientul cu cancer din România are pur și simplu nevoie de un GPS pentru a se descurca prin întreg labirintul instituțional, administrativ și financiar, fiind astfel expus unei toxicități mai grave decât toxicitatea chimioterapiei. Referitor la studiile clinice, ar fi ideal ca pacienții să poată participa la cât mai multe dintre acestea (desigur, cu respectarea criteriilor de includere), dar și acest domeniu este subdezvoltat la noi în țară.

ACCESUL LA INOVAŢIE

Ce ar trebui să facă statul român pentru a asigura accesul neîngrădit al pacienţilor la ultimele inovaţii în medicină? Simpla informare că există astfel de inovaţii nu-i ajută la nimic.
Informarea asupra existenței inovațiilor îi poate determina pe oameni să-și ceară, la nevoie, drepturile. Este o situație totuși nefirească, pentru că aceste informații nu ar trebui să fie arsenalul de luptă cu autoritățile, ci ar trebui să contribuie la obținerea unui mai bun rezultat al terapiei pentru fiecare. Este anormal că pacienții ies constant în stradă sau în media sau chiar au ajuns să dea statul în judecată pentru a cere accesul la diverse medicamente, teste de diagnostic și la serviciile medicale de care au nevoie. Dacă discutăm despre medicamentele noi, statul român și-a asumat prin propriile legi și reglementări o întârziere a accesului propriilor cetățeni la medicamente, în comparație cu alte state membre ale UE. Acest lucru se întâmplă din cauza referențierii, atât a prețului, cât și a evaluării HTA, la alte state europene. Cu alte cuvinte, pentru a lua o decizie aici, trebuie să așteptăm cel puțin 12 decizii în alte țări UE. La această întârziere ”programată”, să spunem, se adaugă întârzierile cauzate de motive birocratice – unii pacienți cu cancer
pulmonar avansat metastatic așteaptă încă din decembrie 2017 publicarea unei hotărâri de guvern care să le dea acces la primul medicament dezvoltat în ultimii 30 de ani pentru boala lor, în condițiile în care inclusiv contractul dintre producător și CNAS a fost semnat.
Statul român nu are o strategie pentru asigurarea accesului continuu la inovație al cetățenilor, ci suspiciunea mea este că are mai degrabă o strategie de tergiversare a accesului, folosind drept argument costurile crescute ale noilor tehnologii. Numai că, în acest domeniu al finanțării și al mecanismelor sofisticate de acces pe piață, a te uita doar la cost, fără a pune în balanță valoarea, ține de un primitivism al exercitării funcției publice incompatibil cu epoca celei de-a patra revoluții industriale. Inovația poate juca un rol important în domeniul accesului la noi medicamente, numai că nimeni nu pare dispus să-și asume riscul de a gândi altfel decât până acum, adică în interesul oamenilor care au nevoie. Inovația în sănătate este o știință în sine, poate de aceea este și atât de greu de găsit o congruență cu lumea deciziilor administrative.

Ce spital/centru medical din România este renumit datorită inovaţiilor medicale?

Nu aș vrea să nominalizez acum un spital sau un centru medical anume, pentru că aș putea să nedreptățesc pe mulți. Sunt oaze de excelență și în public, și în privat, conduse de oameni dedicați și buni profesioniști, pe care le-aș putea recomanda cu încredere. În unele dintre aceste centre se desfășoară chiar studii importante, unice în Europa, care au potențialul de a transforma medicina.

Are inovaţia în medicină din România un nume sau nişte nume reprezentative?

Dacă aș nominaliza pe cineva, probabil că i-aș face mai mult rău decât bine, din simplul motiv că ecosistemul nu este pregătit pentru a recunoaște astfel de personaje.

FINANŢARE PENTRU CERCETARE

La sfârșitul lunii iunie, a avut loc dezbaterea privind contribuția institutelor naționale de cercetare la revizuirea și implementarea Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă a României. La eveniment au participat ministrul Cercetării și Inovării, Nicolae Burnete, consilierul de stat László Borbély și peste 50 de reprezentanți ai institutelor de cercetare. A fost prezentată strategia revizuită a dezvoltării durabile, iar ministrul Burnete a accentuat necesitatea susținerii finanțării cercetării, precum și importanța institutelor de cercetare în implementarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă. László Borbély a arătat că nu întâmplător în UE și în lume se accentuează rolul inovației, al cercetării și noilor tehnologii, fără de care nu putem vorbi de o dezvoltare durabilă. Conform strategiei revizuite, se va constitui un consiliu științific, care va fi în parteneriat cu institutele de cercetare și celelalte instituții implicate, având ca scop elaborarea unui plan de acțiune de implementare a strategiei, urmând ca institutele să își definitiveze obiectivele și țintele legate de implementarea Agendei 2030. Aceasta este un program de acțiune globală în domeniul dezvoltării, cu caracter universal și care promovează echilibrul între cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile – economic, social și de mediu.

Citeşte şi: Măsurile care ar putea salva populaţia!