MIRCEA COŞEA: Avem motoare, dar nu avem benzină

Perfect.
Fondul are dreptate, aşa ar trebui să se facă, dar mă întreb dacă avem benzină pentru pornirea şi turarea acestor motoare.Ca orice motor, şi aceste motoare au nevoie de un combustibil.Dacă aceste direcţii ale dezvoltării le numim motoare, atunci putem numi şi acestea benzină, dar, de fapt, combustibilul dezvoltării este omul, adică cetăţeanul român. Nimic, dar absolut nimic, nu mişcă în economie fără om, fără forţa şi motivarea de muncă a acestuia.Tocmai de aceea mă întreb dacă avem benzină pentru motoarele domnului Franks.Mai avem cu cine porni şi tura motoarele?
Mai este cetăţeanul român benzina economiei?Mai este încurajat şi motivat să se înhame la scoaterea economiei din mlaştina în care se află?Am mari îndoieli.Cetăţeanul român, unica forţă reală şi vitală a economiei româneşti, a devenit „o benzină" cu cifră octanică mică, este descurajat, demotivat, vlăguit şi apatic.Ce l-a adus în această stare? Explicaţia la nivel general poate fi dată de greutăţile unei tranziţii pe care a înţeles-o greu şi la care s-a adapxat şi mai greu, o schimbare bruscă şi violentă de mediu, generatoare de inegalităţi, frustrări şi expectaţii înşelătoare.
Există însă şi o explicaţie la nivel particular, mult mai gravă decât cea generală.Este efectul politicii ultimilor ani, indiferent de culoarea celor care au guvernat.Voi prezenta doar zece elemente pe care le consider mai importante pentru explicarea acestui efect politic de demotivare a populaţiei, ale cărui consecinţe dezastruoase sunt pe termen lung. 1. Promovarea unor politici anticriză şi de reforme macroeconomice arbitrare şi netransparente din punctul de vedere al orizontului de aştepxare şi al garantării rezultatelor scontate. 2. Înlocuirea climatului de solidaritate şi de coeziune socială necesar depăşirii momentelor dificile pentru naţiune cu un climat de antagonizare a categoriilor şi grupurilor sociale, de instigare la invidie şi ură. 3. Denigrarea la nivel oficial a calităţilor, comportamentelor şi specificului cultural-antropologic al populaţiei româneşti, devenită, prin „lene şi ineficienţă", responsabilă pentru eşecurile unor măsuri economice. 4. Adopxarea unui set de politici de austeritate inechitabile, prin care efortul de macrostabilizare este suportat numai de categoriile cu venituri mici, fără a afecta veniturile mari şi acumulările de avere. 5. Diminuarea substanţială a potenţialului de siguranţă  naţională, prin afectarea importantă a principalelor domenii de consolidare a vectorilor de revigorare a naţiunii: învăţământul, educaţia, sănătatea, ordinea publică. 6. Dispreţul şi aroganţa afişate de reprezentanţi ai clasei politice şi de clientela lor politică nu doar faţă de populaţie, ci şi faţă de gravitatea situaţiei în care ne aflăm.Cazuri din ce în ce mai dese de conflicte de interese, mită, evaziune, contrabandă, deturnări de fonduri europene, sancţionate mai mult mediatic decât penal. 7. Lipsa totală de dialog cu specialiştii independenţi, mediul universitar şi academic asupra principalelor probleme şi măsuri ale actualei situaţii economice şi sociale. 8. Atacul susţinut asupra elitei intelectuale atât prin micşorarea salariilor şi a pensiilor marilor reprezentanţi ai culturii româneşti, cât şi prin eliminarea abuzivă din învăţământul universitar a profesorilor, nu pe criterii profesionale, ci de vârstă. 9. Reducerea statutului şi a rolului democratic al cetăţeanului român doar la cel de contribuabil. 10. Lipsa de respect faţă de promisiunile oficial făcute cu ocazia lansării unor măsuri cu caracter de austeritate sau de aplicabilitate al unor legi.Poate nici nu ar fi trebuit detaliat.
Poate că era suficient de spus un singur şi esenţial lucru: populaţia, pentru a fi motivată, trebuie să creadă în ceea ce i se cere.Politica românească nu a ştiut să fie credibilă, şi poate de aceea este penurie de benzină pentru motoarele relansării economice.?